Genul Kerria D.C.

Genul Kerria D.C.

Kerria japonica ( L. ) D.C. - keria

Creste natural in Asia, la noi se intalneste frecvent de la campie pana la munte, ca arbust florifer. Este frecvent utilizata ca specie ornamentala prin curti si gradini, are pretentii reduse fata de clima si sol.

Este un arbust de 2 m inaltime, tulpina si lujerii sunt verzi, lujerii sunt geniculati, glabri, fin striati, frunzele sunt alterne, ovat-oblongi, prelung acuminate, cu baza rotunjita si margini din ce in ce mai pronuntat dublu-serate de la varf spre baza laminei, verde deschis pe partea superioara si slab pubescente pe partea inferioara, florile sunt solitare, mari, cu mai multe petale galben-portocalii, infloreste in mai, fructele sunt achene negricioase (fig. 168).

Este o specie cu o mare capacitate de drajonare, astfel incat formeaza tufe largi. Rezista destul de bine la ger, uneori cand iarna temperaturile sunt foarte scazute, lastarii degera. Prefera locuri semiumbrite.

In horticultura se foloseste o varietate cu flori duble:

Kerria japonica var. Pleniflora Witte., cu o valoare ornamentala deosebita.

Kerria japonica var. Variegata T. Moore. cu frunze pe margine albicioase.

Se foloseste izolat pentru a pune in evidenta frumusetea florilor, in grupuri sau se poate utiliza sustinuta pe spalier.

Se obtine din samanta, diviziunea tufei sau butasi.

Semanatul se face primavara in sere, cu samanta stratificata, in sol usor (turba amestecata cu nisip). Diviziunea tufei se practica primavara si toamna. Butasirea se face in octombrie - noiembrie, cu butasi cu calcai sau in iunie - iulie, cu butasi semilignificati din lujeri terminali sau laterali.