Genul Prunus L

Genul Prunus L.

Include aproximativ 200 de specii din zona temperata. Arbori si arbusti, uneori cu lujerii spinosi. Muguri alterni, solitari sau colaterali. Frunze simple, pe margini crenate, serate sau intregi. Flori solitare sau in fascicule. Fructele: drupe.

Prunus spinosa L.- porumbar

Specie indigena, larg raspandita in Europa, Asia Mica si Nordul Africii. La noi apare frecvent in toata tara, in campie (silvostepa) si la deal, pe alocuri la munte, cateodata in regiunile montane inferioare la aproximativ 900-1000 m altitudine prin paduri rarite, parchete, zavoaie.

Este un arbust xerofit (mezoxerofit), suporta bine solurile cu umiditate ridicata (zavoaie). Rezista bine la ger si este putin pretentios fata de sol. Vegeteaza pe soluri compacte, pe versanti puternic inclinati, cu soluri scheletice, expuse insolatiei. Drajoneaza puternic prin urmare invadeaza luminisurile si terenurile invecinate; apar desisuri spinoase greu penetrabile care apara padurile de animale; este considerata o specie pioniera.

Arbust spinos, sub forma de tufa deasa, nu depaseste 3 (5) m inaltime, cu inradacinare profunda si numeroase ramificatii laterale. Scoarta este inchis-cenusie, putin crapata. Lujerii sunt cenusii, pubescenti, cei laterali terminati cu 1 spin, brahiblaste numeroase, cu mai multi muguri aglomerati spre varf. Mugurii sunt mici, de 1-1,5 mm, de obicei trei, asezati unul langa altul, cel mijlociu foliaceu, sferic si mai mic decat cei laterali (floriferi), ovoizi. Frunzele eliptice sau alungit-obovate, de 2-4 cm, sunt la baza cuneate, crenat-serate, de regula pe dos, la maturitate, paroase. Florile hermafrodite, solitare, pedicelate, albe, mici, de 1-1,5 cm, apar inaintea infrunzirii.

Fructele globuloase, erecte sau pendente de 1-1,5 cm diametru, negre-albastrui-brumate, au un gust astringent si raman pe ramuri pana primavara (fig. 192).

Drajoneaza puternic si are crestere inceata. Prezinta interes ca arbust forestier, consolideaza lizierele de padure, se introduce pe terenuri degradate, este o specie rustica. Se poate utiliza ca portaltoi pentru prun si cais.

Prunus fructicosa Pall. (Cerasus fructicosa (Pall.) Woron, Prunus chamaecerasus (Jacq.) - cires pitic de Baragan, visinel

Specie indigena, raspandita in Europa Centrala si Estica, pana in Siberia. La noi apare sporadic in statiuni xerofite (Dobrogea, Campia Munteniei si Transilvaniei), in unele regiuni colinare, pe versanti insoriti calcarosi (Dealul Lempes-Brasov).

Specie xerofita, subtermofila, subcalcicola.

Arbust tarator de pana la 1 m inaltime, cu tulpini uneori taratoare; lujeri brun-roscati, glabri cu o pielita cenusie, muguri mici, indepartati de lujer. Frunzele de 2-2,5 cm lungime, sunt eliptic obovate, obtuze la varf, ingustate la baza, pe margini crenat-serate, verzi intunecate, lucitoare, glabre, cu petioli de 5-12 mm lungime. Florile albe, mici, de 1,5 cm diametru, cate 2-4 in fascicule umbelate, apar in aprilie-mai.

Fructele sunt globuloase, de 1 cm diametru, rosii-inchis, cu gust acrisor (fig. 194).

Drajoneaza abundent.

Prezinta importanta naturalistica si ornamentala, si ca specie de prima impadurire in silvostepa si in statiuni uscate din zona forestiera.

Prunus avium L. (Cerasus avium (L.) Moench.) - cires paduret

Arbore indigen cu areal larg, raspandit in Europa, Siberia, Asia Mica, Irak, Africa de Nord (fig. 35). La noi creste diseminat, coboara la campie, la munte poate urca pana la 1000 m altitudine. Ca specie de cultura se intalneste in toata tara, prin gradini apar varietati si forme.

Se instaleaza pe versanti insoriti, pe soluri fertile, bogate, suficient de umede, permeabile, cu sezon lung de vegetatie.

Are temperament de lumina.

Este inalt de pana la 20-25 m, cu tulpina dreapta si scoarta caracteristica, neteda, bruna-violacee, lucitoare, ce se exfoliaza in fasii circulare; la batranete are ritidom gros, negricios, bine dezvoltat numai la baza. Coroana este ovoidala sau piramidala, este constituita din ramuri lungi, de obicei erecte. Lujerii zvelti, putin muchiati, glabri, cenusii sau bruni-roscati, lucitori, acoperiti cu o pielita care se desface. Mugurii alterni, bruni-cenusii, solzosi, stau ingramaditi spre varful lujerului. Frunzele sunt oblong-ovate, lungi de 8-15 cm, acuminate, pe margini neregulat dublu-crenat-serate, pe fata mate, glabre si putin aspre (rugoase), pe dos slab pubescente, la baza cu 1-2 glande roscate, prinse pe petioli de pana la 5 cm lungime. Florile albe, de 2,5-3,5 cm diametru, sunt dispuse in fascicule umbelate cate 3-6 pe pedunculi de 3-5 cm lungime, erecti sau nutanti; pastreaza la baza pedunculului solzii persistenti ai mugurelui, apar in aprilie-mai inaintea frunzelor.

Fructele - drupa (cireasa) pedunculata, globuloasa, de 1 cm diametru, de culoare rosie-inchis spre negricios, lucitoare, cu gust dulce-amarui (fig. 195).

Fructifica de timpuriu, de la 8-10 ani, anual si abundent, se poate regenera prin lastari. Longevitate 100 de ani.

Importanta speciei rezida si prin utilizari date fructelor,    este si un valoros arbore ornamental, impresioneaza prin frumusetea florilor.

Cultivaruri:

Pruns avium cv. pendula

Pruns avium cv. plena cu flori duble, care atarna.

Prunus mahaleb L. (Padus mahaleb (L.) Borkh.), Cerasus mahaleb (L.) Mill. - visin turcesc

Arbust originar din Europa Centrala si de sud, Caucaz, Asia Mica (fig. 35).

Specie indigena apare sporadic in Banat si Dobrogea, la campie si deal, apare in paduri rarite, pe coaste insorite, dogorite, calcaroase. Se preteaza pe terenuri degradate, in Sudul si Sud-Vestul tarii.

Este specie termofila, suporta bine gerurile si secetele, poate creste pe soluri scheletice, bogate in calcar, uscate, uneori si pe soluri de lunca.

Temperament de lumina.

Arbust pana la 7 m inaltime cu tulpina scurta, stramba.

Coroana rara, larg-rotunjita, are ramurile divergente; lujerii subtiri, cilindrici, maslinii, cu o pielita cenusie-galbuie, numai la varf pubescenti, prin zdrelire lasa miros aromat. Mugurii ovo-conici, bruni-galbui cu varful pubescent, departati de lujeri. Frunzele 3-6 cm, lat-ovate sau rotund-ovate, scurt acuminate, fin crenate, verzi-lucitoare pe fata, verzi palid pe dos si peri in lungul nervurii principale pe dos; petioli de 1-2 cm lungime. Florile mici, de pana la 1,5 cm diametru, sunt albe, mirositoare, in corimbe sau raceme erecte, scurte, de cca. 4 cm; apar prin aprilie, odata cu infrunzirea.

Fructele negre, globuloase, de cca. 6 mm diametru, foarte amare, dar comestibile (fig. 199). In parcuri este introdusa si var. pendula.

Fructifica de timpuriu (8-10 ani), anual si abundent, lastareste si drajoneaza slab. Are crestere activa in primii ani (la 2-3 ani poate atinge 2-3 m inaltime), ulterior slabeste considerabil. Se poate regenera si prin lastari.

Lemnul este valoros, cu duramen rosiatic brun, dur, greu, se altereaza usor la variatii de umiditate, cu pete (ochiuri stralucitoare), se lustruieste si se slefuieste frumos. Este folosit in tamplarie, furnire estetice, mobila, instrumente muzicale.

Lemnul cu alburn alb-galbui, cu duramen roscat, omogen, cu fibre torse, se lustruieste frumos, miroase placut.

Este o apreciata specie in lucrarile de impadurire a terenurilor degradate, in zone cu deficit de umiditate si in perdele forestiere.

Este un arbore decorativ, infloreste abundent. Se poate folosi ca portaltoi pentru alte specii de Prunus.

Prunus serrulata Lindl. - cires japonez

Este un arbore de marimea a II -a cu coroana foarte larga, frunze acuminate, lucioase. Flori albe, care apar in aprilie - mai.

Cultivaruri:

Prunus serrulata cv. Hisakura cu crestere viguroasa, flori simple, la batranete semiduble, de culoare roz.

Prunus serrulata cv. Kanzan cu frunze tinere roscate, flori duble, foarte mari, roz.

Prunus serrulata cv. Ukon cu flori galbene, semiduble, mari.

Prunus serrulata cv. Shirotae cu flori albe, frunze adanc dintate, se ingalbenesc toamna.

Prunus cerasifera Ehrh. (Prunus myrobalana Lois., Prunus divaricata Ldb.) - corcodus

Specie subspontana cu areal sud-est European, Vest Asiatic si Caucazian, se intalneste frecvent in regiuni de campie si coline, in sudul si vestul tarii.

Specie putin pretentioasa, rezista la seceta si ger, pe soluri uscate, pietroase sau argiloase, compacte.

Are temperament de lumina.

Se introduce ca specie de amestec in lucrarile de ameliorare a terenurilor degradate din regiunile secetoase.

Realizeaza pana la 8 m inaltime. Prezinta tulpina neregulata, scunda, cu scoarta cenusiu-lucitoare, mult timp neteda, ce se exfoliaza inelar. Lujerii subtiri, rotunzi, sunt verzi, uneori putin roscati, glabri, luciosi, cei laterali terminati in spini. Mugurii bruni, mici, stau solitari sau colaterali cate 2-3. Frunzele, de 2-7 cm lungime, eliptic-ovate, la baza brusc ingustate, neregulat crenat-serate, slab pubescente pe dos numai pe nervura mediana. Florile albe, solitare sau cate doua, pedicelate, neparoase, de cca. 2 cm, apar prin aprilie-mai, odata cu frunzele.

Fructele globuloase, de 2-3 cm lungime, glabre, rosii-brune, comestibile, se coc prin iulie (fig. 193).

Prezinta o varietate cu mare valoare ornamentala:

Prunus cerasifera var. pisardii (Carr.) CK.Schneid. - corcodus rosu cu lujeri intunecat - purpurii, frunze purpurii - vinetii, flori roz, inflorire abndenta, fructe rosu inchis.

Corcodusul fructifica des, de timpuriu, lastareste puternic.

Lemnul este de culoare roz, cu vine rosietice, fin, se poate folosi pentru confectionarea obiectelor de artizanat.

Din fructe se poate face compot, marmelada, bauturi alcoolice.

Se cultiva in perdele de protectie si in spatiile verzi, la campie si dealuri. Este folosit drept port-altoi pentru obtinerea varietatilor de corcodusi sau pruni.

Prunus tenella Batsch (Pruns nana Stokes, Amygdalus nana L.) - migdal pitic

Arbust indigen, raspandit in zonele de stepa ale Europei si Asiei. La noi apare sporadic, cu alte specii termofile si xerofite, la campie si coline, in Dobrogea, Baragan si Campia Transilvaniei.

Rezista bine la uscaciune, vegeteaza in statiuni aride, pe soluri bogate in baze de schimb, afanate, uneori scheletice, pe loess.

Realizeaza pana la 1-1,5 m inaltime, dar adeseori, ramane arbust pitic, formand tufe dese ramificate. Lujerii verzi sau bruni-verzui, glabri-lucitori, cu pernitele cicatricelor foarte proeminente; cei de 2 ani cu numeroase lenticele albicioase, evidente. Mugurii mici, globulosi, cu solzi bruni, glabri, numai pe margine parosi, de multe ori cate trei colaterali. Frunzele sunt lanceolat-obovate, de 3-7 cm lungime, cuneate la baza, marunt-ascutit-serate, glabre, scurt petiolate.

Florile roz-inchis, cu receptacul laung, tubular, cate 1-3, apar inainte de infrunzire, prin aprilie.

Fructele sunt ovoid-turtit, galben-cenusiu-tomentoase, sesile, asemanator cu migdala, dar mai mici, de 2 cm (fig. 196).

Desi infloreste anual si abundent, produce fructe putine, drajoneaza foarte viguros.

Prezinta interes ca element naturalistic si ornamental.

Prunus padus L. (Padus racemosa Lam.) C.K. Schneid.) - malin

Specie indigena, cu arie mare de raspandire in toata Europa, ajunge pana in Siberia (fig. 35). La noi este specie de campie si deal, poate urca si in regiuni montane, prin statiuni de lunca, tufarisuri pe platouri, piemonturi, rar apare in subzopna fagului chiar a molidului..

Prefera soluri fertile, bogate, cu suficienta umiditate, creste des pe malul apelor; prefera locuri umbrite, uneori se instaleaza in plina lumina.

Este un arbore cu inltimi de pana la 15 m, cu tulpina dreapta sau sinuoasa, cu scoarta neteda, cenusie, negricioasa si coroana deasa, umbroasa. Lujerii sunt vigurosi, bruni-lucitori, usor pubescenti sau glabrescenti, cu lenticele galbui, la zdrelire lasa miros neplacut caracteristic. Mugurii mari, 6-10 mm lungime, fusiformi, alipiti de lujeri, dar cu varful departat, bruni, luciosi, cel terminal evident mai mare decat cei axilari. Frunzele eliptice sau ovate, de 6-12 cm lungime, brusc acuminate, la baza rotunjite, acut-serate, groase, usor zbarcite din cauza nervatiunii proeminente, pe dos cenusii-albastrui-verzui, cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor si la baza doua glande rosii, mari. Incepand din vara, mai ales in anii secetosi sau in statiuni cu mai putana umiditate estivala, unele frunze se coloreaza in galben-portocaliu si cad devreme; toamna, intregul frunzis se coloreaza. Florile albe, de cca. 1,5 cm diametru, grupate in raceme multiflore (15-35), alungite, de regula pendente, de 10-15 cm lungime, placut mirositoare, apar in luna mai.

Fructele globuloase, mici de 6-8 mm, diametru, negricioase, amarui, necomestibile (fig. 197).

Lastareste si drajoneaza viguros. Are o crestere activa si o longevitate de 70-80 ani.

Datorita florilor si coloritului de toamna al frunzelor, este mult apreciat ca arbore ornamental.

Lemnul este de calitate (seamana cu cel de cires).

Specia se introduce cu precadere in zavoaie.

Prunus     serotina Ehrh. (Padus serotina (Ehrh. Agadh.) - malin american

Arbore originar din America de Nord, introdus la noi in culturi pe nisipuri.

Prefera soluri profunde, bogate in humus, se adapteaza si pe soluri sarace, se evita solurile cu exces de umiditate. Rezista bine la ger si seceta. Este destul de rezistent la umbrire (semiombrofil), se dezvolta bine in subetaj (exemplu in salcametele de la Foieni-Carei); in arboretele de Quercus rubra si Juglans nigra de la Sacuieni.

Este un arbore de pana la 20 m inaltime, cu ritidom solzos, brun-roscat sau brun-cenusiu. Coroana cu ramuri scurte, in unghi ascutit. Lujerii sunt rosii-bruni, glabri, lucitori, cu numeroase lenticele proeminente si o pelita cenusie, exfoliabila, la zdrelire lasa un miros neplacut, patrunzator. Mugurii sunt bruni-roscati, ovoid-alungiti si departati de lujer. Frunzele sunt oblong-lanceolate, de 5-12 cm lungime, cuneate, fin-crenate-serate, pe fata glabre, lucitoare, pe dos verzi-deschis si ruginii-paroase de-a lungul nervurii mediane; petioli de 5-25 mm lungime, cu glande nectarifere. Florile albe, mici pana la 1 cm, asezate in raceme cilindrice, inguste, pendente, lungi de 5-12 cm, apar prin mai-iunie. Fructele sunt drupe globuloase, de 8-10 mm diametru, brune-negricioase la maturitate, cu caliciul persistent, sunt comestibile, dulci-amarui; se coc prin august-septembrie (fig. 198).

Periodicitatea fructuatiei este anuala si abundenta.

Lastareste si drajoneaza puternic, cu crestere rapida numai in tinerete.

Este o importanta specie de cultura in zona forestiera de la campie si dealuri.

Prunus laurocerasus L.

Specie originar din sud-estul Europei si Asia Mica. Arealul speciei se poate urmari in figura 35.

Arbust cu frunze persistente, de 2-5 m inaltime, formeaza tufe, prezinta lujeri verzi, frunze lanceolate pana la eliptice, verzi inchis, lucioase si pieloase, flori albe grupate in raceme erecte, infloresc in luna mai.

Prunus laurocerasus cv. caucazia, este cel mai raspandit si rezistent la frig cultivar.

Prunus persica (L.) Batsch - piersic de China

Cuprinde foarte multe varietati dintre care importanta ornamentala prezinta, Prunus persica var. purpurea cu frunze rosii-purpurii si flori simple roz.

In spatiile verzi se utilizeaza izolat sau in grupuri, speciile indigene in masiv, iar specia Prunus laurocerasus, la garduri vii libere.

Speciile acestui gen se inmultesc prin seminte; semanate imediat dupa coacere sau toamna, dupa stratificare.

Prin butasi lemnificati, mai ales Prunus cerasifera var. Pisardii, Prunus laurocerasus, in sera sau rasadnita, in iulie - august.

Prin marcotaj la Prunus tenella sau prin altoire la toate varietatile.