ZONELE DE CRESTERE LA ORGANELE VEGETALE

ZONELE DE CRESTERE LA ORGANELE VEGETALE

La plantele superioare cresterea este localizata la nivelul anumitor zone de crestere ale radacinii, tulpinii si frunzelor, cu tesuturi meristematice tinere.

Identificarea zonei de crestere a radacinii prin metoda marcarii cu tus (J. Sachs)

Materiale necesare seminte germinate de mazare sau fasole, pix sau carioca, camera umeda, hartie sugativa.

Modul de lucru Se folosesc camere umede facute din cutii Petri captusite cu hartie de filtru, imbibate cu apa sau dintr-un borcan inchis cu un dop de carton avand in interior un strat de apa de 2-3 cm grosime si o hartie sugativa umeda fixata cu un capat intr-un ac cu gamalie deasupra semintei, iar cu celalalt capat in stratul de apa, pentru a mentine umiditatea semintei (fig. 119). La semintele germinate de mazare sau fasole, cu radacina dreapta de 1-2 cm, se marcheaza radacina prin semne echidistante cu tus, la distanta de 1 mm, incepand de la varf pe o lungime de 1 cm. Se asaza plantulele in camera umeda sau in borcane, prin suspendare de capacul de carton, cu ajutorul unor ace de gamalie. Camerele umede se trec la intuneric la temperatura camerei.

Dupa 24 ore se masoara radacina, folosind rigla gradata sau hartie milimetrica, stabilind lungimea segmentelor cuprinse intre liniile marcate cu tus pe radacina.

Rezultatele se trec intr-un tabel si se reprezinta grafic inscriind pe abscisa numarul segmentelor, iar pe ordonata lungimea fiecarui segment in mm. Se observa ca primul segment nu a crescut, al doilea pana la al cincilea segment a crescut cel mai mult, iar restul segmentelor au crescut din ce in ce mai putin (fig. 120).

Interpretare Zona de crestere a radacinii este limitata la primul cm de la varf si se intinde pe o distanta de numai cativa mm, la 2-5 mm de la varf, avand pozitie subterminala. Prin diferenta dintre lungimea initiala si cea finala a fiecarui segment se calculeaza viteza de crestere a radacinii in decurs de 24 ore.

Durata experientei 20 minute la intervale de 24 ore.

Observarea microscopica a zonelor de crestere la varful radacinii

Principiu Privit la microscop in sectiune longitudinala, varful radacinii prezinta 3 zone active de crestere: zona diviziunii celulare (merezis), zona extensiei celulare (auxezis) si zona de diferentiere celulara.

Materiale necesare microscop, lama de sticla, lamela, brici, plantula de grau sau porumb cu radacini drepte.

Modul de lucru Pe o lama de sticla se asaza radacina unei plante, dupa sectionare longitudinala, pe care se pune o picatura de apa si se acopera cu lamela. La microscop se examineaza zonele disctinte ale varfului radacini . In varf, sub piloriza, exista zona neteda care se divide in doua subzone: embrionara (merezis) si de alungire (auxezis). In zona embrionara exista celule poliedrice mici, fara vacuola, in continua diviziune. In zona de alungire, celulele nu se mai divid ci are loc cresterea lor in volum, mai ales prin alungire, datorita maririi vacuolelor si unificarii lor intr-o vacuola mare din centrul celulei. Deasupra zonei netede exista zona de diferentiere celulara, cu celule foarte alungite la care a incetat atat diviziunea cat si alungirea. Aici apar vasele conducatoare care iau nastere prin disparitia peretilor transversali dintre celule si prin ingrosarea membranelor celulare. La exterior apar perisorii radiculari absorbanti formand zona pilifera a radacinii.

Interpretare }inand seama de pozitia zonei embrionare si de extensia celulara deasupra pilorizei se considera ca zona de crestere in lungime a radacinii este situata subterminal.

Durata experientei 15 minute.

Identificarea zonelor de crestere la tulpinile articulate

Materiale necesare ghiveci cu plante de cereale paioase (grau, orz, ovaz) in faza de impaiere, tus, rigla gradata.

Modul de lucru Se aleg cateva plante aflate in faza de impaiere cu 3-4 noduri. Se masoara lungimea internodurilor la 3-4 tulpini, iar dupa o saptamana se masoara din nou aceleasi internoduri. Se constata ca fiecare internod tanar se alungeste, in ritmuri diferite.

Pentru a identifica zona de alungire a internodurilor se fac marcari cu tus, prin semne echidistantate la 2 mm. Dupa o saptamana se masoara distantele dintre semne constatandu-se ca semnele la baza internodurilor s-au indepartat mai mult.

Interpretare Cresterea tulpinii articulate are loc la nivelul fiecarui internod prin activitatea tesuturilor meristematice de la baza internodurilor. De aici rezulta ca tulpinile articulate de la cerealele paioase prezinta o cresterea intercalata.

Durata experientei 15 minute la interval de o saptamana.

Identificarea zonei de crestere la tulpinile nearticulate

Materiale necesare ghivece cu plante de floarea soarelui, bob, fasole, pix, carioca, rigla gradata.

Modul de lucru Se folosesc plantule cu lungimi de 10-15 cm la care se executa marcari cu tus pe tulpini, prin semne echidistante la 2 mm pe toata lungimea. Se tin plantulele timp de 48 de ore la lumina si temperatura camerei (20-25⁰C), dupa care se masoara dimensiunile diviziunilor trasate cu tus. Se constata o alungire mai intensa in partea superioara a tulpinii si nesemnificativa in restul tulpinii (fig. 121).

Fig 121 - Zona de crestere a tulpinilor nearticulate

Interpretare Zona de crestere a tulpinilor nearticulate este situata pe o lungime de cativa cm, mult mai mare decat la radacina si are o pozitie subterminala, de la cativa mm pana la cativa cm fata de varf.

Durata experientei 15 minute la intervale de 48 ore.

Identificarea zonei de crestere la limbul frunzelor

Principiu Prin marcarea cu tus s-a stabilit ca procesul de crestere a limbului foliar este initial apical, dupa care devine bazal la monocotiledonate si bazal si lateral la dicotiledonate.

Materiale necesare plantule de porumb si fasole, bulb de ceapa cu frunze, pix, carioca, rigla gradata.

Modul de lucru Se folosesc plantule de porumb cu varful iesit din coleoptil sau bulbi de ceapa, in prealabil pusi cu radacinile in apa pentru a forma frunze. Se marcheaza nervura frunzelor cu tus prin semene echidistantate la 2 mm, pe toata lungimea nervurii. Dupa 24 de ore se constata ca semnele trase cu tus s-au distantat numai la baza limbului, iar in rest au ramas nemodificate (fig. 122). In paralel, se folosesc plantule de fasole cu frunze tinere, nedetasate de planta, care se marcheaza cu tus prin linii longitudinale si transversale, la distante de 2 mm, paralele si perpendicular pe nervura mediana. Dupa doua saptamani, cand frunzele ajung la marimea normala, se observa ca patratele delimitate prin marcarea cu tus se deformeaza si isi maresc suprafetele in mod diferentiat. Liniile paralele se distanteaza mai mult in partea bazala si laterala a limbului.

Interpretare. Zona de crestere in suprafata a limbului la plantele monocotiledonate este situata bazal, pe cand la frunzele plantelor dicotiledonate, zona de crestere a limbului este situata bazal si lateral. Acesta este tipul specific de crestere in suprafata a limbului foliar. La monocotiledonate, formele generale de limb sunt lanceolate si liniare (raportul dintre cele doua axe depasind valoarea 5), iar la dicotiledonate, forma limbului este circulara, eliptica, ovala, cordata, neuniforma (raportul dintre cele doua axe fiind 1-1,5).

Durata experientei 10 minute la interval de 24 ore si 2 saptamani.