Zambrul

Zambrul (Pinus Cembra) creste pe plaiurile batute de vanturi, unde ia forme fantastice, tipul sbuciumului arborilor de a se tinea cu fruntea sus, in tinutul viforelor. Ajunge uneori inaltimi de 20 metri si grosimi de peste un metru, iar rupandu-i-se varful da crengi vanjoase, care iau locul celor dintai. De aceia are infatisari bizare, mai ales cand si crengile rupte de vant sunt acoperite cu licheui care spanzura ca niste caere de lana. Profilandu-se pe cerul limpede, pare uriasa sperietoare, cu brate schilodite acoperite cu sdrente. De aceia in Alpi este mult cantat si joaca un rol insemnat in povesti.    

Fig- 24. Creanga si fructe de Zambru (K).

Se deosebeste de neamurile lui mai apropiate si prin aceia ca frunzele lungi ies cate 5 dintr'un loc asa incat crengile tinere par ca o coada de noaten tuns. Semintele, nearipate, mari, cu coaja tare, au un miez carnos cu gust de nuca, de se mananca.

Zambru, la noi ca si in Alpi, e pe cale de a se stinge, nu numai din cauza ca creste greu, dar pentru ca lemnul sau tare e mult cautat. Se intalneste mai des in Bucegi pe Jepii mari, la Creasta cu zambri, intre 1690-1750 m., in tovarasia zadei, unii inalti de 20 m. cu o varsta si de 300 ani.

Fig. 25. Zambru de pe Jepi-Bucegi, cu forma de candelabru. (Din Revista Padurilor).