Artarul

Nici artarul (Acer filatanoides) nu se urca prea sus, spre munti, ci se tine tot de stejari. Creste Insa ceva mai repede de aceia e mai sdravan si mai inalt. Se recunoaste dupa frunze, mari, late, asezate tot cate doua fata in fata, prinse de crengute cu o codita mai adesea ca muiata in vin rosu. Frunzele sunt crestate pe margini, nu asa de adanc ca la jugastru, iar cele cinci colturi resfirate, au dinti rari, ascutiti, samanand cu ale unui platan.

La artar se poate lesne prinde legatura ce exista intre asezarea frunzelor pentru a capata cat mai multa lumina. Pe ramurile intinse lateral, frunzele stau orizontal, cu latul lor perpendicular razelor de soare, formand ca o panza intinsa, facuta din bucati. Pe ramurile verticale frunzele sunt asezate crucis; cele de sus nu impedica lumina celor de desuptul lor.

De indata ce crapa mugurul din varful crengutelor, florile se arata fara sa mai astepte frunzele. De aceia artarul, primavara, lesne sare in ochii tuturor celor dornici sa cate spre inceputul de vieata din gradini ori paduri.

Fig. 50. Frunza-si fruct de artar (R.).

Se impodobeste repede cu canafuri formate din numeroase codite ramificate, in varful carora se gasesc floricelele galbui, palide, care atrag privirea piin multimea lor. Cuprind un suc dulce. Artarul in floare e ca si teiul, un zumzet de albine.

Si fructele artarului sunt inaripate, ca si ale jugastrului. Aripile formeaza un unghiu mai deschis decat la paltin; late, subtiri, seamana cu spitele elicei de aeroplan. Spre toamna cand se desprind, cad in spirale stranse si prin aceasta se raspandesc departe.

Trunchiul artarului este si mai des crapat de cat al jugastrului, dar lemnul lui moale are prea putine intrebuintari. Chiar ca lemn de ars e slab.

Catare au frunzele, prin tinuturile unde e saracie de pasune. Ca si ale jugastrului pot fi pastrate peste iarna si date ca hrana oilor si caprelor.

Pela noi mai creste si Gladisul sau Verigariu (Acer tataricum) mic de statura cu frunzele aproape intregi, cu putine crestaturi. Se recunoaste lesne dupa fructe, a caror aripioare sunt incovrigate, ridicate in sus si ceva mai late la varf, in loc sa fie intinse ca la artar ori jugastru.