AVENTURILE LUI TIMMY - TIM IN VACANTA DE VARA

A V E N T U R I L E LUI

T I M M Y - T I M

IN V A C A N T A DE V A R A

V A R A

Te astept cu nerabdare

Vara, vara, calda vara,

Sa-mi aduci vacanta mare,

Sa plec la bunici la tara.

Cu prietenii pe strada,

Toata ziua sa ma joc,

Si sa stam seara la poarta,

Imprejurul unui foc.

Nu am griji, nu stau pe-acasa,

Si de scoala am uitat ;

Tu imi dai, vara frumoasa,

Amintiri de neuitat. !

In amintirea anilor copilariei.

Capitolul I

Nu mai vine odata vacanta aia.

Soneria anunta pauza mare, si tot atunci pe poarta scolii intra Timmy, tinand in maini un borcan infasurat intr-o batista. Nu se vedea ce este in borcan, iar cativa copii care iesisera primii in pauza, privira ciudat dupa el.

Timmy astepta langa terenul de fotbal, iar curand veni la el un baietel cam de varsta lui, care-l intreba nerabdator :

-- Ai reusit ?

Timmy zambi superior si lua putin batista, lasand sa se vada ce e in borcan.

-- Uau ! exclama celalalt, cum ai prins-o ?

-- Ce credeai, ca nu pot ? se lauda Timmy. A plecat profu` ?

-- Da, poti sa mergi in clasa. Ti-a pus absenta, sa stii. I-am spus ca te-a durut capul rau si te-ai dus sa. nu ne-a crezut, sa stii !

-- Peste trei zile luam vacanta, zise Timmy-Tim, asa ca nu e mare paguba. Acu` hai in clasa, Luc, sa fac targul.

Au plecat grabiti si cand au ajuns in clasa s-au indreptat spre catedra, unde se aflau cativa baieti.

Timmy desfacu borcanul din batista si-l puse apasat pe catedra, zicand catre cel ce trona pe scaunul profesorului :

-- Na Ted, ti-am adus broasca. Acu da-mi si tu caseta !

Toti facura ochii mari si se auzi un murmur de admiratie. Prizoniera din borcan se chinuia in zadar sa iasa afara, nestiind

ca nu va reusi niciodata. Trei fete se apropiara curioase si una din ele zise :

-- Tim, din cauza ei ai lipsit de la ora ?

Timmy o privi urat si se stramba la ea :

3

-- Nu, mamico, de ce, ma spui lu` tati ?

-- Poate doamnei diriginte.

-- Da, da, fugi repede si toarna ! Vezi ca da bomboane, la d-astia ca tine si mai are cateva, du-te si apuca !

Fata se rasuci pe calcaie si pleca, urmata de celelalte doua.

-- De ma Tim, zise Ted, ti-a trebuit cam mult sa prinzi o broasca. O ora.

-- Uite ce e, se supara Tim, du-te tu sa prinzi una, sa vedem cat timp faci ! Sa ma duc la raul de la margine, sa gasesc si borcan, care nu e bagat in varfurile gardurilor, sa prind si aratarea si sa ma si intorc, e prea mare recordu` !

-- Ma Tim, zise Ted, sa ti-o spun p-aia dreapta, ti-a luat-o altu-nainte si-mi cere el caseta cu razboinici. E unul de la alta clasa, si-a zis ca-mi da mancare pentru pestisori. Nu conteaza, un baiat oarecare.

-- Daa ? se mira Timmy, da` daca-i ziceai aluia sa-ti aduca broasca, el avea curaj sa puna mana pe ea ?

-- Da' ce, tu ai pus ? se mira unul din colegi.

-- E treaba mea, zise Timmy. Sa nu zici c-am lipsit degeaba !

-- I-am spus ca te-a durut capul, si te-ai dus la policlinica. mai zise un coleg.

-- De ma Tim, zise Ted, mai bine imi prinde mancare de pestisori, decat broasca. Daca iese noaptea din acvariu ?

Timmy se lovi cu palma peste frunte, disperat :

-- Mama, ce fricos esti ! As vrea s-o vad si p-asta : ca sare din acvariu si vine peste tine-n pat ! Sa te pupe, auzi ?

Ceilalti rasera, iar Luc zise :

-- Ma Ted,o broasca e scumpa la magazin,iar asta e degeaba.

-- Mersi Luc, zise Timmy, tu-mi esti adevaratul prieten.

-- Da ma Luc, da` asta e salbateca, n-o sa stea cuminte.

-- Da` cand mi-ai cerut-o, n-ai stiut ca e salbateca ? a zis Timmy suparat, incepand sa se plimbe de colo-colo.

4

Ceilalti taceau, si isi faceau fiecare de lucru cu cate ceva :

unul cu-n nasture, unul cu o bucatica de creta si unul cu coltul

de la catedra.

Captiva incerca neobosita sa ridice capacul borcanului, nestiind ca nu va reusi niciodata, fara incuviintarea stapanului.

-- Stii ce? zise Timmy deodata, asa-mi trebuie : ce nevoie am eu de o caseta cu razboinici ?!

Cateva fete si baieti intrara repede in clasa zicand " Vine ! " si se asezara in banci.

Lua si Timmy repede borcanul si-l puse in banca, iar Ted apuca sa zica :

-- Vorbim dupa ora.

In clasa intra un profesor in varsta si foarte sobru, care arunca pe catedra catalogul si mormai morocanos " buna ziua ", apoi incepu sa rasfoiasca in catalog.

-- Aha, am doi elevi cu media ne-incheiata, zise satisfacut. Asta explica prezenta unui sfert din elevi, azi, cand de fapt asteptati vacanta ?

Liniste deplina. Toti erau foarte cuminti.

Profesorul se ridica si incepu sa se plimbe printre banci.

-- In afara de cei doi, care se stiu, si oricum vor fi ascultati azi, si banuiesc ca si-au invatat, zise profesorul, care mai vrea sa fie ascultat astazi ?

Aceeasi liniste si cumintenie, toti erau nemiscati, cu capetele intre urechi.

-- Ia te uita, se mira profesorul, toata lumea vrea ! Toti sunteti cu mainile pe sus : ala " eu ", ala " eu " ! Normal, ca ati invatat si in ultimele zile de scoala. Cand afara e o caldura care te moleseste, vine vacanta. si cred ca mai toti plecati pe

la tara, pe la bunici, cui ii mai pasa de istorie, in al noualea ceas ? Ce conteaza ce au mai facut stramosii nostri acum cateva sute de ani ! E treaba lor, ei au facu, ei au tras, acum

5

oricum sunt oale si ulcele. Nici despre noi n-or sa aiba chef

copii sa invete, peste cateva sute de ani. Am sau nu, dreptate ?

-- Categoric, se auzi o soapta din spatele clasei.

Profesorul se rasuci pe calcaie si intreba :

-- Care-ai fost atat de realist ? Sa-ti multumesc ca ma aprobi.

Dar nu mai zise nimeni nimic.

-- Ah, da, zambi profesorul, eroii sunt intotdeauna anonimi. Asa le si sta bine. Categoric. Iata ce va propun eu, ca sa scapati mai repede de mine : cei doi care se stiu ca le mai trebuie o nota, sa scoata cate o foaie si sa scrie ce vor ei, din ultima lectie de istorie. Ce mai tin ei minte, o fraza, doua. Apoi va inchei mediile, vi le spun si va las sa plecati.

Se auzi un oftat general si o alta soapta din spatele clasei :   

-- Nu ne vine sa credem.

-- Nici mie, zise profesorul, asezandu-se la catedra. Gata cu foile ? Hai, in zece minute aveti timp sa ma convingeti.

Doi baieti se apucara sa scrie cam fara tragere de inima, iar in clasa se simti o usoara foiala de usurare sufleteasca.

In primele minute care trecura, Timmy-Tim ii tot arunca priviri furise lui Ted, care sedea in randul alaturat, cu o banca mai in fata. Acesta se facea ca nu observa, si sedea cu coatele pe banca si cu barba sprijinita in maini, cantarind probabil in gandul lui cele doua oferte. In cele din urma, avand grija sa nu-l observe profesorul, rupse usor o jumatate de foaie si scrise ceva, apoi o impaturi incet. Cu aceeasi grija de a nu fi observat, ii intinse biletelul lui Luc, acesta il lua incet si i-l dadu lui Timmy. Care-l desfacu usor si citi, impreuna cu Luc : " Mancare pentru pesti pot sa-mi iau si singur, dar o broasca d-aia, nu cred. Deci, va fi a mea. "

Timmy simti ca se afla in al noualea cer, printre ingeri, si puse biletul in banca, aruncandu-i lui Ted cele mai cuceritoare

6

priviri. Dar in momentul acela, profesorul se ridica de la catedra si veni spre Tim.

Luc ii facu repede semn cu cotul, dar cand Tim isi retrase grabit mana din banca, lovi borcanul, care se rasturna si-i sari capacul.

Apa inunda banca, iar broasca plescai bucuroasa afara, apoi pe picioarele lui Tim, apoi pe podea, sarind de colo-colo. Toata clasa era inmarmurita.

Toate cele noua ceruri se prabusira in capul lui Tim, cu ingeri cu tot.

Profesorul ramase uimit si nemiscat, nefiind pus pana acum intr-o asemenea situatie, si probabil nestiind ce sa faca.

Timmy lua boranul si incepu sa alerge dupa broasca, incercand s-o prinda.

Reusi in cele din urma, si-i puse bine capacul, dar totul se intampla in rasetele si entuziasmul tuturor.

Timmy-Tim se intoarse apoi la banca lui, puse borcanul pe banca si ramase in picioare, neandraznind sa-l priveasca pe profesor.

Mai mult ca sigur ca fata lui Tim trecuse de la culoarea rosie la culoarea alba de cateva ori, dar nimeni nu observase asta, numai el simtise ca-l ia cu ameteala.

Profesorul lua lucrarile de la cei doi, apoi se opri langa Tim. Lua borcanul si privi prizoniera, care incerca zadarnic sa iasa, neantelegand de ce libertatea durase atat de putin.

Se facu liniste.

-- Dupa cate stiu eu, ati avut disectie la broasca in trimestrul trecut, zise profesorul.

Cativa incercara sa rada, apoi iar liniste.

-- Cui apartine aceasta aratare ? intreba profesorul.

-- Era. a mea, ingaima Timmy.

-- Bine spus " era ", zise profesorul.

7

-- Ba. era. a mea, spuse moale si Luc, ridicandu-se.

Tim facu ochii mari, la fel si Ted, la fel si profesorul.

-- Dar chiar sunt eroi in clasa, zise profesorul. Mai se declara cineva proprietar ?

Liniste.

-- Bine, atunci va fi a mea, zise hotarat profesorul.

" Ar fi trebuit sa fie a mea ", sopti Ted, lasandu-si fruntea pe banca.

-- E frumos, domnule elev, sa ti se scada nota la purtare, acum la sfarsit de an ? zise profesorul. Sa vina maine tatal tau la scoala. Mediile le veti afla de la diriginta. Acum sunteti liberi, precum va fi si aceasta broasca mai tarziu.

Puse lucrarile in catalog, lua borcanul si iesi linistit, spre uimirea generala.

Ramasi singuri, tosi incepura sa dezbata cu voce tare, iar cativa baieti venira langa Timmy, asaltandu-l cu intrebari.

Dar el nu zise nimic, isi puse caietele in mapa si-i arunca printre dinti, lui Luc :

-- Mergi ?

Acesta aproba din cap, in timp ce-si strangea si el caietele, si iesira din banci. Timmy ii arunca apoi cea mai urata privire lui Ted, care nu se miscase din banca, apoi iesi din clasa.

Dupa ce-au iesit din curtea scolii, Luc indrazni sa zica :

-- Crezi c-o sa-ti scada nota ?

-- Ce mai conteaza ? rabufni Timmy cu lacrimi in ochi. Da` n-o sa mai fac nici o afacere cu nimeni, ti-o jur ! Oricum, Ted are asigurata mancare pentru pesti ! De la un baiat oarecare. Si pe tine ce te apucase prietenia, vroiai sa-ti scada si tie nota la purtare ?

-- Credeam ca.

-- Da, credeai !

Timmy era foarte nervos, lovea cu piciorul orice piatra

8

intalnea in cale, si bombanea de zor.

Acasa, cand veni tatal sau de la serviciu, Timmy il chema in

sufragerie si incerca sa-i explice:

-- Stii. te asteapta maine proful de istorie, pana la scoala.

-- Ce ai mai facut, se mira acesta, iar ai spart vreun geam ?

-- Nu.

-- Ai pus guma pe scaun ?

-- Nu.

-- Ai ridicat fustele la fete ?

-- Nu, se rosi Tim.

-- Atunci e mai grav, zise tatal lui. Daca-mi spui tu, te iert pe jumatate. Sau aflu de la profesor ?

-- Am. am. avut o. broasca intr-un borcan.

Tatal sau ramase uimit, dar incerca sa-si ascunda zambetul.

-- Sa mai intram in amanunte ? intreba.

Timmy tacea.

-- Bine, zise tatal, le voi afla maine de la profesor.

Acesta a fost dialogul lor, dar dupa ce tatal iesi suparat din camera, se misca perdeaua de catifea de la fereastra si iesi de acolo - topaind - Olguta, sora mai mica a lui Tim.

-- Ptiu, pacoste ! se sperie acesta, si se innegri de nervi. Ce cauti nesuferito acolo ?! Ah, uitasem ca asta e obiceiul tau !

-- Broaste la scoala ! Broaste la.

El fugi dupa ea s-o prinda, si asa ocolira doua fotolii si o masuta, iar ea striga :

-- Ce dai, sa nu afle tot blocul ?

Ea reusi sa iasa, fugi in camera ei, si striga inainte sa dea cu usa : -- Astept un dulce !

Ceva mai tarziu, dupa ce Tim s-a linistit si si-a acceptat statutul de oropsit al sortii, se vazu nevoit sa-si dea bruma de economii pe mainile vanzatoarei de la magazinul din colt, care-i dadu o rulada cu crema, care si aceasta incapu pe

9

mainile Olgutei, odata cu amenintarea :

-- Am sa-ti tund cozile cand dormi !

-- Numai sa incerci, veni raspunsul, ca te spun mamei si-i zic sa te duca la frizer sa te tunda zero !

A fost desigur tatal lui la scoala, si a aflat de la profesor, care i-a povestit amuzat toata intamplarea, si i-a mai spus ca nu va avea copilul nota scazuta la purtare, din doua motive : profesorul n-a uitat totusi ca si el a fost copil, iar fapta n-a fost una grava, sa se lase cu urmari.

*

Ziua urmatoare, in drum spre scoala, Tim dicuta cu Luc, prietenul sau de suflet :

-- Ma Luc, abia astept sa mergem la tara, in vacanta.

-- Dar eu ! Cand te expediaza pe tine ?

-- Cred ca sambata. desigur, cu Olguta, caci fara umbra nu pot sa stau !

-- Uite cum facem, zise Luc, eu cand ajung la tara, o sa pun un pietroi sub scaunul de la poarta. Tu, cand treci pe acolo, pui o frunza sub pietroi. Da` sa fii singur, sa nu te vada nimeni. Cand o gasesc, inseamna c-ai venit si ne intalnim dupa masa la locu` nostru secret, de la marginea padurii.

-- S-a facut, si eu ma gindeam la planu-asta. Avem multe planuri de discutat pentru vacanta. Abia astept sa ne intalnim si cu ceilalti.

10

Capitolul II

Planuri de vacanta

Desi la tara, Timmy-Tim si Luc locuiau aproape unul de altul, adica unul la un capat de strada, iar altul la celalalt capat,

era mai palpitant sa se intalneasca dupa semnul frunzelor de sub pietroi.

Luc mai facea ce facea prin curte si se ducea sa mai controleze daca a aparut frunza sub pietroi. Nu vroia sa stea la poarta sa-l astepte pe Tim, caci totul trebuia facut in mare secret.

Bunica lui Luc l-a vazut ca se tot invarte fara rost si tot face drumuri pana la poarta si inapoi si l-a luat la intrebari :

-- Ce te tot frichini de colo pana colo si te invarti ca titirezu ai auzit ce-am spus ? Du-te si ia capra din tarc si du-te cu ea la pasune, ca lapte-ti place sa bei ! Mai ma rog mult de tine ? Ori credeai ca daca ai venit in vacanta, o sa stai degeaba ? Trebuie sa fii de folos cu ceva, altfel te trimit inapoi la oras ! Ai auzit ? Ma, unde pleci fara capra ? Ia uite-l, se-ntoarce inapoi ! Baiatule, esti surd ? Ti-e rau ?

Luc se stramba la ea cand aceasta nu-l vedea, si reusi si el sa spuna, cand ea tacu din greseala :

-- Nici n-am venit bine, si ma trimiti cu capra la pascut !

-- D-apai cum ? Asa o sa faci in fiecare zi !

-- Prefer sa-i aduc un sac de iarba pentru trei zile !

-- Ce idee buna mi-ai dat ! Chiar asa o sa faci !

Luc se lovi cu palma peste frunte si-i arata bunicii toata limba.

-- Ce limba urata ai ! striga aceasta. Daca nu pleci imediat cu capra. ma, ce mai cauti iar la poarta ? Capra trebuie hranita bine, sa faca lapte, ca sa bei tu !

11

De data aceasta Luc descoperise frunza si veni alergand in curte, se duse repede in tarc si deslega capra, apoi tragand-o de lant, trecu la fel de repede prin fata bunicii.

-- Doamne, ce i-am zis de l-a apucat asa,dintr-o data ? se sperie aceasta. De-o ora ma rog de el, si-acu` nu-l mai prind ! Stai ma Luc, ma ! Sa nu manance capra cucuta, mustar sau lucerna, ca se umfla in burta si moare ! Ai auzit ? Si te pun pe tine capra in tarc !

Dar Luc bombanea si se stramba imitand-o, tranti poarta in

urma-i si porni spre marginea satului.

Merse pret de o jumatate de ora si ajunse la pasune.

Putin mai in fata era o padurice, iar pe langa ea curgea un rau.

Luc se duse in mijlocul pasunei, se aseza pe iarba si lasa capra in voie.

Imprejur nu mai era nimeni, foarte departe se vedea o turma de oi si o mogaldeata de ciobanas.

" Pana diseara vine el, se gandea Luc. A naibii de capra sa fii ! Tim o are umbra pe Olguta, eu te am pe tine ! Esti o mare problema, da-i gasesc eu rezolvarea. "

Nu astepta mult, ca vazu in departare un copil ce tragea un animal alb dupa el. Luc se ridica si incerca sa desluseasca, dar nu reusi decat dupa ce aratarile se mai apropiara.

Asa-l gasi Timmy-Tim, tinandu-se cu mainile de burta si amuzandu-se cu pofta.

-- Esti foarte bucuros ca ma vezi, zise Tim cand ajunse la el.

-- Cine altul mai putea fi ca mine, decat tu !

-- Da, ai dreptate, nu-ti vazusem capra ! se amuza si Timmy. Hai Joiano, du-te la soru-ta si stati de vorba ! Vai, Luc, stiai ca a noastra are un iedut ? Sa vezi ce frumos e. Acum, cand ea e la plimbare, el o asteapta cuminte in tarc.

-- Da ? O sa vin sa-l vad. A noastra nu are.

Au lasat caprele sa pasca in voie, iar ei s-au asezat pe iarba,

12

cu fata in sus si cu mainile sub cap.

-- Ma Luc, zise Tim, a zis bunica sa am mare grija sa nu manance iarba de mustar, lucerna sau cucuta, ca astea au aer pe tulpina si se umfla capra in stomac si moare !

-- Stiam, zise Luc, babele-astea vorbesc la fel, parca-si citesc gandurile reciproc! Nu moare,ca s-a mai intamplat la a noastra si anul trecut, si-i da bunicul zeama de var stins, si-i trece.

-- Pai eu n-am bunic.

-- Da, asa e. Pai ii da bunica-ta, ca probabil stie.

-- Ai dreptate, da` mai bine sa nu fie cazu` . Da lor le plac tocmai astea foarte mult : unde vad mustar, lucerna sau cucuta, se duc, ma, glont acolo !

--Mie-mi spui ? Si-a mea la fel. Ce sa judece ea, cu mintea ei de capra! Daca pui mintea caprei la un cocos,cade de pe gard !

-- Trebuie sa gasim o metoda sa scapam de capre, zise Tim.

-- Eu m-am gandit sa venim odata la trei zile cu bicicletele si sa luam un sac de iarba.

-- Mda. ar fi o idee. Ia zi, ai gasit frunza ?

-- Normal, nu ma vezi aici ? Pana diseara sa ne tot facem planuri.

-- Ma Luc, zise Tim, cand s-or coace ciresele, trebuie musai sa mergem la livada de la margine sa. imprumutam niste cirese. Da trebuie sa facem un plan bun, ca acolo e paznic, si. tre` sa ne gandim bine.

-- Pai ne gandim separat, le expunem si apoi alegem p-al mai bun.

-- Bine, hai.

Se pusera pe gandit si se adancira in ganduri.

Sedeau cu fata-n sus, in iarba.

-- Parca noru-ala mic merge, vezi ? zise Luc.

-- Ptiu ! Ma Luc, mi-a scapat o idee, din cauza ta, cu noru` tau ! Si daca merge, duca-se !

13

-- Ma Timmy, poate ar fi fost mai bine sa ne fi luat si noi carti de joc, ceva. Sa ne treaca timpul mai usor.

-- Da` ce, ti-e greu sa te uiti la cer ? Eu stau asa de linistit.

-- Stai ma, stai. Ce, te tin eu sa nu stai ? Stai. Te uiti toata ziua la stele.

-- Esti pretentios, zambi Timmy, vrei stele ziua.

-- Aduceai si tu o carte cu haiduci, cu pirati, cu.

-- Cu Feti-Frumosi si Cosanzene sa nu zici, ca alea-i plac lu` Olguta. Nu se mai satura.

-- Nu-ti plac fetele ? intreba Luc.

-- Din cauza ei, nu. Sunt increzute si fricoase.

-- Poate o sa-ti schimbi vreodata parerea.

-- Niciodata.

-- Facem pariu ?

-- Pe ce vrei tu !

-- Bine, pe. o masa la cofetarie.

-- Uau ! Costa mult.

-- Te incumeti ?

-- Bine, ma prind !

Si-au dat mana, apoi si-au reluat pozitiile.

-- Ce-ar fi dac-as ajunge haiduc sau pirat, zise Luc. Ma gandesc ce-as face eu in anume situatii.

-- Mai pe larg.

-- Pai pe larg as merge cu vaporul, normal. Si pe steag, in loc sa desenez capu-ala de mort, cu doua oase, stii ce-as face ? O pisica cu un soarece sub laba. Adica noi suntem pisica, si aia de-i prindem - soarecii.

-- Pai ai putea sa bati tu singur oceanele si sa-mi duci dorul ? intreba Timmy-Tim.

-- Nuuu ! Tocmai d-aia, ca vroiam sa-ti spun ca tu erai deja cu mine pe vas.

-- Si doar noi doi ?

14

-- Nu, mai luam baieti de aici din sat, care vor sa mearga din prietenii nostri.

-- Si cand o fi sa rapim, ce rapim ?

-- Pradam. Pradam vapoare. Adica sa stii c-o sa si rapim. Daca pe vapoare sunt fete frumoase, le rapim si le aducem la noi pe vas.

-- Doar p-alea frumoase zici ?

-- Da, ca p-alea urate nu ne da nimeni recompensa.

-- Si daca se strang multe, si se scufunda vaporul ?

-- Oho, chiar atat de multe femei frumoase vrei sa ai ? Tu n-auzi ca le trimitem acasa contra recompensa ?

--Mda.si daca se indragostesc de noi, si nu mai vor sa plece ?

-- Le oprim, zise Luc si se rasuci pe burta, cu coatele in iarba si cu barba in maini.

-- Toate ? zise Tim, adoptand aceeasi pozitie.

-- Nu, numai p-alea care se indragostesc de noi.

Cateva secunde domni tacerea, apoi Timmy-Tim zise :

-- Si daca te saturi sa mai fii pirat ?

-- Daca ma satur, ma intorc acasa satul, bogat si acoperit de glorie.

-- Si eu la fel.

-- Si tu la fel, nici nu se discuta. Ma vor imbratisa ai mei, care mi-au dus dorul, cat timp am fost pe ocean, si oamenii din sat ma vor privi cu respect si vor zice : " Stii cine e ala ? E Luc, piratul ! " Eu voi fi bun cu ei, voi da din cap la salutul lor, si voi fi mandru de numele pe care-l port.

-- Si eu la fel, nici nu se discuta.

-- Nu. Adica da. Da, nu se discuta.

-- Si. haiduc nu te mai faci ? intreba Timmy apoi.

-- Ba da, cand termin cu pirateria. O sa-i praduiesc numai p-aia bogati, sa dau la saraci. Si-o sa stau in codru. Verde. Si-o sa ma laude lumea. Si-apoi, cand o sa fiu batran, or sa

15

zica : " Uite-l pe Luc, haiducul ! Ce mai om a fost la viata lui ! In tinerete a fost pirat ! "

-- Da pe mine cui ma lasi ?

-- Pai o sa fim amandoi haiduci batrani. Ai uitat ca suntem nedespartiti ? Sa vezi acolo, afise pe garduri si pe pomi : " Se cauta haiducii Tim si Luc ! Recompensa. " Cat sa fie ?

-- Nu stiu. Zi tu cat .

-- Pai nici eu nu prea stiu. Lasam asa : " Gasitorului,

recompensa frumoasa. "

-- Si cu banii care-i strangem, ce-o sa facem ?

-- O sa facem vila, zise Luc. O sa stam amandoi in ea, sa nu ni se urasca. O sa stam, si-o sa ne gandim. ce faceam noi amandoi in tineretea noastra. Si-o sa ne vina sa plangem, cand o sa ne amintim.

Luc intinse bratele si-si puse capul pe brate, iar Timmy facu la fel, ramanand amandoi dusi pe ganduri.

" Vrabia malai viseaza ", pare sa spuna un proverb din popor.

-- Bine ma, de cind va caut, se auzi un glas langa ei.

Amandoi au sarit ca arsi in picioare, dar tot atat de repede s-au domolit,cand au vazut ca noul venit era Duta,un amic de-al lor

-- Ptiu, bata-te sa te bata ! se sperie Tim (si Luc), da` ce ma, tu nu stii sa faci zgomot cand vii ?

-- Pai cand mergi pe iarba nu se-aude.

-- Of, stai jos, sa ne treaca sperietura.

S-au asezat toti trei, turceste, si Duta ii intreba :

-- Ce faceti aici ?

-- Discutam un plan despre cum sa mergem la cirese cand s-or coace. La livada, da` e pazita.

-- Aha, se lumina Duta, si ati incropit vreunul ?

-- Pai, ar fi mai multe, da trebuie sa alegem p-al mai bun.

-- Hai ca va ajut..

Urma apoi o discutie importanta, in care se expusera planuri, se veni cu propuneri, se propusera idei, se facu un bilant serios si se alesera avantaje si dezavantaje.

--Cel mai bun mi se pare planu-ala cu opt persoane,zise Duta.

-- Pai vedeti ca al meu e mai bun ? se lauda Timmy. Deci sa mergem opt, cum am zis si sa ne impartim in doua cete, cum v-am explicat. Da` pe cine sa luam ? Hai sa ne gandim pe cine sa luam, ca sa le explicam si lor. Deci noi suntem trei, ne mai trebuiesc cinci.

-- Pe Nelu de pe strada mea, il luam ? intreba Duta.

-- Nu, zise Timmy, ca e prea fricos, si nici nu stie sa tina un secret, va spune la tot satul.

-- Asa e, zise Duta. Atunci ii luam pe.Robert, pe Adi.

-- Pe David, pe Fanel, pe.

Cazura pe ganduri. Deodata, Luc sari ca ars si striga cat putu :

-- Caprele, Tiiim !!!

-- Aa, ne-am duus !! sari si Timmy.

-- Ce capre, ma ?! sari si Duta.

Le-au cautat cu privirea si le-au zarit foarte departe, ca doua puncte albe. Au alergat intr-un suflet, dar cand au ajuns, era prea tarziu : caprele mancasera iarba interzisa, erau umflate in burta si abia se mai miscau.

-- Aoleu, ce ma fac, daca moare capra ! se jelui Luc.

-- Joiana afurisita si proasta, zicea si Timmy, acu` o sa fiu pedepsit, ce ma fac.

Au inceput sa le traga de lanturi, Duta mai impingea si el de la spate, si cu mare greutate reusira sa le aduca acasa.

Cum intra in curte, Timmy striga la Olguta, care era pe acolo:

-- Cheam-o pe bunica, repede, nu te mai holba la mine !

-- Nu e acasa, e la.

-- Cee ? Nu ma intereseaza, adu-o din pamant din iarba verde ! Spune-i sa vina urgent, ca moare capra ! Misca !

17

Olguta fugi speriata, si peste cateva minute se intorcea alergand dupa batrana, care intrase-n curte cu o falca-n cer si una-n pamant, strigand de se cutremura nucul din fata casei :

-- Ce-ai facut, netrebnicule, ai omorat capra ?! Nu esti in stare s-o pazesti la pasune ? Unde e animalul, animalule ?!

Vazu ca animalul nu e mort si se repezi la bucatarie, de unde se intoarse cu o sticla in care era un lichid alb, se chinui sa-i deschida gura caprei si sa-i toarne pe gat acel lichid.

Apoi o apuca de lant si intinse mana sa-l prinda si pe Timmy,

dar acesta se feri repede, privind-o speriat.

-- Ajuta-ma s-o duc la veterinar, dosaditule! ii striga batrana.

Iesi grabita pe poarta, tragand capra de lant.

Timmy o impingea de la spate, iar Olguta alerga pe langa ei, tare curioasa.

Tot drumul bunica il bombani pe Timmy, Olguta zambea multumita, iar Tim ii arunca fulgere din priviri, care insa n-aveau nici un efect.

Au ajuns acasa la veterinarul comunei, care din fericire nu era plecat, si batrana ii povesti repede totul, dar nici nu a fost nevoie de mari explicatii, caci el a inteles repede, de cum a privit animalul.

-- Cum s-a intamplat ? a intrebat-o zambind.

-- Pai cum altfel, pufni bunica, daca tapul asta de baiat n-a avut grija de capra, cand a dus-o la pascut !

Olguta pufni in ras, Timmy se repezi spre ea, dar ea se ascunse dupa fustele bunicii, iar cand Tim il vazu pe doctor ca desface o seringa, fugi spre poarta in cea mai mare viteza.

Iar de la asemenea distanta nu prea putu vede bine ce face doctorul cu seringa, mai ales ca isi puse si o mana la ochi si privea printre degete.

In cele din urma bunica veni spre poarta, insotita de capra si de Olguta. " De fapt de doua capre ", se gandi Timmy-Tim.

18

-- Vino Tim, zise bunica, sa-ti faca si tie doctorul o injectie, pentru limpezirea mintii !

Pe Timmy il apuca deodata o mare graba sa ajunga acasa, iar la intoarcere au mers in aceasta ordine : el primul, a doua - bunica, apoi capra, apoi Olguta (pardon, caprele).

Timmy suporta tot drumul dojana si monologul bunicii, care culmina cu urmatoarea hotarare, cand ajunsera acasa :

-- Sa nu crezi ca ai scapat ! Iei acum un sac si ruginita aia de bicicleta, si te duci sa-l umpli cu iarba, pentru capra ! Asa, sa aduci iarba la capra,daca nu esti in stare sa duci capra la iarba!

Nu peste mult timp, Timmy-Tim se indrepta posomorat spre camp, ducand de ghidon o bicicleta mai veche. Auzi un fluierat in spatele lui, si cand privi, era Luc, tot cu un sac pe coarnele bicicletei. Il astepta, si-l intreba fara nici un chef :

-- Tot pedeapsa ?

-- Tot, mormai Luc. Tie cine ti-a salvat capra ?

-- Veterinarul. Tie ?

-- Bunicul. Daca-ar exista o vraja, sa dispara caprele de pe pamant.

-- Ar disparea si Olguta. Si prietenele ei de pe strada.

Peste cam doua ore, cand ei se intorceau de la camp cu sacii plini de iarba, Olguta era la poarta unei vecine, sedeau vreo patru fete pe scaunul de lemn.

Cand i-au vazut, au inceput sa rada pe infundate.

Timmy-Tim si-a sprijinit bicicleta de un pom, a luat un smoc de iarba din gura sacului si s-a dus in fata lor, presarand iarba pe jos :

-- Luati putina iarba, poate va e foame. Stati fara grija, nu e lucerna sau cucuta !

Ele au tacut imediat, vadit lezate in orgoliul propriu, si au intrat fara zgomot in curte, spre satisfactia baietilor.

19

*

Intr-o zi, Timmy se gandi sa se duca sa-si ia ceva dulciuri de la chioscul de langa scoala.

Langa scoala din sat, era un chiosc de unde puteai lua numai dulciuri, dar pe oua, nu pe bani. Alte produse nu se puteau lua pe oua, numai dulciuri. Si de ce n-ar fi facut si Tim asa ?

A mai facut el si alta data si i-a mers treaba, asa ca.

Desigur ca bunica nu i-ar fi dat oua nici daca ar fi rugat-o presedintele, sau poate. numai atunci, si ar fi fost singura data. Dar mai ales acum, ca era suparata pe el ca-i aruncase papusile Olgutei in butoiul cu apa de ploaie de la coltul casei, nici nu se punea problema.

Cand bunica azvarlise cu batul dupa el, in timp ce Olguta isi scotea papusile plangand, el amenintase, fugind in gradina de zarzavat :

-- Aruncam pisica, da' n-am putut s-o prind ! Da' o sa-i vina randul, ai sa vezi !

-- Pisica nu stie sa inoate, si-o sa moara in apa aia ! strigase bunica. Si-apoi, cu apa aia plina de par de pisica, si in care a murit ea, o sa te spal pe tine pe cap !

Tim facu o grimasa urata inchipuindu-si, si nu mai fu asa de hotarat.

Se duse deci pe furis in camara si se opri langa cosul cu oua, simtind cum inima incepe sa-i bata mai tare. " Dumnezeu a spus sa nu furi, isi aminti cum ii invatase odata bunica. Dar poate Dumnezeu a spus sa-i dai copilului oua, sa-si ia dulciuri, se gandi apoi. Doamne, iti promit ca la batranete, am sa vin in fiecare zi la biserica, sa ma rog pentru pacatele care mi se vor fi strans in tinerete. "

Lua un ou in fiecare mana si baga mainile in buzunare : " Sunt pentru o cauza nobila ", isi mai zise.

20

Lasa usa intredeschisa, caci nu mai avu cum sa o inchida, si se indrepta in mare liniste spre poarta.

-- Tiim !

Glasul bunicii cazu ca un traznet pe capul lui.

Se opri, simtind aceeasi pornire navalnica a inimii.

-- Timmy !

Se rasuci usor pe calcaie : ea era in mijlocul curtii, cu o sacosa in mana.

-- Unde-ai plecat, impielitatule ?

-- Doar sa stau pe scaun, la poarta.

-- Si eu te cred, fara sa-ti dai cuvantul ! Ia fii de folos, si du sacosa asta la matusa Angela !

Timmy vru sa vina spre ea, dar in momentul acela isi dadu seama ca amandoua buzunarele de la pantaloni erau rupte. " Doamne, chiar atat de repede ma pedepsesti ca am furat oua?" isi zise, simtind un nod in gat.

-- Hai, misca-te, ai pietre in calcaie ?!

-- Pune sacosa in cuiu-ala, zise el.

-- Ca ce ?

-- Asa.

Ea puse sacosa intr-un cui batut in nucul din fata casei, apoi astepta incruntata, cu mainile in solduri. El veni incet pana langa nuc, privi sacosa, ocoli nucul si incerca sa fluiere o melodie.

-- Hai, nu pleci ?

-- Las` ca plec eu.

-- Pai, te mai invarti mult ?

-- Du-te in casa, ca plec eu.

-- Da ce-i atata secret, sa pleci cu o sacosa !

El se mai invarti putin, scurma o piatra cu piciorul, privi prin curte.

-- Auzi, ca macane o rata, zise el. Vezi ce are.

21

-- Dupa ce pleci tu !

-- Da-mi sacosa, zise el.

-- Ce ? Te joci cu mine ? Ia-o, ca m-ai pus s-o agat in cui !

-- Nu cred ca. ajung la ea.

Si mai incruntata, bunica lua sacosa si i-o intinse.

Dar el tot cu mainile in buzunare sedea.

-- Ia-o ! zise ea.

-- Nu pot, ca.

-- Ca ce ?

-- Ca am buzunarele rupte.

Simti ca il ia cu ameteala.

-- Si ce legatura are ? Aha ! Ia da sa vad : ce-ai in buzunare ?

-- Nimic.

-- Atunci scoate mainile, ia sacosa si pleaca odata !

El facu doi-trei pasi inapoi, privind-o cu teama.

-- Olguta, adu batul !

In clipa in care ouale cadeau jos, alunecand pe cracii pantalonilor, el se afla de cealalta parte a portii, fugind cu cea mai mare viteza.

Cand iesise pe poarta,o vazuse pe Olguta iesind din curtea ve- cinilor de peste drum, unde sedea mai toata ziua la prietena ei.

-- Ce urechi bune ai, auzi si din vecini ! ii arunca el printre dinti.

Ea ramase uimita, privindu-l cum se departeaza.

-- Bata-te sa te bata de necioplit, vorbea bunica de una singura, privind ouale sparte de la picioarele ei, ma miram eu de ce te tot invarteai p-aici, cu mainile in buzunare ! Cine stie cate oua mi-oi fi luat tu, fara sa stiu ! Chiar ma miram eu ce e cu tine de nu-mi mai ceri bani sa-ti iei dulciuri. Las` ca pun eu lacat la camara!Si-o sa ma cert eu si cu aia de la magazin,sa nu va mai dea pe oua ! Da` lasa, ca daca pun lacat, nu mai ma cert.

22

Timmy-Tim se simtea acum cel mai oropsit suflet din acel sat si mergea abatut pe trotuar, nici el nu stia unde.

Din gandurile sumbre, il trezi deodata o voce foarte cunoscuta:

-- Hei, Tim, ce faci ? Incotro ?

-- Aa, Luc, tu erai ? zambi Timmy fara chef.

-- Ce-ai ma, esti suparat ? Cine-a indraznit ?

-- Lasa, nu mai stii si tu.

-- Spune-mi mie care e ala, sa vezi ce-i fac ! O sa ma iau cu el la bataie, si pe cuvantu` meu c-o sa-l pun jos. Si-o sa-l pun

sa jure ca nu se mai ia de tine.

--Da ce crezi, ca eu n-as fi fost in stare sa fac asa ?

-- Pai si de ce n-ai facut ? Cine-a fost ?

-- Bunica.

Luc tacu. Vazu ca nu nimerise bine.

-- Ti-ai luat turta dulce.

-- Na, ia si tu. Am reusit sa iau oua, zise Luc.

-- Eu nu.

-- Aha, inteleg. Eu pandesc momentul cand pleaca bunica de-acasa.

-- A mea nu prea pleaca, aia e ! Si-apoi, mai e si Olguta.

-- Da, la tine e mai complicat. Pai si cum s-a intamplat ? Povesteste-mi. Ia si o caramea.

Timmy ii spuse toata tarasenia, iar Luc zise razand :

-- Pai sa-ti cosi buzunarele !

-- Nu stiu sa cos. Si-apoi, nu e treaba de baiat.

-- Pai, atunci, roaga-le pe ele. A, nu, am gresit : nici una nu va face asta pentru tine.

-- Pai vezi ca stii ? La ce mai vorbesti degeaba.

Dupa cateva minute de tacere, Luc zise :

-- Auzi Tim ? Eu am auzit o vorba si cred ca e adevarat. Stii ce face Nelu ?

-- Care Nelu ? A, ala fricosu si mincinosu` ? Care n-o sa-l

23

luam cu noi la livada, la cirese?

-- Da, ala. Am auzit ca el isi pune oua in palarie, isi pune incet palaria in cap, ca apleaca asa, usor capul, pana la palarie. si vine la chiosc de-si ia ce vrea. Cand o da jos, mai intai pune mana pe palarie, apoi apleaca mult capul si ramane cu palaria in mana.

Si in timp ce vorbea, Luc gesticula, aratandu-i lui Tim cam cum se procedeaza.

-- De ma, zise Tim, daca i-a luat tasu-mare palarie !

-- Mie mi-a spus Duta, ca e vecin cu el. Da` a zis sa nu spun la nimeni.

-- Pai nu trebuie sa spui la nimeni ca mi-ai spus mie.

Mai mersera ce mai mersera si ajunsera pe strada scolii.

De fapt, nici ei nu stiau unde se duc.

-- Hei, ia te uita, zise Luc oprindu-l pe Tim, uite-l pe Nelu.

-- Unde ? Aha, are palaria !

-- Si oua in palarie.

-- Se duce la chiosc.

-- Sa-si ia turta dulce. si rulada.

-- Hai sa ne convingem, zise Tim.

-- Ce, ca-si ia dulciuri ?

-- Nu, c-are oua.

-- Pai nu vrea s-arate.

-- Nici nu e nevoie. Vino cu mine.

Lui Tim ii venise o idee amuzanta, si spera sa se distreze grozav de pe urma ei. Se apropiara de Nelu.

-- Unde te duci, mai prietene ? ii zise Tim.

-- Da ce treaba aveti voi cu mine ?

-- Ziceam sa stam putin de vorba.

-- Zi repede, ca ma grabesc.

--Pai,ne-am gandit sa facem un fotbal in curtea scolii,vii si tu?

Nelu ii privi mirat, incetinind pasul, apoi zise neincrezator :

24

-- Du-te ma, ca ma minti. Ati mai jucat voi fotbal, si nu m-ati luat si pe mine !

-- Pai te luam acum, hai vii ?

-- Nu, ca nu cred.

-- Poate ca nu stii sa joci.

-- Ba joc mai bine ca voi.

Timmy era langa Nelu, si-i dadu deodata cu mana pe palarie, apasand-o putin si zicand :

-- Si ce ti-ai pus palaria pe caldura asta !

Nelu nu avusese cand sa se fereasca, neavand cum sa stie ca Timmy ii va apasa asa repede pe palarie. Primele secunde au ramas toti nemiscati, caci s-a auzit un parait de coji de oua, apoi de sub palarie a inceput sa curga albus amestecat cu galbenus, peste fruntea si urechile lui Nelu.

In timp ce Nelu pleca plangand spre casa, Tim si Luc se tineau cu mainile de burta si se tavaleau de ras.

-- Hai ca esti grozav, ma Tim ! zicea Luc. Ha, ha, ha, ha !

Cativa trecatori care vazusera totul, radeau si ei cu pofta.

--Sa vezi cand s-o duce acasa in felu-asta, si l-o vede bunica--sa, ce-o sa-l mai pupe ! S-a terminat abonamentu lu' Nelu la oua, zise Tim. Hai ca parca mi-a mai trecut supararea.

-- Da` sa stii ca nu e rea ideea cu fotbalu'. Hai sa vorbim cu baietii, sa punem maine d-un fotbal.

-- Hai. La cine sa mergem prima data ? Eu zic la. Duta.

-- Si chiar il chemam si pe Nelu ? intreba Duta.

-- Nu, ca nu stie sa joace, se-mpiedica de minge, mai ales acum, cat e de suparat pe noi.

*

Trecusera cateva zile de la aceasta intamplare.

Jucasera si fotbal, fusese o partida pe cinste, si poate tocmai de aceea se incheiase cu scor egal : 15-15. Si se mai incheiase

25

cu multe julituri si praf pe ei din belsug.

Intr-o dupa-amiaza, Luc fluiera la poarta lui Timmy. Acesta sedea pe un scaunel in fata casei, cu coatele pe genunchi si cu fata in palme. Cand l-a vazut, Timmy s-a mai luminat la fata, s-a ridicat de pe scaun si i-a facut semn cu mana, chemandu-l :

-- Intra !

Luc intra in curte si veni la el.

-- Salut Timmy, ce faci ?

-- Binisor, tu ?

-- Ma faceam ca trec p-aici pe strada, sa vad daca te zaresc.

-- E. uite ca m-ai zarit, de ce ?

-- Ma plictiseam acasa. Da` ce e asa liniste la tine ? Nu-i a buna, cand e liniste si tu stai.

-- Pai bunica a plecat cu Olguta la o croitoreasa, sa-i faca aleia o rochie !

-- Aha, si tie nu poate sa-ti coasa buzunarele ! Uite, acum poti sa iei oua !

-- Da, da ! Ia uite catai lacatu' e pus la usa !

Luc privi in directia aratata si vazu un lacat zdravan pus la usa de la camara. Oftara.

-- Am primit ordin sa pazesc casa, zise Timmy, asa ca nu pot sa plec nicaieri pana nu vin ele.

-- Da-n cosurile gainilor te-ai uitat ? Poate s-a ouat vreuna.

-- M-am uitat eu, ce crezi, cum au plecat ele ! Nimic.

-- Mai hai odata. Poate intre timp.

S-au mai dus odata in curtea pasarilor, la cotetul lor si s-au uitat in cele patru cosuri cu oua : nici un ou !

Inspectia s-a lasat cu mare zarva printre pasari, cotcodaceli si fulgi zburand prin aer.

-- Da' cu gaina aia ce e acolo jos, legata de picioare ?

-- A legat-o bunica, a zis Tim, ca zice c-a vorbit cu mos Marin de peste drum, sa i-o sacrifice mai incolo, ca s-o jumule

si s-o gateasca.

Si-au reluat locurile in fata casei, fiecare pe cate un scaunel. Dupa cateva minute, Luc zise, luminat :

-- Ma Tim, mi-a venit o idee : hai sa jumulim noi gaina de fulgi, sa-i faci o surpriza bunica-tii, poate te mai iarta de pacate. Te duci cu ea la mos Marin sa ti-o sacrifice, ii spui ca te-a trimis baba.

-- Eu stiu ? O sa reusim noi ?

-- Pai ce, e mare lucru ? N-ai vazut cum face ? O baga in

apa fiarta, si apoi fulgii se scot imediat.

-- Mda. cred ca. sper sa se bucure. Hai sa punem o cratita cu apa pe aragaz.

Timmy stia sa foloseasca aragazul, si dupa ce puse la foc o cratita cu apa, se duse de lua gaina de picioare.

Se cam chinuia sa o tina, caci aceasta dadea din aripi si croncanea cu toata puterea ei.

-- Tu stai aici, zise Tim, ca ma duc doar eu la mos Marin.

Iesi asadar pe poarta, si nu peste mult timp se intoarse cu pasarea sacrificata.

-- Mi-e mila de ea, ma Tim, zise Luc vadit afectat.

-- Si eu plangeam mult cand eram mai mic, zise Timmy, dar bunica mi-a explicat ca Dumnezeu d-aia ne-a dat pasari pe pamant, sa nu murim de foame. Ca daca n-am fi avut hrana, n-am mai fi existat pe pamant.Hai sa vedem daca s-a fiert apa!

Pe deasupra cratitei pluteau aburi, si apa dadea semne ca incepe sa fiarba.

-- Sarmana gaina, zise Luc daca ar fi stiut care-i e soarta, precis ar fi preferat sa ramana ou ! Asa, am fi mancat-o ochi in tigaie.

-- Da, dar nu s-ar fi saturat toata familia. Hai sa facem ca indienii, cand vin de la vanatoare.

Puse gaina jos, in fata casei, apoi incepu sa topaie incet

27

langa ea, mergand in cerc. Apoi, cu mana la gura, scoase

strigate ciudate, ceva de genul : " Au, au, au, au ! ", ca indienii. Veni si Luc si incepu sa sara si el, imitandu-l pe Tim. Sareau apoi de pe un picior pe altul, fluturau mainile in sus si-n jos, si scoteau strigate indescifrabile.

-- Stai ca am uitat ceva, zise Timmy si fugi in casa.

Se intoarse repede cu crema de ghete in mana, si Luc incepu sa rada, cand vazu ca avea pe fiecare obraz cate doua dungi negre.

-- Mi le-am facut in oglinda, zise Tim, asa-si fac indienii. Stai sa-ti fac si tie, ca asa trebuie.

I-a facut si lui Luc cate doua linii pe fiecare obraz, a pus cutia langa casa si si-a continuat dansul acela saltaret, cu strigate gatuite. Cand au obosit, Timmy zise :

-- Cred ca fierbe apa rau. Hai sa punem gaina.

Au luat gaina si au pus-o usor in cratita, pana a fost acoperita de apa.

-- Acum ce facem ? intreba Luc.

-- Nu mai stiu, cred ca o lasam sa fiarba un pic.

-- Dar nu-i pui si capatana ? Creasta aia.

-- Ah, da, am uitat. E-afara.

Tim iesi hotarat, dar in clipa urmatoare incepu sa urle si sa fuga prin toata curtea. Luc iesi si el speriat si-l vazu pe Tim cum fuge dupa pisica, iar aceasta fugea speriata de colo-colo, dar tinand bine capul gainii in dinti. Tim nici el nu mai stia cate vorbe de ocara si de ura ii arunca pisicii, si-i promise ca acum sigur va fi inchisa in butoiul cu apa de ploaie.

Luc a inceput si el sa fuga dupa pisica, dar oricat au incercat, n-au reusit s-o prinda, caci ea a fugit in nuc iar de-acolo a sarit pe casa, disparand dupa un cos.

Baietii abia de mai respirau, de obositi si de furiosi ce erau. Dupa ce si-au tras sufletul cateva minute, Timmy zise :

28

-- Vai de blana ei cand o s-o prind ! O sa-si ceara iertare cu gura ei !

-- Ce-o sa-i spunem lu.

-- Nu stiu, taci ! Sa ma gandesc.

S-au asezat pe scaunele, foarte posomorati si incruntati.

Trecura asa cateva minute, pret in care se mai domolira, cand deodata Luc sari ca ars :

-- Gaina !

-- Hait ! sari si Tim. S-a fiert destul, hai s-o scoatem.

Au intrat in bucatarie, si Timmy i-a dat lui Luc o tava, iar el a luat o paleta si un prosop.

-- Tine tu bine tava asta, i-a zis, ca eu incerc s-o scot. Asa am vazut-o eu pe bunica ca facea intr-o zi.

S-a chinuit putin, in final a reusit sa o apuce cu prosopul de un picior si s-o puna pe tava.

-- Stinge focul, zise Luc.

-- Gata. Hai repede afara, ca miroase urat.

Au iesit cu ea afara si au pus tava pe o masa de langa casa, apoi au ramas pe ganduri.

-- Fa tu primul, zise Luc.

Tim apuca de pene, dar isi retrase mana repede :

-- Arde. S-o mai lasam putin. Ce umflata e.

Luc sufla peste fulgii din care ieseau aburi si incerca sa traga si el de ei :

-- Ai dreptate, arde. Las ca se raceste ea.

Au reusit pana la urma sa smulga cateva smocuri de fulgi, dar s-au luat cu piele cu tot.

-- Luc, de ce se ia cu piele, parca nu era asa ?

-- Nu stiu, ai tras prea tare. Hiii, si la mine se ia cu piele.

-- Aoleu, ia uite cata piele s-a luat aici.

Nu reuseau mare lucru, caci fiind prea mult fiarta, penele i se jumuleau cu piele cu tot, si arata din ce in ce mai urat.

29

-- Stii, zise Tim, eu am o penseta cu care iau timbre din clasor. Ma duc s-o iau, si sa iau si foarfeca.

Disparu in casa si se intoarse repede cu ce zisese :

-- Sa incercam cu astea, poate.

A incercat sa traga cu penseta, dar n-a reusit. Atunci a taiat cativa fulgi cu foarfeca.

Stramba din nas, caci nici asta nu-i conveni.

-- Tu ai mai facut asa ceva ? il intreba pe Luc.

-- Nu, dar tu ?

-- Nici eu, dar am vazut-o pe bunica. Nu stiu insa cum facea, dar ei ii reusea.

Timmy tot trecea foarfeca dintr-o mana intr-alta, si nu mai stia ce sa faca.

-- Ma Tim, zise Luc, da` parca eu n-am vazut-o pe bunica mea sa foloseasca penseta sau foarfeca la jumulitul unei gaini..

Timmy incerca sa taie unghiile de la picioarele pasarii, dar nu reusi, si arunca foarfeca pe masa.

-- Acum, dupa ce am lasat-o fara piele, ce-i facem ? Ca uite ce urata e, zise Luc.

O sucira si-o rasucira pe toate partile, dar era prea greu de descoperit pe unde se scot acelea.

-- Pai. parca bunica ii scotea maruntaiele, dar pe unde ? Ca n-are nici o gaura.

-- Si despre capatana, ce-i spui ? intreba Luc.

-- Nu stiu, poate-ti vine tie o idee.

-- Nu mi-a venit inca. Stii ce ? Prea miroase urat. Poate am fiert-o prea mult, si am stricat-o Eu zic s-o aruncam. Si-i spui bunica-tii ca i-a scapat ata de la picioare, si s-a amestecat cu celelalte.

Au ramas putin pe ganduri, apoi Timmy zise :

-- Asa e. Duc astea la loc, si ma intorc sa vedem ce facem cu ea, ca nu prea stiu ce sa fac cu ea si unde s-o ascund.

30

Duse repede foarfeca si penseta si veni cu o punga in care se apuca sa puna fulgii.

-- Tim, uite cine intra pe poarta !

Timmy-Tim se rasuci incet, si nodul ce-l simti in gat, paru ca-l sufoca : erau bunica si Olguta.

Au simtit amandoi ca nu-i mai tin picioarele, si vazura negru in fata ochilor, apoi verde, apoi galben, apoi toate culorile.

Lui Tim ii cazu punga din mana, si in fata lor ramase o bunica uluita, cu mainile in solduri, si o Olguta zambind cu

gura pana la urechi. Ele nu intelegeau ce e cu gaina da pe

masa din spatele lor, si de ce ei au cate doua dungi negre pe obraji. Timmy vru sa spuna ceva, dar cuvintele n-au mai vrut sa iasa afara, s-au incurcat in gura, apoi s-au rostogolit inapoi pe gat. Nu reusi sa spuna decat :

-- Am. sa.

In clipa urmatoare bunica isi puse mainile in cap, incepand sa suduie, iar ei au trecut ca sagetile pe langa ea, si nimic nu i-ar mai fi oprit. Nici nu prea au inteles bine ce urla bunica in urma lor, caci ei intr-un minut erau la coltul strazii.

Au mai alergat pe inca doua strazi, apoi s-au oprit sa-si mai traga sufletul. S-au hotarat sa mearga la Duta, sa-i povesteasca toata " chestia ". Si sa se spele pe ochi la el.

Ceva mai tarziu, Duta se amuza tare de tot, in timp ce asculta istoria cu gaina, mai ales ca cei doi au adaugat floricele cu gramada, insistand asupra scenei cand s-a intors bunica si ei au avut taria sa suporte critica si au iesit basma curata.

-- Un singur lucru ma enerveaza, a zis Timmy, faptul ca Olguta va avea subiect de discutie cu prietenele ei de pe strada. Sunt vreo patru pupeze, care se strang la una din ele acasa, imbraca si dezbraca papusi toata ziua, si asculta povesti la casetofon. A, da, uitasem : si mai am o rafuiala cu pisica.

31

-- Ma Tim, zise Luc, eu totusi nu inteleg unde-am gresit, de nu ne-a reusit ? Unde e secretul ?..

-- Ia spune Tim, zise Duta ganditor, daca zici ca ai suportat azi teoria bunica-tii, te-o ierta pana diseara ? Sau cand te duci acasa si-o sa te vada, o sa-si aduca aminte si-o sa inceapa iar?

Timmy-Tim ramase nemiscat, privindu-l fix pe Duta, si simti un nod in gat.

-- Daca vrei, dormi la mine, zise Luc.

-- Nu, ca e si mai grav daca lipsesc de-acasa. Si nici n-am cum sa ma duc sa-i cer voie. Lasa, mai suport odata, ca un erou ce sunt.sper sa-i mai treaca pana diseara.

Capitolul III

Cirese cu ghinion

Timmy-Tim mai trecu de cateva ori pe la coltul strazii, si cand in sfarsi, il vazu pe Luc prin curte, fluiera scurt de doua ori. Acesta, cum il zari, alerga la poarta :

-- Ce e ? il intreba.

-- Pai nu trebuie sa mergem la Robert, sa discutam despre actiunea ciresele ? Ai uitat ?

-- Nu, n-am uitat. Stai sa-mi iau catelul, si sa-i spun bunicului ca ma duc sa-l plimb.

-- Hai, te astept.

Peste cateva minute, Luc iesi din curte, urmat de un catelus maroniu si tare dragalas,pe care-l tot fluiera si-l chema dupa ei

-- Bobi, hai cutu, hai ! Fiu, fiu ! Bobi ! Fiu, fiu ! Cutu-cutu !

32

-- I-ai anuntat si pe ceilalti ? intreba Timmy

-- Da, pe Duta si pe David. Vor veni la Robert.

-- Eu i-am anuntat pe Fanel si pe Adi, zise Timmy. Mai ramane Teo, si suntem cu totii - opt. Hai acum pe la el, sa-l luam cu noi.

Au mers vreo trei strazi, apoi au strigat la poarta unei case, de unde a iesit un pusti blond si ciufulit. Au vorbit cateva minute, apoi pustiul a disparut in curte, dupa care s-a intors si au plecat impreuna. Nu dupa mult timp, au ajuns la prietenul lor Robert, unde sosisera si ceilalti, in afara de Duta.

S-au dus pe prispa casei, de unde puteau privi amuzati cum Bobi se harjoneste in curte cu catelusul lui Robert.

-- Ciresele din livada se vor culese, zise Timmy, dar trebuie mai intai sa le facem noi proba, ca am impresia ca s-au copt.

Ceilalti rasera, si in amuzamentul general se auzi poarta si

doua fluieraturi scurte : venise si Duta. Cei doi catei venira la el sa se gudure si-l insotira pana pe prispa.

-- Cine se crede important, se lasa asteptat, zise Robert.

-- Nu e asta, zise Duta, dar nu stiam ce motiv sa gasesc, sa plec de-acasa. Pana la urma i-am zis bunicii ca e Robert bolnav, si vreau sa-l vizitez.

-- Ptiu, pacoste ! striga Robert. Musca-ti limba !

Duta ii arata limba, pe care si-o composta usor cu dintii, spre marea lor veselie.

-- Haideti, hai sa discutam, zise Timmy, ca trece timpul si. Deci eu zic un plan, care mi se pare mai bun si daca nu va convine, veniti cu propuneri. Uitati cum zic eu : sa ne impartim in doua cete, de cate patru. Ne trebuie si doua ceasuri, cine are ceas ?

-- Eu, zise Robert, mi l-a facut bunicul cadou, ia uitati.

-- Si eu, zise Adi, uite-l si pe-al meu (ceasurile au fost admirate)..

33

--Bun, se declara multumit Tim. Eu stiam ca la livada de la margine e paznic mos Ilie, asa e?

-- Asa e, intari Robert, sta aici la coltul strazii, si l-am auzit eu odata cand vorbea cu bunicul ca cel mai greu ii e cand s-or coace fructele, ca mai vin copiii si dau iama pe-acolo. Zicea c-o sa se inchida livada cu gard de sarma.

-- Dupa ce mergem noi, nu ne mai intereseaza, poate sa fie si de beton.

Amuzament.

-- Luci, Robert si Duta, vreti sa fiti cu mine in ceata ? intreba Timmy.

Cei trei incuviintara. Se forma de la sine si ceata cealalta.

-- Acum, eu zic asa, continua Timmy, o ceata merge la un

capat de livada si una la celalalt. Hotaram de pe acum care

ceata face prima galagie, ca sa atraga paznicul. Galagia va tine o jumatate de ora, timp in care ceilalti vor culege cirese. Adi se va uita la ceas, si dupa o jumatate de ora, nu vor mai culege, ci vor incepe sa faca si ei galagie, ca sa vina paznicul la ei si sa putem culege si noi. Apoi, dupa ce mai trece o juma-tate de ora, cand Robert da semnalul, plecam. Are cineva. nelamuriri ? Desigur ca totul ramane secret, numai noi stim.

-- Deci hai sa repetam mai pe indelete, zise Adi. Eu sunt seful, ca am ceas.

-- Si eu la fel, la ceata mea, adauga Robert.

-- Da, aproba Adi, si noi mergem la un capat si voi la altul.

Se porni o discutie serioasa, cu propuneri, despicari de fire-n patru, luari la cunostinta si trasari de sarcini. Se mai schimbara mici detalii si se mai imbunatatira unele amanunte.

Dupa o ora de dezbateri, se supuse la vot. Cu unanimitate de voturi, planul fu aprobat.

-- Cand mergem, maine sau azi ? intreba Timmy.

-- Maine.

34

-- Ba azi !

-- Ba maine !

-- Nu lasa pe maine, ce poti face azi !

-- Graba strica treaba.

-- Supunem la vot !

-- Da, mai bine asa.

-- Cine vrea azi, mana sus. Cine vrea maine - mana jos.

-- Daca de maine se-apuca mos Ilie sa puna gard la livada ?

Asadar, in veselia generala, s-au ridicat cinci maini. Deci, cu majoritate de voturi, se pregatira de punere in aplicare. -- Pe Bobi il las aici, zise Luc in timp ce ieseau de pe prispa.

Hai Robi, spune-i bunicului tau ca mergem in curtea scolii, la un fotbal.

Peste putin timp, se indreptau cu totii spre marginea satului, la livada.

35

*

Ajunsi aici (nu era nimeni pe camp), se impartira in doua cete : patru cu patru.

Nu puteau sti unde e paznicul, dar sigur se afla undeva.

Patru din ei ramasera la un capat al livezii si se asezara pe marginea drumului, iar ceilalti mersera spre celalalt capat.

Robert isi privea mereu ceasul si in cele din urma zise :

-- Gata, au trecut cinci minute, cred c-au ajuns. Hai sa

incepem sa facem galagie, cat culeg ei o jumatate de ora .

Au intrat printre copaci si n-au rezistat ispitei sa ia cateva cirese din crengile ce erau aplecate de greutatea lor.

Apoi au inceput sa tipe si sa alerge de la un pom la altul :

-- Aaaauu !! striga Tim.

-- M-am juliiit ! Nu pot sa ma uurc !

-- Nu mai tipaa ! Vino aiiici !!

Apoi chiuira :

-- Oleei !! Oleleeei ! Heei !!

Se prefaceau ca vor sa se urce in pom, sau se tavaleau pe jos.

-- Aaau ! M-am intepaat ! M-am loviit !

-- Vino aiici ! Tine-maa ! Aaa !!

-- Frate ! Ia uite cate ciresee !

-- M-am agataat ! Mi s-au rupt pantalonii !

-- Hai sa plecaam !!

-- Eu nu plec !

-- Nici eeu !

-- Eu mai stau !!

-- Ia si tu ciresee !!

-- Pomu-asta are mai multee !!

-- Heei !! Oleleei !!

Tipau, chiuiau si alergau printre copaci.

Paznicul nu se lasa prea mult asteptat,si aparu dintre copaci cu un ciomag urias, ce-l ridica amenintator spre ei.

36

Era mos Ilie, asa cum prevazusera.

Dar cum sa se tina mosul dupa patru nebuni, care fugeau in toate partile si strigau ca din gura de sarpe ?

Tim inscena o cadere din pom si incepu sa se tavaleasca prin iarba, strigand ca si-a rupt mainile si picioarele. Dar se rosto- goli din greseala peste niste maracini si incepu sa tipe si mai tare, incercand sa-i indeparteze de pe el. Paznicul nu intelegea ce inseamna tot acest circ, si de ce ei nu pleaca, ci fug printre

copaci, zbierand. Nu stia pe care sa-l prinda si pe care sa-l

lase, si-i ocara si-i suduia cu toate cuvintele stiute si nestiute.

Tot taraboiul acesta tinu o jumatate de ora, ceea ce insemna un mare efort pentru mos Ilie.

Doi baieti se rostogolira prin iarba, unul intra cu capul in pom, iar altul nimeri in niste urzici, asa ca se poate spune ca s-au mai si sacrificat de dragul cireselor.

-- A trecut ! A trecuuut !! striga Robert.

Asta insemna ca au trecut cele 30 de minute, si ca era timpul sa se retraga. Tinand-o tot intr-o galagie, s-au retras din livada si s-au facut ca pleaca.

Mosul alerga si el pana la marginea drumului si ramase cu ciomagul amenintand, privind spre ei. Nu stia ce sa mai creada, si se jura facandu-si cruce spre cer ca nu i se mai intamplase niciodata asa ceva.

Poate ca acum avea sa fie pentru prima si ultima data, caci in toata cariera lui de paznic nu alergase atat dupa niste nebuni.

Mos Ilie intra apoi in livada, lua o mana de cirese dintr-un pom si se indeparta bombanind.

Dar se auzi deodata ceva slab, ca o galagie, la celalalt capat al livezii. Mosul se opri uimit, ciulind urechile.Care-va sa zica, nu fusese prima si ultima data, se mai intrevedea o partida.

Ridica amenintator ciomagul, si porni hotarat spre celalalt capat al livezii.

37

Cei patru care-si facusera datoria, erau veseli, prafuiti si zgariati cum nu fusesera poate niciodata.

Doi isi scoteau ghimpii de pe unde le mai ramasesera, unul se pipaia la cap si altul isi numara zgarieturile.

-- Auza-i p-aia dincolo, zise Timmy, au inceput galagia, se aude pana la noi.

-- Hai sa culegem repede, ca avem o juma` de ora la dispozitie !

Si-au bagat bine tricourile in pantaloni, si s-au intors in

livada in cea mai mare liniste.

Si-au ales cate un cires, si au inceput sa culeaga in graba, punand ciresele in san, in tricouri. " Burtile " lor incepeau sa se umfle incet, cu contur de cirese. De la celalat capat, strabateau spre ei strigate slabe : era taraboiul numarul doi.

-- Robi, sa ne spui cand trece o juma` de ora, sopti careva.

-- Da ma, da, stiu eu. Mai avem.

Robert se urca intr-un pom si se chinuia printre crengi, mai rau decat ar fi cules de jos.

-- Nu te mai frichini atata, sa nu cazi ! zise Duta.

-- Taci, cobe ! se ratoi Robert.

Dar dupa cateva minute, se auzi o creanga trosnind, o bufnitura si un urlet. Toti ramasera uimiti : Robert era jos, langa pom, si se jeluia cat putea.

-- Sssst ! Taaaci ! Taci maa ! i se porunci.

-- Maiculita, se jeluia Robert, am cazut in mana, si ma doare rau ! Au, au, au !

-- Taci ma, ca n-ai nimic !

Robert se ridica cu greu si simti dureri mari in mana stanga.

A inceput sa planga si nu putea sa-si potoleasca plansul :

-- Ma doare rau, ma doare rau! Cred ca mi-am rupt mana! Au, mamicuta mea, ce ma doareee!

Ceilalti venira pe langa el si incercara sa-l potoleasca si sa-l

38

pipaie pe mana, dar el si-o retrase urland, aratand ceva mai sus de incheietura mainii locul cu pricina.

-- Ma duc acasa, striga Robert, nu stiu ce sa mai fac ! Eu nu mai pot sa mai culeg.

-- Hai sa mergem, ca n-are rost sa mai stam, zise Timmy. Si zici ca te doare asa de rau ?

-- Da, fac pariu cu voi ca mi-am rupt osu'. ce ma fac eu acum, ce le spun la bunici.

-- Hai sa mergem la locul stabilit. unde-i asteptam si pe

ceilalti, si vom discuta.

La intrarea in sat era un morman de caramizi aruncate, si acolo ii asteptara pe ceilalti.

Robert nu se oprea din plans si din vaicareli, zicand ca-l doare foarte tare. Si in panica generala uitasera de ciresele din tri-couri, si nu observase nici unul ca Robert isi pierduse ceasul.

Nu peste mult timp au venit si ceilalti si au aflat intamplare de la prietenii lor, dar fiecare se grabea sa povesteasca, si iesise o mare incurcatura de fraze.

Aceasta galagie tinu cam o jumatate de ora, pana ce ei reusira sa hotarasca cum sa faca sa rezolve problema.

-- Deci asa ramane, zise Timmy, mergem acasa la tine si-i spunem lu` bunica-tu ca ai cazut la fotbal, in curtea scolii. Sa mearga cu tine la doctor. Si te asteptam sa ne spui ce-a zis.

-- Numai Duta asta a cobit de la inceput, zise Robert cu mare ciuda. Sa te mai aud eu ca zici ceva, ca te bat cu mana asta sanatoasa !

-- N-ai vazut ca mi-am muscat limba ? zise Duta. Si-apoi, zi mersi ca nu ti-ai rupt piciorul, ca nu mai puteai sa mergi !

Robert se facu spre el, iar Duta se feri speriat, si Timmy-Tim se puse intre ei.

-- Ma, zise deodata Adi, pai cum mergem la Robi acasa, cu tricourile pline de cirese ? Asa se vine de la fotbal ?

39

-- Chiar ma, ai dreptate.

Se oprira incurcati, iar Robert tot mai plangea incet, si-si mangaia mana cu mare mila.

-- Eu si Robi va dam voua ciresele noastre, gasi Timmy solutia, si va duceti in curtea scolii, in tribuna. Stati acolo, vi le mancati p-ale voastre, si ni le pastrati p-ale noastre. Eu ma duc cu el acasa la el si-l rog pe tasu-mare sa ma ia si pe mine cu ei la spital. Apoi, cand ne intoarcem, trecem si va spunem

ce-am facut, si ne mancam ciresele.

Au fost de acord. Au mers impreuna pana la scoala, dar tot drumul au mancat cirese, asa ca la despartire, cei doi n-au mai avut ce sa lase prietenilor in grija.

Chiar si Robert, asa plangand, si-a mancat toate ciresele, cu mana cea sanatoasa, desigur.

Apoi Timmy-Tim si Robert au ajuns acasa la victima, si le-au povestit batranilor cu atata convingere, incat acestia se aratara induiosati ca asa s-o fi intamplat.

-- Maica, da` ce murdari si zgariati si prafuiti sunteti, observa bunica lui Robert.

-- Asa e. la fotbal, tise Timmy, din cauza ca. se. dau goluri multe.

Bunicul lui inhama calul la caruta, ii lua pe amandoi in vehicul si plecara la spital.

Aici, Timmy a fost afectat sufleteste de ce a trebuit sa suporte Robert, caci dupa controalele de rutina i s-a pus bratul in ghips, pe motiv ca are osul fisurat.

La intoarcere, sedeau amandoi foarte spasiti in caruta si ascultau dojana bunicului. Cand ajunsera pe strada scolii si Robert indrazni sa-l roage pe batran sa-l lase acolo,acesta zise:

-- Dupa ce ca ai scapat de urecheala, ca esti bolnav, vrei sa te las sa te zbantui p-aici ? O sa stai acasa pana te faci bine, si cine ti-e prieten, te viziteaza acasa !

Asa ca ramase decat Timmy la scoala, iar Robert se duse acasa cu lacrimi in ochi.

Timmy le povesti celorlalti cu lux de amanunte si inflorituri, si hotarara ca in fiecare zi, cate unul din ei sa il viziteze pe Robert, ca sa-i aline suferinta. Se jurara ca tot ce s-a petrecut in ziua aceea, sa ramana secretul lor.

-- Auzi ma Duta, zise Luc, acu` chiar o sa ai mare dreptate, cand o sa le spui bunicilor tai ca te duci la Robert ca e bolnav !

-- Auzi ma Luci, zise Duta, eu cred ca tu o sa fii primul care o sa-l vizitezi, si chiar mai incolo putin, ca trebuie sa te duci sa-ti iei catelul de la el !

-- Aoleu, da, uitasem.

A doua zi, mos Ilie veni in vizita la bunicul lui Robert.

Intra in curte, se saluta cu acesta, apoi se aseza pe scaunul care i se oferi.

-- Si ce mai spui, mai vecine, zise bunicul lui Robert, ai vreo problema, ceva ?

-- Mai Ioane, n-am o problema grava, am venit sa te vizitez, si sa te intreb ceva anume.

-- Orice, si daca pot, te ajut.

-- Stii ca, inainte sa-ti vina nepotul in vacanta, ne-am intalnit pe ulita, si mi-ai aratat un ceas frumos, pe care il cumparasei sa i-l dai cadou. L-am admirat.

-- Da, stiu, i l-am dat, e foarte fericit.

-- Acum nu cred ca mai e.

-- Pai nu e, ca si-a rupt mana. Adica ce vrei sa zici.

-- E acasa, puslamaua ?

--Da' de ce, ce-a facut? Te-a suparat? E in bucatarie, mananca

-- Striga-l, si zii sa-ti arate ceasul.

41

Mos Ion il privi mirat pe mos Ilie, iar acesta zambi superior si

scoase incet un ceas din buzunar.

Cand mos Ion il vazu, ramase tare uimit si nu mai stiu ce sa spuna.

-- Nu e acesta ? intreba mos Ilie.

-- Ba da, asta e.

Mos Ilie baga ceasul inapoi in buzunar si-si aprinse o tigara, servindu-l si pe prietenul lui cu una.

-- Afurisit copil, zise mos Ion, unde l-ai gasit ?

-- La livada. A venit cu niste derbedei la cirese.

-- Aoleu, mare rusine ! Ai prins pe vreunul ?

-- Nu, ca erau multi, si fugeau in toate partile. Dar i-am pus pe fuga.

-- Pai el mi-a spus ca se duce sa joace fotbal in curtea scolii. Afurisania de ce e ! Citeste carti cu aventuri, si pe urma ii vin idei de nasarambe !

-- Cred ca mai degraba i-a venit pofta de cirese.

-- Sa stii ca are pomi in gradina, zise mos Ion, da numai ciresi nu are. Asta e greseala mea, o sa-i plantez anu-asta doi ciresi, sa nu mai pofteasca copilu` prin alte parti ! Si cine a mai fost ?

-- N-are importanta, zise mos Ilie, sunt copii si n-au mintea coapta. Ei cred c-au facut aventura vietii lor.Hai, cheama-l.

-- Robertino ! Mai baiatule, ia iesi putin !

-- Si zici ca si-a rupt mana ?

-- Da, si m-a mintit ca de la fotbal.

-- Doar nu vroiai sa-ti spuna ca de la cirese Pesemne ca s-a urcat in pom.

Robert iesi repede din casa, cu mana agatata de gat, dar cand il vazu pe mos Ilie, fugi si mai repede inapoi.

-- Iesi afara, mai baiete, ca nu-ti face nimeni nimic ! Vino sa te intreb ceva !

42

Dupa cateva minute, se arata doar o jumatate de fata, de dupa usa. Mos Ilie ii zise, zambind putin in coltul gurii :

-- Vezi ca te-a pedepsit Dumnezeu, si ti-ai rupt mana ?

-- La fotbal.

-- Da de ce vorbesti incet, esti nemancat ? Zi mai tare, ca eu sunt cam surd.

--Adu-mi si mie ceasul care ti l-am cumparat,zise bunicul lui

Fata disparu repede si nu mai aparu.

-- Daca nu iesi, striga bunicul lui, vin eu dupa tine in casa ! Daca iesi, nu mai vin !

Greu se lasa asteptata, dar in cele din urma, figura aparu de dupa usa.

-- Hai, imi aduci ceasul ?

-- Nu-l. mai gasesc. O fi pe undeva prin casa.

-- Astept sa-l cauti. Da` repede !

Fata disparu iar, si aparu tot pe jumatate, dupa oarece timp de asteptare :

-- Nu-l. gasesec acum.

-- Te ajut eu, zise mos Ilie si scoase ceasul, leganandu-l.

Robert facu ochii mari si se apuca bine de usa, cu mana sanatoasa.

-- Ai jucat fotbal la livada ? intreba mos Ilie.

Un moment de liniste. Apoi :

-- Nu. la scoala.

-- Si tot acolo zici ca ti-ai rupt mana ?

Aceeasi liniste. Robert il privea doar cu un ochi pe mos Ilie. Acesta ii intinse ceasul bunicului sau, care-l lua si zise :

-- Nu ti-l mai dau decat cand o sa consider ca meriti. Si anume, cand te-oi face baiat cuminte de tot !

-- Pai mai traiesti tu pana-atunci ? sopti mos Ilie.

Mos Ion dadu sa zambeasca, dar se abtinu. Robert incerca o varianta :

43

-- Poate. l-a gasit alt baiat la scoala. si a venit cu el la livada.

Mos Ilie rase cu pofta :

-- Ha, ha, ha ! Sa te faci scriitor, baiete, ca ai imaginatie.

-- Intra in casa, ca esti pedepsit ! striga mos Ion. Astazi nu ai voie sa mai iesi afara !

Fata disparu, cu bombaneli cu tot.

-- Hai nea Ilie, sa aduc un vinisor de asta-toamna, sa vezi ce

bine s-a pastrat.

-- Pai mai ai ?

-- Un pic asa, pentru musafiri. Sa-l gustam, si sa ne mai aducem aminte ca si noi am fost copii.

-- Pai iti mai aduci tu aminte ? E o viata de om.

-- Uneori, asa ca prin ceata.

*

De a doua zi dupa evenimentul cu ciresele, Timmy se simti foarte bolnav, si ramase la pat.

Avea o ameteala in cap de parca i se clatina o bila, il ustura in gat si il durea tot corpul.

Olguta o chemase impacientata pe bunica, vazand ca el nu mai iese din camera lui, iar aceasta venise tare curioasa.

-- Olguta, drac mort si rata inecata n-ai sa vezi ! zisese ea. Ia sa vad, dosaditule, ce ai ? Unde te doare ?

-- Nicaieri, si plecati d-aici.

-- Bine, atunci o sa trimit vorba sa vina doctorul, poate e nevoie de facut injectii, hotari bunica dand sa iasa.

-- Nu, nu e nevoie ! Ma doare doare in gat, si putin capul.

Bunica veni si incepu sa-l pipaie pe tot corpul, spre amuzamentul Olgutei, si spre disperarea si vaicareala lui.

-- Da rata asta afara, zise el.

44

-- N-ai febra, zise bunica. Ai scapat. Te doare corpul ? Ai jucat fotbal ca disperatu` , ti-era ca nu mai apuci ! Ai mancat inghetata ? Ai baut apa rece ? Ai fost la garla sa te scalzi ? Da` n-oi fi prost, sa recunosti ceva ! O sa ai program de frectii cu spirt, si ceaiuri fierbinti ! Sa nu te misti d-aici !

Asa ca, se puse bunica pe el cu ceaiuri fierbinti in mijlocul

verii, si cu masaje cu spirt, care mirosea al naibii de urat.

Si chiar daca el o minti dupa prima zi ca se simte bine, chinul mai continua inca doua zile. Pana cand el se revolta :

-- Nu mai vreau ceaiuri fierbinti, ca mi s-a oparit gatul de tot! Si nici frectii cu spirt, ca nu mai sta nici catelul langa mine, cat miros a spirt !

Si zicand acestea, se urca repede in nucul din fata casei :

-- Nu mai ma dau jos d-aici, pana nu-mi spui ca ma lasi in pace !

-- Nu vreau sa-ti spun ! strigase bunica. Ai sa stai acolo, pana o sa-ti spun ! Deocamdata, uite cana cu ceai fierbinte pe masa, cand te dai jos, s-o bei !

Apoi, intrand in casa, batrana vorbea de una singura : " Mai bine stai in nuc, ca asa sunt linistita ca nu faci rele. Da` tratamentu' se incheie diseara cu o baie fierbinte. "

Dupa doua ore, Timmy striga :

-- Bunico, daca nu ti-e mila de mine, o sa cad d-aici, ca nu mai pot sa stau !

-- Hai da-te jos, ca te-am iertat ! Treci sa tecuim fasolea !

-- Si pe urma ma duc la Luci ?

-- Cand termini.

-- De ce naiba n-ai zis de cand m-am urcat in pom, ca pana-acu era gata de mult !

-- Tu ti -ai ales sa stai in nuc.

45

Capitolul IV

Verisoara lui Nelu

Tim si Luc, discutau la coltul strazii. Timmy era ganditor, tot rasfira nisipul cald cu degetele piciorului drept.

-- Si zici ca a venit verisoara lu Nelu ? intreba el.

-- Da ma, ti-am zis. Azi dimineata a trecut Nelu cu ea, a asteptat-o cred la autobuz. Mi-a spus Duta ca i-a vazut trecand, el era la poarta. Si stii ca e vecin cu Nelu.

-- Ihm. si cat o sta ?

-- De unde vrei sa stiu eu ? Poate ceva mai mult, ca doar e vacanta de vara.

-- Si. cum arata ?

-- De unde vrei sa stiu eu ? Ca n-am vazut-o.

-- Lasa, c-o sa ma duc eu mai des in vizita pe la Duta, si o s-o vad eu.

-- Da` de ce, ca parca ziceai ca nu te intereseaza fetele ! Ai facut si pariu cu mine !

Timmy-Tim il privi mirat pe Luc, si brusc isi aduse aminte : " Ce prost am fost ! " se gandi.

Dadu cu mana prin aer, ca si cand ar fi gonit o musca :

-- Lasa ma, zise, ca daca am zis s-o vad, nu inseamna ca musai o sa-mi placa de ea. Poate c-o fi urata. Si cand m-oi vedea tu ca ma pup c-o fata, atunci sa spui c-am pierdut pariul. Si n-o sa ma vezi niciodata.

-- De ce, te pupi pe furis ?

-- Du-te ma d-aici ! Nu le pup, si gata !

-- Da sa stii ca Nelu o sa fie mai tot timpul cu ea.

-- Si nici nu mai ma intereseaza.

46

--Serios? Mergem pe la Robert,sa vedem ce-i mai face mana?

-- Nu, ca mi-e foame, nu mai pot de foame. Du-te tu, ca ma duc sa mananc. Spune-i ca trec si eu mai tarziu.

Mai vorbira foarte putin, apoi se despartira.

Dar cand se duse acasa, Timmy nu manca, ci se imbraca cu cei mai curati pantaloni scurti si cel mai curat tricou, ce le gasise la acel moment. S-a grabit sa plece pe furis, sa nu-l vada bunica, si din aceasta cauza, ori n-a avut timp, ori a uitat sa se spele pe picioare si sa-si ia sandale.

Peste putin timp, era pe strada la Duta, si trecand pe la poarta lui Nelu, isi incetini mersul. Privi printre gard - nu zari pe nimeni in curte. Incerca sa priveasca peste gard, dar nu reusi. Mai pierdu timpul pe acolo, dar tot nu vazu pe nimeni iesind din casa.

Cand dinspre capatul strazii vazu ca se apropie un om, pleca spre casa lui Duta. Aici, striga la prietenul lui, pana se gandi sa renunte, cand in cele din urma iesi fratele mai mic al acestuia.

-- Unde e ma, Duta ? il intreba Timmy.

-- S-a dus la peste, la garla, si-a zis ca vine tocmai diseara.

Timmy se lovi cu palma peste frunte, inciudat : " S-a gasit tocmai azi ! ", apoi mai stramba din nas, si scurma nisipul cu piciorul.

-- Bine ma, zise incet, las ca vad eu ce fac.

-- Du-te dupa el.

-- La ce ?

Si pleca suparat si bosumflat, abia miscandu-si picioarele. Ajunse la coltul strazii si ramase ganditor si nehotarat. " O sa ma plimb pe strada asta, de la un capat la altul, poate vad ceva, se gandi. Poate iese Nelu cu ea pe la poarta. Doar ma uit la ea, ca n-am ce sa vorbesc cu ei. Nelu cred ca e si-acum suparat, dupa faza cu oualele in palarie. "

Deodata i-a venit o idee. S-a intors si a strigat iar la Duta la

poarta. A iesit tot fratele lui, care i-a zis :

-- Acu` ce mai vrei ?

-- Ma Iliuta, adu-mi si mie paianjenu-ala al lui Duta, stii tu, ala negru din plastec.

-- Nu ma lasa Duta, o sa se supere pe mine.

--Pai m-am inteles eu cu el sa vin sa-l iau si sa i-l duc la garla.

-- Pai cand te-ai inteles tu cu el ?

-- Pai acum, fusei dupa el si-l gasii.

-- Si ce face cu paianjenu

-- Nu stiu, poate-l pune-n undita si prinde peste cu el ! Hai ma, ca pierdem timpu` .

Iliuta, care avea cinci ani, se lasa convins pana la urma, si se duse de-i aduse painajenul de plastec.

Timmy-Tim il lua vesel si pleca, dar cand ajunse la colt, se uita inapoi si vazu ca Iliuta intrase in curte.

Ramas singur, privi un timp paianjenul si-l studie mai bine: era mare cat palma lui, din plastec negru. Cele sase picioare lungi, de guma, ii atarnau moi de-o parte si de alta, si cine n-ar fi stiut despre ce e vorba, ar fi jurat ca e viu. Cand venise cu paianjenul la tara, in vacanta de primavara, Duta nu mai stia de fericire si mandrie. Toti care-l vazusera, se speriasera la inceput, crezand ca-i viu, apoi Duta ii lasase sa-l mangaie si sa-l pipaie si era tare mandru de uimirea celorlalti.

Timmy stranse usor paianjenul in pumn si cu mainile la spate, porni agale sa se plimbe pe strada. Trecu pe langa portile lui Nelu, privi pe furis si nu vazu pe nimeni in curte. Cand ajunse la oarecare departare, se intoarse incet si porni inapoi. Iarasi nu zari pe nimeni printre uluci. La capatul strazii, se rasuci din nou pe calcaie si mai masura strada odata, dar tot fara noroc. Si iarasi facu cale-ntoarsa, si tot nici o miscare nu vazu printre uluci. La coltul strazii se opri ganditor, se scarpina in cap, mai privi paianjenul, apoi strada

48

pustie. si ofta, dezorientat. Si tocmai cand sedea el asa pe

ganduri, vazu deodata ca Nelu iese din curte insotit de o fata, si. pornesc spre el. Inima incepu sa-i bata din ce in ce mai tare, si simti ca-l ia cu mari calduri, la cat de cald era afara. Porni sa faca si el cativa pasi, spre cei doi.

Nelu nu-l observase, fiind cu totul absorbit de discutia cu fata de langa el. Pe masura ce se apropia, Timmy nu putu decat sa constate ca fata avea parul negru, putin lung si buclat, ca era cam de statura lui Nelu, si ca mai era si frumoasa.

Nelu il observa cand se apropiara si nu mai avu cum schimba directia, cand Timmy-Tim veni spre ei.

-- Ce faci, Nelule ? zise Tim cand trecu pe langa el.

Nelu facu ochii mari, uimit ca e bagat in seama, dar nu stiu ce sa zica si merse mai departe.

-- Te-a intrebat ce faci, zise fata, care-l privise pe furis pe Timmy si-i zambise foarte usor, iar el prinsese zambetul.

-- Nu vorbesc cu el, mormai Nelu.

-- De ce ma nu vorbesti cu mine ? zise Timmy ramanand pe loc. Ce ti-am facut eu ?

-- Stii tu.

-- Nu mai stiu, zi tu ! Si de ce nu te opresti cand vorbesti cu mine, ti-e frica ?

-- Nu.

-- Pai atunci stai pe loc !

-- Ma grabesc.

-- Aaa, ti-e frica !

Nelu se opri totusi, si se intoarse usor spre Timmy.

Se intoarse si verisoara lui.

-- Hai zi, ce vrei.

-- Pai. sa-mi spui de ce esti suparat pe mine.

-- Lasa, numai.

-- Ma,sa stii ca te luam la fotbal, da n-am mai jucat,sa stii.

49

-- Da` ce, ma crezi prost ? zise Nelu.

-- Da` tu ma crezi pe mine ?

Liniste. Se priveau amandoi incordati, nestiind ce sa zica, mai ales ca aveau spectatoare o fata.

-- Te crezi destept ? intreba Timmy.

-- Da.

-- Bine, daca te crezi asa, spune-mi si mie cine a aparut mai intai pe lume, oul sau gaina !

Nelu ramase uimit, la fel si verisoara lui, iar Tim le zambea superior.

-- Zi tu, daca te crezi mai destept, zise Nelu.

-- Nu vreau, ca pe urma tu te lauzi cu chestia-asta pe la altii.

-- Nu stii, d-aia !

-- Ba da, da e secretul meu ! se lauda Timmy. Da` daca vii la coltul strazii la miezul noptii, iti spun.

-- Nu vin, n-am chef.

-- N-ai curaj, aia e ! Ti-e frica sa vii.

-- Ba nu sunt fricos, tu n-o sa ai curaj sa vii !

-- Ba da, ca eu chiar nu sunt fricos.

-- Cum imi arati ca nu esti fricos ? intreba Nelu.

Timmy avusese tot timpul mainile la spate, iar cei doi nu vazusera paianjenul caruia el ii tot framanta picioarele, iar acum se gandise ca a venit momentul. Asa ca arunca pe neasteptate paianjenul pe Nelu, strigand :

-- Prinde-l, daca ai curaj !

Nelu si fata trasera cate un tipat, fata se dadu un pas inapoi, iar Nelu o lua la fuga spre casa.

Timmy fu uimit in primele secunde, apoi incerca sa rada, dar privirea aspra a fetei ii alunga veselia. Ea se apleca, dadu cu piciorul usor la paianjen, apoi se apleca si il lua in mana, dar fara sa-i atinga picioarele.

-- E din plastec, zise Timmy.

50

Ea il tinu putin si-l privi curioasa, apoi i-l intinse :   

-- De ce-ai vrut sa-l sperii ?

-- N-am vrut, el s-a laudat, iar eu l-am incercat.

Ea il privi suparata, iar el isi pleca privirea, scurmand o pietricica cu piciorul.

Fata observa ca el era descult, si-i zise ganditoare :

-- Esti descult. nu te inteapa pietrele ?

El se mira de intrebare, aprecie in gand ca ea nu mai adaugase ca e si murdar, si-i raspunse putin rusinat :

-- Nu. Sa stii ca. eu mereu abia astept sa vina vacanta de

vara, sa. vin la tara la bunici, si sa merg descult pe pamantul cald. Nu te inteapa nimic, si e foarte. placut. Tata zice ca e si sanatos, dar eu nu prea pricep, ca eu oricum sunt sanatos,n-am nimic. Sa incerci si tu, sa vezi ce bine e. O sa vrei sa stai numai asa.

Se asternu linistea, nici unul nu mai stia ce sa spuna.

-- Esti verisoara lui ? indrazni el sa o intrebe.

-- Nu e treaba ta, eu n-am ce vorbi cu tine.

Si zicand asa, ea isi arunca parul pe spate si se indrepta catre Nelu, care-i privea din poarta.

Lui Tim ii pieri brusc zambetul de pe fata si fara sa mai poata spune ceva,ii privi pana intrara in curte. Apoi rabufni inciudat:

-- Uf, fir-ar sa fie !

Privi paianjenul si-i veni sa dea cu el, sau sa-l rupa, dar isi aminti ca nu-i al lui si nu mai savarsi fapta. Privindu-si tricoul si pantalonii scurti, avu pofta sa se tavaleasca pe jos, dar vazu ca se apropia un om cu bicicleta si pleca posomorat.

Se gandi sa se duca la rau, sa-l caute pe Duta, caci trebuia sa-i povesteasca intamplarea, si sa-i dea paianjenul.

*

-- Si zici ca n-a mers ? intreba Duta cu parere de rau.

-- Nt ! Mai rau am dat-o in bara, la naiba. Nu mi-a folosit

la nimic paianjenu-asta !

-- Ssst ! Mai incet, ca sperii pestii ! Si nu te lua acum de paianjenul meu !

-- Ma Duta, ti-l adusei nevatamat, tu sa nu te superi ca l-am luat si eu un pic, acolo. Ti-am explicat care-a fost treaba.

-- Daca mi l-ai adus in buna stare, n-am ce sa zic.Tu stii care e pretentia mea: ce dau, sa-mi fie dat inapoi asa cum a fost.

52

-- Pai. si i-am facut ceva ?

-- Nuu, da-mi pare rau ca nu ti-a iesit nimic.

-- Da ma, fir-ar sa fie. Da` la tine a miscat ceva ?

-- Nu, cred ca din cauza caldurii.

Dupa un timp de tacere, Duta sparse incet linistea :

-- Si mai vrei sa mai continui ?

-- Nu ma dau batut cu una cu doua, mai ales in fata unei fete. Da ramane secretul nostru. Cum sa facem sa fie fara Nelu ?

-- Nu stiu, sa ne gandim.

Se asternu linistea, Duta privind apa atent, Timmy privind cerul indiferent. O broasca sari in apa, si Duta facu deodata :

-- Ahh !

-- Ce e ?

-- Nimic, credeam c-a muscat. Da vazui c-a fost doar o broasca. Mi-a speriat pestii.

-- Ma Duta,eu m-am gandit la ceva, da` sa vedem daca vrei tu

-- Sa te-aud, ca sa stiu daca-mi convine.

-- Stii tu, conacu-ala parasit, de pe dealu` de la margine ? Mai sus de livada.

-- Da, da, cum sa nu-l stiu ! Era cel mai bogat si mai rau boier acolo, asa mi-a spus bunicul.

-- Asa, vezi ca stii ? Boierul a murit acum o suta de ani, si au ramas doar ruinele din conacul lui. Eu am auzit c-ar fi p-acolo fantoma boierului.

-- Fugi ma, d-aici ! Asta nu mi-a mai spus bunicul.

-- Zau asa, da cred ca ziua nu umbla, ca fantomele circula numai noaptea.

-- Taci ma Tim, ca se sperie pestii.

Au tacut cateva clipe, apoi Duta intreba :

-- Bine, bine, si ce vrei sa spui cu asta ?

-- Pai. mai la vale, dupa livada. sa vii tu si sa te plimbi cu ea p-acolo. Numai sa reusesti s-o iei fara Nelu. Eu o sa ma fac

53

asa, ca trec intamplator, si sa intru in vorba cu voi. Macar sa aflu cum o cheama, si s-o fac sa nu mai fie mandra.

-- De, ma Tim. sa vad cum si daca o conving.

-- Sa stii ca daca ma ajuti acum, iti promit ca poate te ajut si eu vreodata, cand ai nevoi. Auu !

-- Ssst ! Sperii pestii !

-- M-a intepat un ghimpe in fund !

Duta ridica usor undita, dar la capatul firului nu era nimic.

-- Hiii ! Mi-a mancat rama, si nu s-a prins in ac ! Afurisiti pesti !

-- Sau poate a iesit ea singura.

Duta se chinui de puse alta rama, si o arunca spre sacrificiu, pentru un scop nobil.

-- Stii cand sa vii cu ea sa va plimbati p-acolo ?

-- Cand ?

-- Te-astept maine dupa amiaza, sa treci cu ea p-acolo. Am sa stau ascuns. Si cand va vad, vin spre voi. Daca nu reusesti, te-astept si ziua urmatoare. Daca nici atunci nu vii, atunci te caut acasa, sa vad ce s-a intamplat.

-- Hai ma Timmy, oameni suntem ! Ti-am promis, gata ! Da' gandeste-te ca eu trebuie sa scap de Nelu, care se tine ca o lipitoare de ea, ca trebuie s-o mint pe ea, si s-o fac sa vina pana acolo. Nu e treaba usoara.

-- Oricum, eu imi pun toate sperantele in tine.

-- Si eu in. noroc.

-- Bine ma Duta, incheie Timmy, hai ca eu plec, ca mi-e foame. Diseara vii la mine, sa punem planu` la cale, sa ne sfatuim cum sa facem. Pana vii tu, ma gandesc si eu ce solutie sa gasesc, ca s-o dezlipim de var-su. Si eu ti-as zice sa nu mai prinzi peste, ca prinzi in gol. Sau vezi, daca prinzi macar un peste, sa-ti pui trei dorinte, si sa-l arunci inapoi, ca poate e imparatu` lor. Apoi strangi si pleci. Hai pa, te astept diseara.

54

-- Bine ma, pa ! Credeam ca-mi urezi si tu sa prind de-o tigaie ! ofta Duta, privind dezamagit apa.

*

Dar pana sa vina Duta, Timmy trebuia sa gaseasca o idee cum sa-i desparta pe cei doi, asa ca dupa ce manca, se duse in camera lui si se culca pe pat, cu fata in sus, si-si puse un prosop gros pe ochi. I se parea ca daca nu mai vede lumina zilei, ii e mai usor sa caute idei in intuneric.

Stia el de ce sa se intalneasca aproape de conacul parasit : ca sa aiba subiect de discutie.

Sezuse asa mult timp, cautand idei in intuneric, si tocmai cand credea c-a prins-o pe cea mai luminata, intra in camera Olguta, cantand mai rau ca la un concurs.

Vazandu-l asa, ii trase prosopul de pe ochi, strigandu-i mirata:

-- Ce faci ma aici, vrei sa te asfixiezi ?!

In clipa urmatoare insa, Tim sarise in picioare, strigand :

-- Aahh !! Te prinsese grija ! si ii smulse prosopul din mana, aratandu-i usa cu degetul : du-te si vezi ce fac papusile tale, ca eu nu sunt prost sa ma afis. asfi. xiez singur !! Auzi, ii era sa nu mor, saracutul de mine ! Ramanea ea, nebuna si-n numele meu !

Speriata, Olguta uitase de ce venise in camera, uitase si melodia de la cantec, si se grabise sa iasa cat mai repede de acolo, de teama " sa nu o atace nebunu

Timmy-Tim isi reluase aceeasi pozitie, cu prosopul pe ochi, dar de ciuda ca fusese intrerupt tocmai in momentul cel mai culminant, vedea in intunericul de sub prosop numai stelute verzi, ce dispareau insa ca magarii in ceata. Trebuia acum sa caute ideea ce-o scapase printre degete, si era necesar sa se calmeze, ca s-o refaca de la capat, sau sa fabrice altele.

Dar probabil Olguta ii spusese bunicii in ce stare se afla Tim, caci tocmai cand el se pregatea sa strige pentru a doua oara precum Arhimede in baie, in camera lui navali bunica, cu Olguta pe urmele ei.

--Tim ! striga ea, vazandu-l drept, pe perna, cu mainile impreunate pe piept.

In clipa urmatoare insa, prosopul zburase cat acolo, si cu un urlet de leu, Tim se proiectase pe usa afara, tinandu-se cu mainile de cap. Cele doua se privira uimite, si Olguta sopti :

-- Cred ca-l doare capu rau.

-- Vai de mine, se speriase bunica, el a urlat asa ?! Pesemne c-o fi vreo boala noua, ca n-am mai vazut la nimeni apucaturi salbatice ca astea !

-- Sau poate are ceva pe suflet.

-- Bine maica, da sa sufere chiar in halu-asta ? Tim ! strigase batrana iesind afara.

-- Lasati-ma in pace ! se auzi o voce de pretutindeni.

O clipa, cele doua nu stiura unde sa-l caute cu privirea, dar o creanga trosnita si fasait de frunze, le vestise ca el se afla in nucul din fata casei.

-- Poate cade si moare, isi daduse cu parere Olguta.

-- Ramai tu, na ! se auzise replica.

-- Tim, ce cauti acolo ? intrebase bunica.

-- La umbra, asta caut ! Umbra !

-- Umbra ? Pai in casa nu e umbra ?!

-- Da poate omu` sa stea linistit in casa ? Veniti voi peste

mine ! Da` aici nu mai puteti !

-- In pod e mai multa umbra ! isi dadu iar cu parerea Olguta.

-- Sa te duci tu in pod ! ii strigase Tim. Si sa urli acolo cantece cate vrei !

-- Tim, ai temperatura ? intreba bunica. . -- Nu, sunt rece ca gheata ! Si daca ma lasati in pace, o sa

56

ma simt mult mai bine ! Daca nu, o sa-ncep sa fac o mare temperatura, pana o sa fierb de tot !

-- Si. nu te dai jos ?

-- Cand o sa vreau eu, si numai daca plecati !

In cele din urma, vazand ca nu vor avea castig de cauza, cele doua au renuntat la negocieri, sperand ca el va reveni singur cu picioarele pe pamant, cand va simti chemarea.

Timmy se aseza mai bine, avand grija sa nu cada, ofta din tot sufletul si incerca sa si-l reculeaga. Acum trebuia sa fuga iarasi dupa idei, caci in curand se facea seara si venea Duta, iar el il primea cu mana goala. Duta o sa spuna ca el cel putin s-a chinuit sa prinda peste - oare l-o fi prins macar pe cel mic, de aur ? - dar el n-a fost in stare nici sa gaseasca o idee.

Poate Duta nu s-o fi gandit la idei, de teama sa nu sperie pestii.

La scurt timp de cand Tim se afla in nuc, pe la poarta lui trecu Robert.

-- Psst ! Psst ! facu Tim.

Robert privi mirat in toate partile, apoi auzi :

-- Ma, sus in nuc !

-- Ptiu, fir-ai sa fii ! Ma speriasi ! Ce faci ma, acolo ?

-- Vino aici, si-ai sa afli !

-- Mai e loc si pentru mine ?

-- Este, se foi Tim in nuc, vino !

Robert intra in curte si apoi avansa in inaltime.

-- Ma Tim, da sa stii ca e bine aici, zise cand ajunse.

-- Lasa-ma ma, ca sunt suparat.

-- Spune-mi si mie, zise Robert, ca suferinta impartita cu un prieten, e mai usor de suportat, pe jumatate. Stai sa ma pun mai bine, sa nu cad.

-- Da, ca doar te facusi bine. Te mai doare mana ? Vad ca nu mai esti legat.

-- Nu, da` daca mai cad odata, nici un spital nu mi-o mai

57

repara. Hai zi, care ti-e oful ?

Timmy-Tim se apuca sa-i spuna ce avea pe suflet, iar la final, Robert zise :

-- Aha, acum inteleg cum devine chestia. Pai stai sa ma gandesc si eu. Eu stiu ? As putea. sa-l iau eu pe Nelu la mine. fara ea. apoi sa vina Duta si s-o ia pe ea.

-- Bravo ma, esti cel mai destept din lume !

-- Mie mi-a adus tata un joc cu niste soldatei, zise Robert, si il chem sa i-l arat, sa ne jucam, sa-i zic ca vreau sa-l vand, sau sa facem schimb, vad eu ce-i zic sa-l iau pe la mine. Cand o sa plec cu el, trec prin fata portii lu` Duta, si asta ma vede, si apoi se duce la vara-sa, si-i zice. sa mearga cu el undeva. unde sa mearga. ce sa-i zica.

-- Hai ca ne mai gandim, gasim noi o idee, cand o veni Duta. Pana-aici e bine, am rezolvat jumatate din problema. O s-o convinga el, ca e prieten cu ei, si sa vina amandoi pe drumul dinspre conac. Eu o sa astept acolo, si cand o sa-i vad, vin spre ei si intru in vorba.

-- Da ma Tim, asa facem, gata, asta e planu

Olguta iesi din casa, auzi vorbe in nuc, si veni de privi in sus.

-- Bunico, striga ea, Tim e cu unu` in pom !

-- Da, mi-a aparut un frate geaman ! striga Tim. Pleaca d-aici, ca acu` sar pe tine !

Si facu o miscare in nuc, il atinse pe Robert, iar acesta isi pierdu echilibrul si era gata sa cada. Robert striga de frica, la fel si Tim, la fel si Olguta, care o lua la fuga.

Robert reusi sa se prinda de crengi, iar Tim il prinse bine de o mana (se nimeri sa fie cea sanatoasa).

-- Ma Tim, zise Robert gatuit de emotie, hai jos ca n-am chef sa mai cad iar din pom.

-- Daca nu va dati imediat jos, rup batu-asta pe voi ! se auzi

58

glasul bunicii.Tim,vrei sa dormi la noapte cu cainele in cusca? S-au dat cu grija jos, si au plecat fara un cuvant la poarta.

Capitolul V

Prima vizita la conacul parasit

Tim stia ca ziua stafiile nu umbla prin locuri parasite, de fapt, prin nici un fel de locuri, ca de fapt lor le place culoarea noptii.

Aceasta fiind parerea lui, el avu curajul sa se ascunda in apropierea conacului parasit, dupa niste daramaturi ale unui zid de caramida ce fusese construit la cativa metri de conac.

Spre amiaza, vazu ca pe poteca apar doua persoane. Inima incepu sa-i bata mai repede : " Aha, deci au reusit ! Uite de ce exista prieteni ! "

Cei doi pareau a fi un baiat si-o fata, numai ca. lui i se paru ca erau mai inalti decat cei pe care-i stia el. Se gandi insa ca poate nu vede bine, din cauza distantei si-a caldurii, doar pe timp de vara lucrurile se dilata, nu ? Chiar toate ?

Dar acum lasa dilemele deoparte si se gandi c-ar fi momentul sa puna planul in aplicare. Asa ca sari dintr-o data peste caramizi, si-o lua la fuga la vale, ca o bila scapata de pe teava unui tun. Striga si facea semne, aratand cu mainile inapoi.

Cand ajunse insa in fata celor doi, se opri naucit, cu gura cascata si cu strigatele oprite in gat, ca la o bariera. Ramasese cu o mana ridicata si-i privea buimac pe cei doi, nevenindu-i

59

sa creada : nu erau Duta si verisoara lui Nelu ! Erau altii, mai mari - de aici concluzia ca nu toate lucrurile se dilata vara - un baiat si-o fata, dupa toate aparentele doi tineri indragostiti.

Baiatul o tinea pe fata de mijloc si se oprisera mirati in loc, privind la aratare aceea de copil, care se napustise din deal spre ei, asa deodata.

-- Ce te uiti ma asa, zise tanarul, ai vazut fantome ?

-- Da, pe voi, spuse repede Tim, si o lua la fuga.

Baiatul si prietena lui se privira mirati, incepura sa rada si pornira mai departe.

Timmy-Tim se opri din alergat la o distanta destul de mare, si cand privi dupa ei, ii vazu ca dispar dupa un deal. Atunci se intoarse iar la ascunzatoare si isi relua locul, asteptand.

Dupa vreo jumatate de ora, vazu ca isi fac aparitia alte doua persoane, dar astepta sa se mai apropie, ca nu cumva sa repete greseala.Cand a fost sigur ca e Duta cu verisoara lui Nelu, sari iarasi peste caramizi si o lua la fuga spre ei.Se opri in fata lor, facandu-se mirat ca-i vede. Asa cum se vorbisera,Duta intreba

-- Ce faci ma aici, de ce fugi asa ?

-- Eu ? Da' voi ce faceti p-aici ? zise Tim.

-- Noi ? Eu am fost pe la ei, sa-i scot la o plimbare, dar Nelu plecase la Robert. Si atunci, ma duc cu verisoara lui, sa-i arat ceva.

-- Ce sa-i arati ?

-- Stiu eu undeva, unde are o prepelita cuibul, si are in el oua care sunt. galbene. Sa-i arat si ei, ca n-a mai vazut niciodata. Da' tu, de ce fugeai asa ?

-- Pai. m-am gandit sa ma duc pana la conacu-ala parasit. Da' mi s-a parut ca era ceva acolo

-- Ce conac parasit ? intreba fata curioasa.

Abia atunci Tim se facu ca o observa, iar Duta zise repede :

--Ah, am uitat: sa va fac cunostinta, ea e verisoara lu' Nelu.

60

-- Timmy-Tim, zise el intinzand mana.

-- Irina, spuse si ea, oferindu-i doar varfurile degetelor. Parca ne-am mai intalnit undeva.

-- Ti s-a parut, atunci eram imbracat altfel. Si cum va spusei, am vrut sa vad ruinele, da' parca vazui altceva.

-- Unde e conacul ? mai intreba ea.

-- Uite acolo, facu Tim pe ghidul, pe deal e o casa parasita, cu zidurile cazute de la cutremur.

-- Si ce vazusi acolo ? intreba Duta.

-- Pai. m-am dus sa ma uit pe geam, pe unul spart, si cand m-am apropiat si am bagat mana, mi s-a parut ca s-a miscat asa, ca o adiere prin casa, si a cazut o coaja din zidul de deasupra. si d-aia fugii asa repede.

-- Ma Tim, tu esti nebun ?! facu Duta.

Desigur ca acestea erau niste minciuni puse la cale de ei, ca s-o impresioneze pe fata.

-- Ma Tim, continua Duta, dac-o fi fost cineva acolo ! Vreo stafie, ceva.

-- Nu cred, ca alea nu umbla ziua, poate vreo pasare.

-- Cine a stat in conac ? intreba fata, nemaiputand sa reziste ispitei.

-- Un boier tare hain, cu nevasta lui si slugile, zise Tim. Da' au murit toti acum o suta de ani. N-au avut copii, sa le mosteneasca averea, care nu se stie pe unde o fi ascuns-o boierul. cica avea aur mult. Bunicul mi-a spus ca i-a povestit. bunicul lui, ca boierul cand a murit, a lasat vorba, cu limba de moarte, ca n-are nimeni voie sa se atinga de casa

lui si s-o darame, ca-l va bantui cu stafia lui. Sa fie lasata asa,

s-o darame timpul. Cica nu mai este nici unul din familia lui, ca au murit toti, pana la zero.

-- Si chiar zici ca ti s-a parut ceva inauntru ? mai intreba ea.

-- Pai, eu asa zic, spuse Tim, da' nu statui sa ma uit bine,

61

ca mi-era sa nu ma traga inauntru.

Sezura un timp pe ganduri, baietii mai ca erau gata sa creada si ei minciuna asta gogonata, cand deodata Irina zise :

-- Hai sa mergem acolo !

Se privira amandoi uluiti, cu gurile ca la dentist : la o asa intorsatura nu se gandisera.

Propunerea ei le cazu pe cap, ca un munte pe capul unei furnici. Timmy-Tim se gandi cu ciuda : " Pe undeva planul n-a fost bun, fir-ar sa fie ! Si asta numai din cauza Olgutei, ca m-a tulburat de doua ori din idei. Ptiu ! Trebuia sa-mi dau seama ca asta e semn rau ! "

62

Dupa un moment de tacere, Duta spuse, cautand o iesire :

-- Ma Tim, poate ti s-a parut asa.

-- Da, poate mi s-a parut, poate ca nu e nimic. La ce sa mai mergem ?

-- Pai daca nu e nimic, atunci e si mai bine, zise fata, ca nu e nici un pericol. Oricum, stafiile nu umbla ziua.

-- Poate a fost vreo pasare. mai incerca Duta.

-- Ce, sunteti fricosi ? intreba ea. Eu stiu pe cineva care s-a laudat ca nu e fricos.

Ei facura din nou ochii mari, privindu-se incurcati, si Tim parca se inrosi in obraji.

-- Eu nu sunt, zise Tim incet, odata ce am fost acolo.

-- Acu' mai mergi a doua oara, zise ea.

--Hai ma Duta sa mergem,sa-i aratam ca nu suntem fricosi.

Pornira deci spre conac, cu pasi cam marunti, dar cumva ei mergeau in spatele fetei, care era grabita si uitase de oualele de prepelita.

Dorinta de aventura si de mister care zacea in ei, se contrapunea totusi cu acea teama de necunoscut, de lucruri pe care poate nu le pot stapani.

Au inceput sa urce dealul, si in timp ce se apropiau de conac, il contemplau : era o casa cu un etaj, care la un capat avea un perete cazut, si ramasese numai un stalp rotund, ce sustinea acoperisul. Tencuiala zidului era cazuta, iar caramizile erau tocite de vant si ploi. Acoperisul avea multe gauri, iar ferestrele nu mai aveau geamuri, lemnul ramelor fiind putrezit de vreme. Li se paru ca fiind o casa foarte ciudata, aparuta acolo de pe alta lume, in jurul ei plutind un aer de mister.

Cand au ajuns in fata conacului, s-au oprit, nestiind ce sa faca in primul moment. Au stat putin, sa le mai scada bataile inimilor, iar in cele din urma Tim zise :

-- Hai sa. incercam usa.

63

Pasi intai pe cateva trepte tocite de ciment, si intra pe sala conacului. Privi in jur, apoi tavanul. Erau patru stalpi de ciment care sprijineau tavanul, si vopseaua de pe ei ca si de pe pereti era cazuta pe portiuni mari, iar peretii ca si tavanul erau de un gri inchis, murdar, cu panze de paianjeni peste tot.

In linistea si incordarea din jur, totul parea pustiu, impietrit.

Tim se apropie de usa mare din lemn, usa principala pe unde se intra in conac, si o atinse cu degetul.

Venira si cei doi langa el, si se privira in tacere.   

Duta atinse clanta, dar isi retrase mana nehotarat. Lemnul usii era crapat si clanta ruginita. Apoi indrazni si apasa pe clanta : era intepenita, si usa era incuiata.

-- Cum intram ? intreba Duta moale.

-- Sa. faramam clanta ? zise Tim. Cred ca nu se va supara nimeni. Stati asa.

Se duse si cauta un pietroi, apoi se intoarse si incepu sa loveasca incet in incuietoarea clantei.

Apoi lovi din ce in ce mai tare, iar cand obosi, lasa pietroiul jos si incerca usa : se misca putin.

-- Ne repezim toti cu umarul in ea ? intreba Tim.

-- Pai.

-- Hai, zise fata.

Se napustira toti odata cu umarul in usa, apoi ramasera nemiscati ascultand : liniste.

Au mai lovit odata, iar cand s-au repezit a treia oara, usa a cedat si s-a izbit de perete, iar ei au navalit inauntru si au cazut pe jos, gramada.

Au ramas nemiscati si lipiti, privind speriati in jur.

Dupa cateva minute au inceput sa se ridice usor, scuturandu-se in liniste de praf.

-- Lasam deschisa usa, sopti Timmy, sa putem fugi in caz de ceva. Sper ca nu e tampita sa se inchida singura.

64

Privira incaperea in care nimerisera : in dreapta erau scarile care duceau la etaj, pe zidul din stanga - o usa inchisa, iar pe cel din fata - rama unei ferestre.

In jur, totul era pustiit de vreme : case de paianjeni, pamant cazut de pe pereti., var cazut de pe tavan. Langa geamul din fata se afla un dulapior cu usile deschise si cu lemnul crapat si tocat de gandaci. Iar langa dulap erau doua scaune rasturnate, unul avea un picior rupt.

Langa scari, o patura mica, patrata,ce ar fi fost candva covoras de lana, era putreda si plina de praf si nisip. Balustrada scarilor era rupta din loc in loc, fiind si ea la fel de uscata si putreda.

-- Daca vad un soarece, o sa mor de frica, sopti Irina.

-- N-ai sanse, zise Timmy-Tim, fac pariu ca nu e nici un soarece aici, mai degraba scheletul lui. N-ar avea ce sa manance, ar fi mort de foame demult.

-- Urcam mai intai pe scari, sau incercam usa asta ? intreba Duta in soapta.

-- Mai intai pe scari, sa nu fie cineva sus, si sa nu fuga cat suntem noi dincolo, presupuse Irina.

S-au apropiat de scari, privind in sus nehotarati.

-- Tu primul, ii zise Irina lui Tim.

-- De ce eu ?! Of. ah, da. bine. pfu.

Trebuia s-o impresioneze, asa ca puse piciorul pe prima treapta, apoi pe a doua. si tot asa.

-- Stati sa urc eu, si apoi veniti cate unul, zise el, sa nu cada cu noi.

Cand el ajunse aproape sus, il urma Irina, iar la aceeasi distanta il urma si Duta. Duta insa se tinea de balustrada, iar la un moment dat o bucata din ea se rupse, iar el ii dadu drumul speriat, tragand puternic aer in piept :

-- Hiii. mama mea !!

Cei doi de sus rasera pe infundate, apoi indrazni si el sa rada.

65

Sus era o sala mare, cu peretii de un fost alb, acum gri, iar in colturi era cate un stalp rotund si varuit cu o culoare ce se voise candva sa fie albastra. Pe tavan, atarnau in trei locuri niste fire, de care probabil fusesera prinse lustre. Pe un singur perete erau patru ferestre mari, partea de sus a lor fiind un semicerc. Toate ferestrele aveau lemnul putred si erau fara geamuri, iar la cea din mijloc mai era inca galeria prinsa deasupra. De galerie atarna o ruptura de petec uscat si mancat de molii, ce se parea ca a fost candva o catifea albastra.

Pe jos erau cateva petece rupte si innegrite de vreme,ce pareau ca fac parte din haine. Pe ici pe acolo, erau cateva cioburi, doua-trei lemne arse, cenusa si pamant.

Un fotoliu rupt si dezmembrat era rasturnat langa un perete, iar langa un alt perete era o noptiera mica, cu usa rupta si oglinda sparta.

Se indreptara spre peretele din stanga, unde era o usa.

O deschisera incet, si dupa ce se asigurara ca nu e nici un pericol, intrara. Era o camera mica: patru pereti, fara fereastra.

Ramasera nemiscati, lipiti unul de altul, sa se obisnuiasca cu obscuritatea acelei incaperi.

Apoi au distins pe un perete un raft din lemn, care nu se stie cum mai sta prins acolo, iar langa el o oglinda rotunda, fixata cu doua suruburi, dar sparta in mijloc. O masuta aflata sub raft, se chinuia sa-si pastreze echilibrul pe trei picioare.

-- Oare ce-o fi tinut boieroaica pe acest raft ? sopti Irina.

-- Eu stiu ? zise Duta. Sticlute cu parfumuri, sau cu. feluri de otravuri, mai stii ?

Pe unul din pereti se mai aflau inca, agatate de o galerie, doua jumatati de perdele dintr-o fosta catifea albastra.

-- Ce-o fi dupa perdeaua asta ? zise Tim, vrand s-o dea la o parte.

--N-o atinge! spuse Irina, punand repede mana pe bratul lui.

66

E putreda, si-o sa cada peste noi. poate mai are si paienjeni prin ea. Si ce e dincolo, oricum n-o sa putem vedea, ca e intuneric. Hai sa iesim.

Au iesit asadar cu grija, au mai privit odata sala cea mare, apoi s-au indreptat spre scari.

-- Cred ca in sala asta isi dadea boierul petrecerile, zise Timmy-Tim in timp ce cobora, iar de la geamurile astea se vede satul in departare si e frumos.

A coborat si Irina, apoi Duta, care nu se mai tinu de

balustrada, de teama sa nu cada cumva dincolo de scari.

Ajunsi in camera de jos, rasuflara usurati ca pana acum totul a decurs cu bine.

Apoi se oprira in fata usii ce dadea in celelalte odai, ce se aflau sub sala cea mare de dans, de deasupra. Tim incerca usa si aceasta se deschise greoaie, incet si cu un scartait prelung, de li se facu pielea de gaina.

Pasira cu grija in incapere si privira pustietatea de acolo : in dreapta era o canapea amarata, ce ramasese numai scheletul de ea, si bucati de saltea rupta.

Timmy dadu cu piciorul in saltea si panza se rupse, lasand

acolo o gaura din care iesi praf si cateva smocuri de canepa uscata. Salteaua era toata rupta si gaurita si pe langa canapea erau destule smocuri de canepa.

Duta trase de un maner al canapelei, iar acesta se rupse, facand praf si maruntindu-se in bucatele.

Fereastra era fara geamuri, iar sub ea, o masa si un scaun isi plangeau de mila starea jalnica in care se aflau.

Fiecaruia ii lipse cate un picior, si lemnul era crapat si uscat.

Deasupra canapelei, pe perete, era agatat un tablou, cu rama crapata si panza scorojita si putreda, incat nu se mai cunostea pictura.

-- Cum de mai sta agatata acolo ? se mira Irina privindu-l.

67

-- Daca-l ating cu degetul cade, zise Duta.

Timmy-Tim pasi in camera urmatoare, caci usa care ducea acolo era intredeschisa, neavand clanta.

Cei doi il urmara si se oprira in mijlocul camerei privind in jur: in dreapta era ceea ce fusese candva o vitrina, dar acum avea geamurile sparte si lemnul crapat. Jos erau numai cioburi, acoperite de praf si nisip, de fapt peste tot era praf mult si panze de paianjeni. Cam atat au avut de vazut aici.

Au trecut in a treia camera, care se afla tot dupa o usa fara clanta. Aici au gasit un pat de mijloc inalt, cu patru stalpi rotunzi la colturi, ce aveau sus o rama de lemn.

-- Oo, zise Irina, cred ca. baldachin se numeste patul asta, a fost d-ala cu perdele de sus, agatate de rama aia. Cred ca a fost frumos la vremea lui.

Acum nu mai era nici urma de perdele, iar salteaua patului avea gauri din loc in loc, din care ieseau calti.

-- O fi vreun soarece prin salteaua asta ? zise Duta.

-- N-auzi ca n-ar avea ce sa manance ? ii spuse Irina.

Jos era un covor rupt si murdar de pamant si de varul cazut de pe tavan. La fereastra era o masuta rotunda, cu lemnul ce

fusese candva negru si lacuit, acum crapat si rupt. Irina se distra desenand cu degetul in praful de pe masuta, un papitoi.

Urmatoarea usa avea clanta ( sic ! ), ruginita si intepenita, dar usa era intredeschisa, asa ca au impins-o cu piciorul.

S-a deschis cu acelasi scartait jalnic, ce le-a dat fiori.

In aceasta camera au gasit patru sertare (fara mobila) aruncate pe jos, crapate si pline de praf.

Mai erau pe jos si multe cioburi groase, poate de la o vaza de sticla, dupa cum isi imaginara.

Peretii erau cojiti, cu multe locuri unde se vedea caramida.

Si intr-un colt, mai era un scaunel mic si intreg, cu burete imbracat cu panza.

Timmy veni langa scaunel si se mira :

-- Tu cum ai ramas vere intreg ? Esti asa de teapan ?

Si puse un picior pe marginea lui, dar scaunul se rupse imediat in acel loc, iar Timmy-Tim era mai-mai sa cada, spre distractia tovarasilor lui de cautare. Se departa repede din praful ce se facuse, apoi zise ganditor :

-- Mai e o camera. cred ca ultima. Au fost cinci ?

-- Ihi, zise Duta.

Au trecut in ultima - de data asta n-a mai fost usa deloc ! Era doar rama ei, iar ei au pasit dincolo. Aici era doar un pat, langa un perete, iar intr-un colt un cufaras inchis, cu lemnul scorojit.

In toate camerele parca plutea in aer o senzatie de pustiu, de loc parasit, totul era ravasit ca dupa trecerea unui uragan, praf, tencuiala cazuta si panze de paianjeni.

-- Ce-o fi in cufaru-ala ? intreba Irina.

Duta se apropie si incerca usor capacul, dar nu se deschise, si atunci el hotari :

-- Lasa-l, e intepenit. N-are rost. poate are ceva, brr.

-- Va e frica, zise fata, las' ca ma duc eu.

-- Stai, zise Timmy, daca ar fi trebuit sa fie deschis, l-am fi gasit deja deschis. Crezi ca nu s-au perindat destui sateni prin aceasta casa, dupa moartea boierului ? Cine crezi ca a luat mobila si tot ce-a avut aici, nu oamenii din sat ? Poate cufaru-ala nu trebuie deschis. Daca o fi ceva inauntru. sau o avea vreun blestem.

-- Asa e, zise si Duta, cu un nod in gat, mai bine nu.

-- Bine, bine, ceda si Irina.

Mai privira tacuti in jur, iar Timmy se apropie de pat. Si acesta era cu salteaua rupta si gaurita, cum poate arata altfel un pat peste care au trecut o suta de ani, si poate si ceva intemperii ? Poate ca arata chiar prea bine, in felul acela.

69

Timmy lovi usor cu piciorul unul din picioarele patului, si spre surprinderea lui, se rupse dar nu cazu. Dupa cateva secunde, Timmy zise :

-- Iesim ?

-- Hai, zise si Duta, cam asta a fost tot.

Se rasucira in liniste spre iesire, dar cand sa paseasca pragul, au auzit in urma lor un scartait jalnic, urmat de o bufnitura surda. S-au speriat si au fugit gramada in cealalta camera.

S-au oprit langa usa, si au privit in urma : se vedea praf in aer. Au asteptat putin, apoi s-au intors incet, sa vada ce s-a intamplat. Au privit din cadrul usii, si au vazut ca patului i se rupsese pur si simplu inca un picior, cazand asadar pe pamant. Ramasese aplecat, doar in doua picioare.

S-au privit muti de uimire, apoi s-au intors si au strabatut cat mai repede camerele, pana la iesire. Au ajuns pe sala si au inchis usa cea mare la conac, rasufland usurati.

S-au privit cateva secunde in tacere, au admirat apoi soarele si natura, apoi au iesit si de pe sala. Gata, incordarea trecuse. Cat fusesera inauntru, li se paruse ca sunt in urma cu o suta de ani, si ca peste tot pluteste aerul mortii, ei fiind martorii a

ceea ce transformase timpul dupa atatia ani. ca nimic nu poate fi vesnic, si totul e macinat de timp.

Singurul ce ramane vesnic este doar timpul.

Lui Tim ii paru bine ca nu fusese nici o stafie, dar ii paru si rau ca nu fusese si mai palpitant, iar Irina uitase sa-l intrebe pe ce geam bagase el mana.

Traiau cu totii cu gandul la clipele de mai-nainte, avand impresia ca se mai afla inca sub misterul atragator al conacului parasit, al acelor camere ce fusesera candva locuite de oameni, ale caror schelete au putrezit probabil in locul de veci de la marginea satului.

Cand ajunsera jos la poteca, se oprira.

70

Tim fu primul care deschise discutia :

--Am avut noroc c-a fost ziua, si nu s-a intamplat nimic.Aah !

-- Ce e ? se mira Duta.

-- Maai, fir-ar sa fie, numai in pod n-am fost !

-- Lasa, raspunse Duta, poate altadata. Acum daca ne intoarcem, mi-e sa nu ne apuce seara acolo, ca nu e bine.

-- Cred ca Nelu m-asteapta demult, isi aminti deodata Irina. Hai sa mergem.

Lui Tim ii strafulgera un gand : " Asta ii spune lu' Nelu totul, si-o sa stie apoi tot satul ! Mai bine nu mai venea. O sa se-aleaga praful de tot. " De aceea, el incerca o solutie :

-- Eu zic sa facem un legamant ca nu spunem la nimeni despre vizita la conac. Asta ca sa fie doar secretul nostru, si sa nu mai vina si altii, sau sa avem neplaceri. Sau sa visam noaptea urat. Sa ramana totul intre noi, iar daca vom mai vrea sa mai venim aici, sa fim toti trei. Sau, daca vom vrea sa mai luam pe cineva, sa fim toti de acord. Dar deocamdata nu va sti nimeni.

Au cazut de acord, si-au dat mainile si au rostit dupa Tim juramantul, ca totul va ramane secret.

-- Nici Nelu sa nu stie, facu Tim catre fata, ca nu trebuie, doar ai jurat.

-- Te asigur ca nu va sti absolut nimeni, desigur ca nici el, il linisti ea.

Acum lui Tim nu-i mai paru rau ca a mers si ea, si mai adauga:

-- Iar cine va calca juramantul, sa se-ntalneasca noaptea cu stafia boierului !

Le mai trecu un fior rece pe sira spinarii, si spusera ca n-au placere pentru asemenea intalniri.

Apoi, mai mersera un timp in tacere, cand deodata Duta zise, schiopatand brusc :

71

-- Aah ! Aauu !

-- Ce-ai ma ? se sperie Tim.

-- M-am intepat in ceva, cred ca mi-a intrat o aschie in talpa. Nu mai pot sa merg, stati asa.

-- Pai, stai jos si scoate-ti aschia ! zise Timmy-Tim.

Duta se aseza pe marginea drumului si se apuca sa-si studieze talpa accidentata.

Tim si Irina mersera mai departe, dar mai incet, sa nu se departeze prea mult. Deodata, Irina se opri cu fata spre Tim, foarte aproape de el, si-i zise in soapta :

-- Imi spui si mie secretu-ala al tau ? Doar mie.

-- Ce secret ? se mira Tim, simtind ca inima ii bate navalnic.

-- Pai ala care. care a fost mai intai pe lume. gaina sau oul. stii tu.

-- Aaa, facu Tim ochii mari, pai. pai. (ofta si privi spre Duta), nu pot acum, nu am timp, altadata.

-- Gata ! striga Duta, am scos-o ! Era o teapa mica.

Se ridica si veni vesel spre ei.

Irina ii arunca o privire complice lui Tim, acesta se rosi fara sa-si dea seama, si plecara mai departe spre sat.

Capitolul VI

Pepeni la miezul noptii

Cateva nopti, Timmy-Tim adormi greu, cu gandul la casa parasita. Chiar a avut si un vis neobisnuit pe aceasta tema: se facea ca se afla din nou in acele camere pustii, dar ca totul se preface in lucruri noi. Cioburile se ridica de pe jos si

72

se prefac in geamuri si in bibelouri, perdele apar prinse de galerii, si lemnul crapat al mobilelor incepe sa devina lucios si frumos ca mai-nainte. Saltelele paturilor se fac noi la loc, iar in sala de dans sunt lustre agatate de tavan, iar pe jos aparuse un covor moale si frumos colorat. Lustrele aveau becuri galbene, iar in lumina galbuie ce se raspandea, bibelourile din vitrine sclipeau ciudat, iar oglinzile de pe pereti reflectau lumina in raze subtiri, ca o ceata. Perdelele de catifea albastra de la geamuri se miscau incet, suflate parca de un vant nevazut, iar mesele de ospat asteptau incarcate cu bunataturi. Si peste tot se auzea un zgomot si un murmur ca intr-un restaurant, dar in jur nu era nici urma de om.

Nu se stie ce-or fi visat Duta si Irina, dar cert este ca in urma acestui vis, Tim nu facu nimic doua zile decat sa sada pe pragul casei, cu coatele sprijinite de genunchi si cu capul in maini.

Impiedicandu-se de el, bunica il bombani :

-- Te pusesi in drum, ca closca pe oua ! Da' paguba e ca nu scoti nici un pui.

-- Poate e indragostit, bunico, se raspunse Olguta, ca numai aia stau asa, si n-au chef de nimic toata ziua. Ocupatia lor de baza este sa contemple natura !

-- Tu de unde stii pupaza, se infuriase Tim, ai fost cumva indragostita si ai trecut prin astea ? Ori ai auzit in povestile-alea ascultate la casetofon?

--Timmy maica, zise bunica, da' tu ai mai avut o stare d-asta de blegeala, eu zic sa mai mergem odata la doctor, poate-ti da de cap.

Cand auzi asa, Tim sari ca ars de pe pragul casei, si bunica se sperie de asa apucaturi neobisnuite, iar cand il vazu ca se urca in nuc, ramase tare uimita, si isi scuipa in san :

-- Ptiu, baiete, cat ai sa stai acolo ? il intreba ea.

73

-- Pana incepe scoala, rase Olguta.

-- Pana ma lasati in pace ! striga el.

-- Diseara ai sa te dai jos si ai sa vii la culcare ? il intreba bunica.

-- Nu stiu, ma mai gandesc.

-- Mai bine-ti faci ambitia, si ramai acolo ! ii striga Olguta.

Timmy arunca cu o nuca spre ea, si din fericire pentru el si nefericire pentru ea, nuca o lovi direct in cap, iar ea incepu sa se smiorcaie.

--Pentru treaba asta esti pedepsit sa stai acolo! ii zise bunica.

Seara insa, Timmy spulbera orice pronosticuri, dandu-se jos, venind la masa, si in cele din urma mergand la culcare.

-- Stai ! ii zise bunica apucandu-l de mana, cand trecu spre camera lui.

Ii puse mana pe frunte (el se feri degeaba, nestiind ce vrea ea sa faca), apoi zise :

-- N-ai febra. Pentru ca n-ai, si azi ai lenevit, maine ai program sa te duci cu bicicleta si sa aduci un sac de iarba pentru capra.

Tim privi tavanul si nu zise nimic, dar zise Olguta in locul lui:

-- Ca sa bei lapte iti place !

Tim se stramba la ea, apoi porni hotarat spre camera lui.

*

A doua zi insa, Timmy-Tim se urca iarasi in nuc, si se apuca sa mediteze : presimtea ca totusi ei nu inspectasera casa din toate punctele de vedere. Se gandea in special la podul conacului, apoi la camaruta aceea cu debara din sala mare de la etaj si la cufarasul din ultima odaie. Acestea ramasesera necercetate si misterioase, si trebuia sa se gandeasca bine

74

daca se mai necesita o alta vizita la conac. Dar trebuiau sa fie mai multi, ca sa le fie si curajul mai mare.

Si neaparat Luc - tovarasul lui de suflet - sa se numere printre ei. Dar trebuiau acordul fetei si al lui Duta. Misterioase erau si camerele, caci Tim ar fi vrut acum sa atinga in amanunt ramasitele alea de mobile si sa caute pana in cel mai ascuns ungher. Ar mai trebui sa mearga si Robert, ca si el si-a dat ajutorul la chestia cu Nelu. Nu, Nelu nu trebuie sa stie, si nici sa mearga, caci tot satul ar fi aflat apoi. Nu stie sa tina un secret, plus ca isi asuma el toate meritele, si vrea toate laudele.

Dar lucrul cel mai important, si pe primul plan, era sa-si ia lanterne cu ei, daca vor sa inspecteze locuri intunecate.

Cu privirea incetosata de inchipuiri, Tim privea absent printre crengile copacului, dar vazu clar un trecator pe strada, care ducea in brate doi pepeni. Deodata i se limpezi privirea, si gandul ii striga : " Pepeni ! Am uitat, trebuie mers pe camp, si vazut daca s-au copt pepenii !"

-- Tiiim !!

De sperietura ce-o trase, era gata sa cada din nuc, dar isi gasi repede echilibrul, prinzandu-se cu nadejde de-o creanga.

Ofta de doua-trei ori, ca sa-si potoleasca bataile inimii, apoi tipa la bunica :

-- Zbiara mai incet, ca omori omu' de sperietura !

-- Azi ai program de iarba, ai uitat ? se auzi raspunsul.

Liniste.

-- Sacul te asteapta pe bicicleta !

Tot liniste.

Liniste si din partea bunicii.

Tim se foi in nuc, privind in jos printre crengi.

-- Bine, zise bunica, daca nu aduci iarba la capra, vei duce capra la iarba ! Ma duc sa o dezleg, sa ti-o aduc.

75

-- Stai !

El cobori din nuc si se opri in fata ei.

-- Ma duc cu sacul, nu cu capra, zise, dar cu o conditie.

Batrana puse mainile in solduri, si astepta incruntata.

-- Daca-mi raspunzi la o intrebare.

Bunica isi ridica sprancenele.

-- Ce a aparut mai intai pe lume, oul sau gaina ?

Uimirea bunicii nu cunoscu margini, si mainile ii cazura din solduri.

-- Altfel nu ma duc.

-- Gaina natafleata ! rabufni ea. Si cocosul, ca altfel n-ar fi avut cum sa faca oul !

-- Pe mine nu ma intereseaza de cocos, zise Timmy, eu ti-am zis sa alegi intre gaina si ou !

-- Dar ea nu poate sa faca ou fara cocos ! striga bunica.

-- Ba eu am vazut ca-l face singura !

-- Ah, dosaditule, se enerva bunica, mai ai putina rabdare, si-o sa inveti la scoala !

-- Nu m-ai lamurit cu nimic !

-- Pune-ti mintea la contributie : daca ar fi fost mai intai oul, cine l-ar fi clocit, sa iasa pui, care creste si se face gaina ? Asa ca a fost odata o gaina si un cocos, din cauza caruia gaina a facut un ou, si acum iei sacul si pleci cat mai repede poti, pana nu pun batul pe tine !

Tim lua repede sacul si bicicleta si iesi total nelamurit.

Se duse la coltul strazii, la poarta lui Luc, si fluiera semnalul lor cunoscut. Mai incerca odata, si spre linistea lui, Luc iesi din casa si veni la poarta.

-- Daca mergi cu mine sa luam iarba pentru capre, am ceva de vorbit cu tine, zise Timmy.

Luc ramase ganditor, studiind ce avea in fata, apoi zise :

-- Asteapta putin.

76

Si disparu in spatele portii.

Nu dupa mult timp, iesea cu un sac pe bicicleta, si tranti poarta peste strigatele bunicii :

-- Doamne, ce minune s-a intamplat in mintea lui de se duce singur la iarba ! Fa Doamne sa se intample minunea asta din trei in trei zile !

Dupa ce baietii au cotit coltul, au oftat din tot sufletul, apoi Luc intreba :

-- Care e treaba de vorbit ? Ceva secret ?

-- Da, trebuie sa facem un nou plan.

-- Altul ?

-- Da, de data asta pentru pepeni. Cred ca s-au cam copt pepenii la camp, si trebuie sa mergem. Stii, noi nu avem pepeni, nici la camp, nici in curte, si vreau sa mananc pana ma satur. De fapt, pana nu mai pot.

-- Pai. noi avem la camp, da' nu prea s-au copt, ca bunicul i-a pus tarziu. Da' ai putina rabdare, ca mancam de la noi cand s-or coace.

-- Nu mai am rabdare, ca pentru mai tarziu am alt plan.

-- Altul ?! se mira Luc, ala pentru ce mai e ?

-- Nu-ti spun acum, ca e secret. O sa-l afli dupa operatiunea " pepenii ".

-- Pai. nea Ilie, paznicul de la livada, are parcela cu pepeni lana noi, zise Luc, dar el i-a pus mai de mult, i-a

ingrijit, sapat. sunt foarte mari si frumosi ai lui, cred ca sunt copti.

-- El e vecin cu Robert, zise Timmy-Tim, poate stie Robert daca a inceput sa se duca sa-i pazeasca. Are coverca la camp ?

-- Are, ca i-am vazut-o eu cand am mai fost cu bunicul la ai nostri.

-- Hai sa trecem pe la Robert, sa vedem daca o sti el ceva. Sau il punem sa se intereseze. Si trebuie sa vorbim cum sa

77

facem, si pe cine sa luam.

-- Hai. sper sa avem norocul sa-l gasim acasa.

Pe drumul care ducea la pasunea de la marginea satului, dar facand acum cale-ntoarsa, Tim si Luc aveau sacii plini de iarba pe biciclete, iar Robert mergea pur si simplu pe langa ei.

Nu conteaza daca el avea sau nu capra, dar de cand patise accidentul cu mana, bunicii nu-l puneau sa faca nici un efort, deci vara asta scapase.

-- Asadar ne-am inteles, zise Timmy, eu si Luc lasam sacii acasa, apoi plecam cu bicicletele sa-i chemam si pe ceilalti, cu care am fost la livada. Ne intalnim la Robi cu totii. sa discutam planul.

Cei doi au aprobat din cap, si peste putin timp s-au despartit, dar despartirile nu sunt decat motiv pentru alte revederi.

De cum lasa sacul cu iarba in fata casei, Timmy se si grabi sa plece, apostrofat de bunica :

-- Unde pleci, nu ti-o fi si tie foame ?

-- Las' ca mananc la Robert niste. vad eu ce.

Alerga cu bicicleta pe la trei baieti, ii striga la poarta si le zise ceva repede ( bine ca i-a gasit pe toti acasa ! ), apoi se infiinta la Robert.

Nu peste mult timp, toti opt care fusesera la livada se aflau acum la Robert pe veranda, caci aici se tineau de obicei sedintele sau intrunirile.

Luc venise cu catelusul Bobi, care fu tare fericit de revederea cu catelul lui Robert, spre amuzamentul celor de fata. Duta reusi sa-l intrebe la ureche, in soapta pe Timmy : " E vorba

78

de conac ?.. ." Dar acesta nega din cap si facu un gest cu mana, ca si cand ar fi gonit o musca, spre linistea celuilalt.

Deci, asezati turceste in patul de pe sala, care cum aveau loc, se aratara numai ochi si urechi.

-- Baieti, incepu Tim, luandu-si un aer grav, iata de ce v-am chemat. dar mai intai sa-mi spuneti daca vreti sa mancati pepeni ?.

" Daaa ! " se auzi aprobarea generala.

-- Bun ! Stiam ca o sa-mi acceptati propunerea. Ca atare m-am gandit ca trebuie sa ne indeplinim planul si la aceasta categorie de alimente. Odata ce produsul a intrat in faza de consum, noua nu ne ramane decat sa pornim actiunea si sa ne satisfacem nevoile culinare necesare supravietuirii, intr-un grad cat mai ridicat.

-- Pe ce limba vorbeste ma, asta ? se mira Adi.

-- Taci ma, ca eu stiu despre ce e vorba, sari Luc in aparare. Cu alte cuvinte, trebuie sa facem o vizita pe la pepeni. Si nu orice pepeni, ci ai lu' mos Ilie, ca el i-a pus primul, i-a ingrijit cum trebuie, si sunt cei mai mari, si probabil cei mai ingrijiti de pe camp.

-- Pai. si cum ramane cu gardu-ala, pe care zici ca-l

ridicam ? intreba Fanel, spre amuzamentul general.

-- Nu e gard, e grad, explica Timmy-Tim. Si inca unul ridicat ! Tu stii de gradu' cu care se masoara temperatura ? Ei, cand ala e ridicat, inseamna ca e caldura mare. Asa si la noi: grad ridicat, inseamna pofta mare, si pepeni cat mai multi.

-- Pai daca ai lu' mos Ilie sunt mari, n-o sa putem lua decat unul in brate, zise Fanel, ca n-o sa pot fugi pe camp cu doi pepeni in brate.

-- Vom vedea la fata locului, zise Timmy. Deci, m-ascultati?

Aprobara din cap si se facu liniste, iar Timmy se pregati sa continue :

79

-- Da' sa vorbesti si tu mai pe limba noastra, ii ceru repede Fanel.

Tim afirma din cap si continua :

-- Deci : ca atare si mai-nainte de toate, trebuie sa facem un plan de actiune, dar care sa ne asigure calea spre victorie, si realizarea in egala masura si la un nivel maxim ridicat. a. iii. a aprovizionarii partilor participante la atac.

-- Ptiu, eu plec ! sari Fanel in sus, in veselia generala. Tradu tu Luc, zici ca te pricepi.

Luc se vazu putin incurcat, dar Tim il salva, zicand :

-- Gata ma baieti, hai sa vorbim serios. Deci, mos Ilie.

-- Nu-nu-nu ! zise Adi. Spune-ne de unde invatasi tu sa vorbesti asa. ca profesorii.

-- He, rase Tim, pai mi-a folosit pozitiv timpu-ala care-l pierdeam in nuc !

-- In nuc ?! Ce timp pozitiv pierdeai tu in nuc ? se mira Robert.

-- Tim, ai ramas cu vreo sperietura la cap, de saptamana trecuta ? il intreba Duta.

Tim il privi urat pe Duta, apoi continua :

-- Da, ma urc in nuc de florile marului, sa stau la umbra. Si langa mine sta Mariuca, o stiti voi. fata aia, care e la liceu. Si nu stiu ce are saraca, de invata acum vara, in vacanta. Sta cam toata ziua pe un scaunel in fata casei, si citeste cu voce tare de pe o carte. La inceput n-am luat-o in seama, da' pe urma ascultam si eu sa vad ce anume spune, si sa vad daca

pricep ceva. Si pe ici - pe colo, pricepui.

-- Aha, se lumina Fanel, da' te-ai molipsit cam rau, dupa cate vad. E primul caz in care invatatura se ia. devine contagioasa. Si noi care te credeam vreun geniu in devenire.

Rasera. Luc zise :

-- Hai sa revenim la oile noastre. Pardon, la pepeni. Deci,

80

eu am vazut ca mos Ilie are parcela de pepeni inconjurata cu un rand de porumb. Si la cativa metri, mai este un lan mic de porumb. am fost eu cu bunicu' la camp, d-aia stiu.

-- Da, dar eu il vad pe Ilie ca se duce mereu cu catelul dupa el, zise Robert.

-- Si daca sta noaptea acolo, in coverca, probabil are si lanterna, completa Duta.

-- Daca-si ia si catelul, se complica planul, zise Timmy. Da' lasa, ca si pentru catel gasim o solutie : pisica mea. Sa vad cum o pacalesc sa o prind, ca si-asa are o datorie mai veche la mine.

-- Eu zic sa mergem la miezul noptii, zise Robert. Cand toata lumea doarme, inclusiv mos Ilie.

-- Brr ! facu Fanel.

-- Cine n-are curaj, nu va participa la operatiunea pepenii, zise Timmy. Eu zic ca maine noapte e mai bine, dar trebuie sa stabilim unde sa ne intalnim toti, pe la unspe.

Si Tim se apuca sa dezbata planul lui, cum si in ce fel sa se desfasoare rapirea pepenilor. asa si pe dincolo. exclusera prin eliminare orice dezavantaje, si cantarira rezultatele, astfel incat finalul sa fie in favoarea lor.

Toti dezbateau atenti, si fixara locul de intalnire pentru noaptea urmatoare, promitand fiecare ca va fi curajos, si va veni in cea mai mare liniste si discretie la datorie.

Mai aveau dintre ei pepeni la camp sau in curte, dar uitasera cu desavarsire, caci nimic nu se compara cu aceasta aventura.

*

-- Bunico, vreau si eu o cana de lapte.

Bunica il privi tare uimita si nehotarata.

-- Da, m-am hotarat sa m-apuc de baut lapte, zise Timmy, destul muncesc pentru el.

81

-- Laptele costa iarba, dupa cum vezi, zise ea cand ii aduse o cana de lapte.

-- Mi-a uscat sufletul, capra asta, zise el.

-- Hai bea, sa ti-l mai uzi.

Tim gusta putin din el, apoi spuse :

-- Lasa, ca la vacanta viitoare nu mai vin aici.

-- Pai unde te duci ?

-- Raman la oras, cu mama si tata. Acolo este iarba peste tot, dar cel putin nu sunt capre.

--Dar daca moare capra pana atunci,vii? se auzi vocea Olgutei

Tim fu surprins si privi incruntat in toate partile, dar nu vazu pe nimeni. Bunica zambi usor, fara sa fie observata, si isi continua treaba la bucatarie.

Timmy se ridica suparat si se duse in camera lui.

Aici, puse jumatate de lapte intr-un castron mic, pe care-l impinse apoi sub-pat. Bau restul de lapte, duse cana la bucatarie si iesi in curte.

Lua bicicleta de langa casa si o puse cu rotile in sus, facandu-se ca are treaba pe la ea.

Dar, pe furis cauta cu privirea prin toata curtea, iar cand intr-un tarziu zari pisica, n-o mai scapa din priviri, incruntat si hotarat in acelasi timp.

Toata ziua isi facu de lucru prin curte, incat bunica se mira de ce el a devenit asa cuminte.

Seara, Tim termina de mancat foarte linistit, dar nu scapa pisica din ochi, care manca si ea cuminte langa usa.

-- Bunico, zise Timmy incet, daca-ti promit ca mai aduc maine un sac de iarba, mai imi dai acum o cana de lapte ?

Batrana nu-si mai mesteca dumicatul, si-si ridica mult sprancenele.

-- Nu stiu ce e in capu-ala al tau, dar imi place cum imi ceri lapte. Ia sa-mi ceri asa mereu !

82

-- Dintr-un sac de iarba, cam cate cani de lapte da capra ? intreba el.

Batrana fu si mai uimita, si privirea ei se intalni cu a Olgutei, care era peste masura de uimita.

Dupa un timp de tacere, timp in care bunica se ridica de la masa si-i aduse o cana cu lapte, zise punandu-i cana in fata :

-- Multe. de ce ?

-- Pai. ai sa-mi dai multe cani, pentru sacii din urma.

Bunica zambi, si-si puse mainile in solduri :

-- Da' stii sa te tocmesti ! zise ea.

Apoi ii dadu si Olgutei o cana cu lapte, spre uimirea lui Tim, care se revolta :

-- Asta primeste lapte fara nici un efort !

Olguta il privi mirata, apoi il lamuri :

-- Pentru ca sunt cuminte !

Atunci el ii arata toata limba, si ea se stramba, ca nu-i placu. Apoi Tim gusta din lapte si zise:

-- Mi se pare ca striga cineva la poarta.

-- Ti se pare, zise bunica.

-- Ba eu sunt mai mic decat tine, si aud mult mai bine : deci nu mi se pare, chiar striga.

-- Eu sunt si mai mica, si aud si mai bine, zise Olguta. Si deci, chiar nu striga.

-- Taceti, sa ascultam zise bunica.

Dar Tim se facu ca se ineaca cu o gura de lapte, si incepu sa tuseasca, asa ca nu putea fi liniste.

-- Duce-ti-va amandoua sa vedeti, zise el. Pe pariu !

Batrana il privi incruntata si iesi, iar Olguta o urma ca si cand ar fi fost prinsa de ea cu un elastec.

-- Pis, pis, pis! facu Tim, intinzand cana cu lapte spre pisica.

Aceasta veni incet, nehotarata, si el o lasa sa miroasa, apoi o apuca repede de cap si pleca si mai repede in camera lui.

83

Inchise usa cu spatele, dadu drumul la pisica, aprinse veioza, puse cana pe masa, si scoase castronul de sub pat :

--Pis, pis, pis! Ia si bea! Nesuferito.Hai ca vezi tu la noapte!

Pisica incepu sa plescaie lapte din castron, in timp ce in bucatarie se auzeau bombanelile bunicii.

Tim crapa usor usa si striga :

-- Mi s-o fi parut si mie, na ! N-are voie omul sa mai greseasca. Eu ma culc, noapte buna !

El dormea singur, iar Olguta cu bunica. Iar bunica nu avea obiceiul sa mai vina la el, dupa ce intra in camera lui.

Totusi, puse un scaun in usa, baga veioza sub masa, iar langa ea puse ceasul : era zece noaptea. Se aseza langa masa, privind la pisica : aceasta lingea castronul.

Cand se plictisi de lins, se uita rugatoare la el. Si scapa un " miaa. " timid. El ii puse atunci doua picaturi de lapte din cana. Ea il linse si pe acesta, apoi mai ceru, tot in acelasi fel. El o lasa sa mai ceara odata, apoi ii puse tot atat. Si tot asa. . Era unsprezece jumatate noaptea, cand Tim puse ultima

picatura de lapte din cana, iar pisica se incumeta sa o linga. Apoi mata privi spre Tim, iar el impinse castronul sub pat :

-- Pana aici e bine, zise apoi incet.

Pisica se intinse, casca si il privi mirata. El o mangaie strambandu-se la ea, iar ea incepu sa toarca. Tim isi lua pe el o bluza de trening si o baga in pantaloni, apoi lua pisica si o aseza cu grija in bluza. Deschise usor geamul, si il escalada

cu mare grija. De afara, privi la geamul camerei bunicii. Era intuneric, cele doua pesemne ca erau de mult in lumea viselor.

Merse incet pana la poarta, o deschise usor si iesi pe strada : liniste deplina, doar greierii si umbrele copacilor.

Luna era jumatate, era o noapte calda de vara.

Timmy-Tim se indrepta spre coltul strazii, privind atent in toate partile. Simtea ceva ciudat, ca un fior in suflet, ca o

84

teama invinsa de curaj, ca o ezitare invinsa de dorinta de aventura. Nu prea stia bine ce i se intampla, dar simtea cum inima ii bate cu putere, isi facea curaj gandindu-se la ceilalti, la apropiata intalnire si la ospatul cu pepeni.

Ajunse la poarta lui Luc, se ascunse dupa un pom si facu subtire :

-- Miau ! Miauu !

Pisica se misca in bluza lui, si el o mangaie s-o linisteasca. Nu trecu mult si vazu umbra lui Luc sarind pervazul si venind la poarta.

-- Gata ? sopti Tim.

-- Hai, ii spuse Luc. Ti-e frica ? Ai luat pisica ?

-- Nu. Da.

-- Ce zici, vor veni toti ?

-- Sper. Vedem noi, la locul de intalnire.

Nu peste mult timp, ajunsera la marginea satului, unde constatara ca venisera toti. Tim ii numara si facu prezenta, apoi privi spre camp si spuse incet :

-- Pai. sa mergem la bostanul lu' nea Ilie.

--Tim, zise Fanel, eu am cam auzit ca noaptea, pe camp, umbla.

--Nu umbla nimeni si nimic noaptea pe camp! se ratoi Tim in soapta la el. Umblam noi dupa pepeni, si-atat ! Mergem pana la lanul de porumb de langa bostan, si-acolo mai vedem. Hai !

Pornira, doi cate doi, sub forma de gramada, iar Tim trebuia sa mangaie din cand in cand pisica din san, care se tot foia si incerca sa mieune.

Ajunsera intr-un loc unde erau cateva randuri de porumb, iar la cativa metri departare, era o coverca in mijlocul unei parcele de pepeni. Au intrat printre randurile de porumb, venind pana in dreptul covercii.

85

-- Luc, sigur aici este ? intreba Tim.

-- Da, uite noi avem ceva mai incolo, si bunicul nici nu vine sa-i pazeasca, cica inca nu e timpul. Mergem sa incercam mai intai la noi ?

-- Nu, zise Tim. Uite ca iese fum de langa coverca, asta inseamna ca mos Ilie a facut foc inchis, sa iasa fum ca sa alunge tantarii. Si mai inseamna ca are el motiv de-i pazeste.

-- S-o fi culcat ? sopti Robert.

-- Nu se simte nici o miscare.

-- Baieti, zise Tim, mergeti mai incolo prin porumb pana unde se termina parcela lu' mos Ilie. Acolo iesiti binisor din porumb, cu mers de pisica, va duceti si luati cate un pepene din cel mai urias, si il aduceti in porumb. Sa-mi luati si mie unul, in total sa fie opt pepeni. Eu stau aici de paza, si daca mosul simte ceva, dau drumul la pisica. Daca nu simte. tot dau drumul la pisica, sa ramana aici, ca vreau sa scap de ea! Vin si-mi iau si eu pepenele, si mergem sa-i mancam.

-- Hai.

Plecara unul dupa altul, printre randurile de porumb.

Tim iesi la marginea porumbului si incerca sa zareasca spre capat : vazu cate o mogaldeata ce iesea din porumb si intra in pepenii lui mos Ilie. Apoi se intorcea cu acelasi mers de pitic, ducand ceva rotund si greu in brate.

Tim incerca sa numere cate mogaldete au trecut la pepeni, dar se incurca, deoarece trebuia sa fie atent si la coverca.

Nu trecu insa mult timp, si auzi cum tuseste mos Ilie in coverca, apoi scheunat de caine.

Pisica i se foi in bluza, iar el incerca sa o linisteasca, dar ea se speriase.

Apoi cainele incepu sa latre, si se auzi vocea lui mos Ilie :

86

-- Ce e ma, ce-ti veni ?

Tim se lasa in jos langa porumb, mangaind de zor pisica. Apoi il vazu pe mos Ilie iesind din coverca, si cand isi aprinse o tigara, flacara chibritului ii lumina putin fata.

Catelul atunci prinse curaj si veni la marginea bostanului, iar in acel moment Tim se descheie la fermoar si lasa pisica afara. Aceasta se arcui cu parul ridicat de frica, mieuna tare si o lua la sanatoasa. Desigur ca si cainele a zbughit-o dupa ea, si s-au pierdut pe camp, latratul catelului auzindu-se din ce in ce mai departe.

Tim a fugit catre baieti, printre randurile de porumb, auzind in urma glasul gros al mosului :

-- Huo ! Huoo ! Care esti ma ?! Mama ta de puslama ! Ma, care esti ma p-aicea, hai ?! Huuu !!

Tim ajunse la baieti, cineva ii puse in brate un pepene, si se furisara spre marginea porumbului, fugind aproape de nivelul pamantului.

Auzeau in urma sudalmile lui mos Ilie, si un ecou de latraturi se pierdea departe, pe camp.

S-au departat cat de mult au putut, apoi s-au oprit sa se uite in

urma : mosul nu se mai auzea si nici nu se vedea venind dupa ei. Au pus pepenii jos, si s-au asezat si ei, pufaind ca locomotivele si oftand.

-- Avem. avem opt pepeni, zise Adi.

-- Super, zise Timmy, o fi mirosit ceva mos Ilie ?

-- Nu stiu, zise Luc, dar catelul lui sigur a mirosit.

-- O fi prins-o ?

-- Nu cred, zise Timmy, dar nu mai conteaza. Sper sa se rataceasca pe camp, si sa nu mai vina acasa. Vai, ce-o s-o mai strige bunica ! Vor ramane soarecii neprinsi !

Se amuzara cu pofta.

-- Hai, unde-i mancam ?

87

-- Pai. garla e aproape, zise Timmy. Hai pe malul apei, ca dupa ospat, o sa ne putem spala. ca vom fi lipiciosi.

S-au ridicat cam greu, au luat pepenii in brate si s-au indreptat incotro stiau ca e raul.

88

Dupa putin timp, au ajuns la rau si s-au asezat pe dig, privind bine in jur : era liniste deplina, nu era nimeni absolut, apa raului sclipea tacuta in bataia lunii. Cate-o broasca isi mai anunta scurt existenta. Era trecut de mult de miezul noptii, si lor le placea locul acela straniu, si simteau un sentiment ciudat, ceva ce nu poate fi descris, erau emotiile unei aven-turi neobisnuite. Un magar din sat isi facu cantarea nocturna.

-- Auzi saracu' de el, rase Tim, ce constiincios este, da ora exacta ! ( Se amuzara. )

-- Cred ca e frate-tu, Fanele, zise Adi, si te striga.

-- Ba e frate-tu, zise Fanel, si te striga pe tine !

Se amuzau copios.

-- N-as putea sa stau cu un magar in curte, constata Duta, sa ma trezeasca pe la doua-trei noaptea cu ragetele lui. Mai bine prefer sa am masina, decat caruta. Asa, nici n-as mai fi nevoit sa hranesc un magar !

Robert izbucni in ras.

-- Ce-ai ma ? zise Duta.

-- Pai, radea Robert, n-ai avea nici un avantaj, ca tot ar trebui sa te hranesti pe tine !

Din nou un val de veselie.

-- Ei bine, zise Duta, de n-oi veni eu intr-o noapte la tine la gem, cu un cearceaf alb in cap ! Sa fac ca stafia, sa-ti mai piara cheful sa ma.

-- Brr ! facu Fanel, fara d-astea, ca m-a trecut un fior pe sira spinarii ! Hai mai bine sa mancam pepeni, ca d-aia ajunseram p-aici !

-- Hai ma. hai.

Se asezara turceste, in cerc, fiecare cu pepenele in fata.

-- N-am luat cutite, observa Timmy.

-- Pai n-am stabilit asa ? Ca sa nu ne ranim in ele.

-- Atunci dam cu ei de pamant, sa-i spargem pe jumatate.

89

-- Hai.

Ridicara cu totii pepenii, si-i lovira toti odata de pamant. Se auzi un zgomot tare de pepeni crapati, apoi liniste : toti isi priveau jumatatile, incercand sa ghiceasca la lumina lunii cat sunt de copti. Apoi incepura sa rada, si cineva intreba incet :

-- Si. cum mancam ?

-- Vai, tie-ti trebuia o lingura ! comenta altul.

-- Uite-asa, zise Timmy, cu mana.

El baga mana in miezul pepenelui si rupse cu degetele, ospatandu-se cu convingere.

-- Mmm. ce bun e.

Bagara toti mainile in pepeni si incepura sa manance, cu plescaituri si cu aprobare generala: " Mmm. e chiar bun. ihm. mmm. "

Mancau si radeau. Zeama a inceput sa le curga pe maini si pe barbie, iar ei scobeau de zor jumatatile cu mainile.

-- Stie mos Ilie de ce-i pazeste.

-- Are cei mai mari si mai buni pepeni de pe camp.

-- Dintr-unul d-asta, ma satur de nu mai pot sa merg.

-- O fi avut samanta mai de soi.

Comentau si plescaiau, veseli si dedicati momentului.

-- Auzi Duta, aici vii tu la peste ? intreba Robert.

-- Da ma, cam p-aici, da' de ce ?

-- Da' de obicei, pescuiesti in gol, nu ? rase Adi.

-- Taci ma, zise Duta, odata pe luna pescuiesc in gol, in rest am noroc.

-- Da ' tu vii odata pe luna la peste, nu ?

Duta il stropi pe Adi cu zeama de pepene, in veselia generala.

-- Baieti, zise Luc, mi-am adus aminte sa va spun ce i-am facut eu vara trecuta la cocosul nostru, care. avea nu stiu ce cu mine, ca de cate ori ma vedea, sarea pe mine. Venea tantos si-mi dadea ocol, si cotcodacea, si croncanea, si se

90

ridica la mine. Si bunica zicea sa ma apar singur, ce, mi-e frica d-un cocos ? Ea il lauda, ca e frumos si harnic, dar eu n-am inteles nici in ziua de azi la ce era ala harnic, ca doar manca graunte si canta toata ziua de ma durea capul. Atunci am inceput sa ma gandesc ce sa-i fac eu sa-i potolesc pliscu-ala ca o goarna. Si m-am gandit sa i-l infasor cu scoci, ca e transparent si nu se vede, si bunica nu-l va observa. Am incercat de multe ori sa-l prind, dar nu puteam. Si am stat eu asa, cu scociul in buzunar, vreo luna de zile, incercand in fiecare zi sa-l prind, cand nu ma vedea bunica. Si iata ca intr-o dimineata, spre marea mea fericire, l-am vazut ca si-a prins piciorul intr-o margine de gard impletit M-am dus repede,l-am prins intre picioarele mele, si i-am infasurat de doua ori scoci pe cioc. Apoi i-am dat drumul. Sa vedeti cum fugea cocosul,ca nebunul, prin toata curtea, era foarte agitat ca nu poate sa mai cante, nu intelegea de ce nu poate sa mai deschida ciocul !!

Radeau toti cu mare pofta, iar Luc continua :

-- Cand a venit bunica sa le dea sa manance, a vazut ca el fuge ce nebunul de colo-colo si ca nu mananca, se uita la boabe, dar nu ciugulea nimic ! Si nu intelegea ce e cu el. L-a privit mirata un timp, apoi a plecat la treburi, dar mai venea din cand in cand si se uita la el. La amiaza, la fel:era tot agitat, si nu cantase nimic toata ziua, ba le zapacise si pe gaini, cu fuga lui prin curte. Bunica m-a intrebat daca mi se pare ceva ciudat la cocos,dar i-am spus ca nu, si m-am facut c-am treaba. Seara. de fapt pana seara, cocosul aproape lesinase de atata alergatura, avea un cap umflat si rosu ca racul. Bunica era

foarte ingrijorata ca nu cantase sau nu mancase, credea c-a innebunit, sau ca e bolnav. si luase nu stiu ce pastila sa i-o bage pe cioc. L-a prins repede,ca oratania era aproape lesinata, de cat alergase toata ziua, dar cand sa-i deschida ciocul. a

91

vazut ca era lipit! M-a strigat pe mine s-o ajut sa desluseasca ce s-a intamplat, dar i-am zis ca nu vin, ca mi-e frica.

-- Opreste, stop. stop ! zise Adi. Sa ne mai oprim din ras, ca nu mai putem! Ne dor burtile si gurile, stai. stai asa putin!

-- Pai, am cam terminat, zise Luc. Daca eu nu m-am dus, a plecat cu pasarea la o vecina, si cand s-a intors, ma facea cum ii venea ei la gura. Eu i-am zis ca nu stiu nimic, ca nu am idee cum a ajuns cocosul asa, doar stie bine ca eu nu pot sa-l prind. Dar ce sa vedeti, ca abia si-a revenit oratania. A doua zi, a zacut toata ziua, si bunica numai de grija lui a stat, ca unde mai gaseste ea cocos ca ala. si pana la urma n-a murit, spre bucuria ei. Dar eu, in gandul meu, stiam eu ce si cum.

Se amuzau foarte copios,mancand cu pofta pepeni, cu mainile.

Era foarte tarziu, nu mai era nimeni in acel loc decat ei, dar uitasera de timp si spatiu, capturati de povesti si de ospat.

Si in cele din urma, Adi constata :

-- Am terminat baieti, a fost super-bun ! Acum ce facem ?

-- Eu beau zeama, zise Fanel.

-- Eu beau zeama doar dintr-o jumatate, zise Timmy-Tim. Iar din cealalta. mi-o. pun in cap, sa-mi fac parul arici.

-- Ce sa faci, ma ?!

-- Sa ma tapez la par. Cand s-o usca, ramane parul tepos, ca ariciul. Si-o sa-l am asa toata ziua de maine. Si n-o sa stie nimeni cum am reusit.

-- Asa e, ai dreptate. Mi-l fac si eu arici, zise Adi.

Au facut toti la fel : au baut zeama de la o jumatate, iar din cealalta au luat cu causul palmelor si si-au pus pe par. Dupa ce si-au pus bine toata zeama in par, si-au facut tepi

cu degetele. Se uitau unul la altul si radeau, ba se si mai ajutau reciproc sa-si aseze parul.

-- Mergem la rau, sa ne spalam pe maini si pe ochi? zise Tim

-- Eu nu merg, zise Fanel, mi-e frica acum noaptea, deasupra apei.

-- Nici eu, zise Adi. Ne stergem cu tricourile.

Se codira si ceilalti, si in cele din urma nu se mai duse nici Timmy, si se stersera cu tricourile pe maini si pe ochi.

-- Acu' hai acasa , zise Duta, ca m-a ajuns somnu' .

-- Care vreti sa veniti aici maine dimineata, sa vedem cum ne sta parul, si sa facem o baie in rau ? Mana sus.

Toti ridicara o mana, deci asa ramasera intelesi.

Pornira cu totii spre mijlocul satului, iar de acolo fiecare isi lua drumul catre casa, profund multumit si obosit de aventura la care luase parte.

Odata ajuns si Tim acasa, intra in camera lui prin acelasi loc pe unde iesise, uita sa vada de curiozitate cat e ceasul, si desi mainile si fata ii erau lipicioase, se baga asa in asternut si nici n-a mai stiut cand a adormit bustean.

Capitolul VII

Razbunarea lui mos Ilie

Dar a doua zi dimineata, nu ajunse nici unul la garla, pentru simplul motiv ca dormisera toti dusi, pana dupa-amiaza, iar la acest lucru nu se gandisera cand au facut planul.

-- Tim. Timmy.

Auzi el ca prin vis, vocea Olgutei.

Apoi simti cum mana acesteia ii atinge parul, apoi ea trase un tipat exact cand el deschise ochii.

Tipa si el in secunda urmatoare, iar ea fugi pe usa ca o racheta.

93

-- Ce-ai fata de tipi asa ? se auzi vocea bunicii. Eu te-am trimis sa-l trezesti, da' nu in felu-asta !

-- E urat !!

-- Cine e urat ?

-- Timmy !

-- E urat rau ?

-- Cel mai urat de cand e el.

Timmy sarise din pat si se privise repede in oglinda: parul era lipit si incurcat, si pielea ii era aspra de la zeama de pepene.

Deschise repede o usa de la dulapiorul lui de haine, si scotoci pe un raft de unde lua un fes pe care si-l trase pe cap.

Iesi din casa si se opri brusc pe pragul casei, privind la cele doua care sedeau in curte, surprinse de aparitia lui.

Apoi o zbughi pe langa ele, iesi din curte, alerga pana la colt, si se pierdu dupa el.

-- Caciula, vara ? zise bunica nedumerita.

-- Avea un par urat in cap. comenta Olguta.

--Las' ca vine el cand i-o fi foame,si ma uit eu la parul lui.

Timmy ajunse la rau, in acelasi loc unde noapte mancasera cu totii pepeni. Privi cu satisfactie cojile care erau dovada aventurii lor, si cobori digul la rau.

Aici, baietii se adunasera deja, si faceau baie, cu mare galagie. Apa nu era adanca, le venea pana la brau.

Veseli, ii facura lui Tim cu mana, sa vina la ei. El isi arunca fesul pe mal, apoi tricoul si pantalonii scurti, si intra in apa.

-- Mama, ce par ciufulit ai acum ! zise Adi. Parca a trecut un uragan prin capul tau !

-- Parca al vostru e mai. fara uragan! zise Timmy.

S-au stropit cu apa, s-au jucat, si-au spalat si parul, si apoi

au facut plaja.

Au mai discutat cu mare entuziasm despre aventura de azi-noapte, apoi au mai povestit diverse intamplari.

94

Apoi entuziasmul a inceput sa le mai scada, cand au simtit ca incepe sa li se faca foame, si in cele din urma, spre seara ( s-au luptat eroic cu foamea ), au cam recunoscut ca trebuie sa se mai duca si pe-acasa.

Tim isi lua fesul si il baga la spate in pantalonii scurti, apoi il acoperi cu tricoul. Deodata, el vazu ca se apropia de ei un flacau, ce mana cu batul cateva capre.

-- Mama, ce chin pe asta, zise el, ia uitati cate capre are !

-- Nu sunt ale lui, e caprarul satului, cine vrea ii da lui capra toata vara s-o duca la pasune.Astea sunt ale satenilor,ii explica Adi, iar el asta treaba are, pentru care e platit de oameni.

Tim ramase uimit, privindu-l pe omul cu caprele.

Nu mai zise nimic, si dupa un timp inghiti nodul din gat, apoi stranse din buze si ofta, lovind o piatra cu piciorul.

Pornira cu totii spre sat, luandu-si pe rand la revedere unii de la altii.

Odata ajuns la poarta, intra binisor in curte, si isi dori din tot sufletul sa nu-l vada bunica.

Dar era liniste peste tot, el privi in toate partile, si apoi intra in casa : nici aici nu era nimeni.

Arunca fesul in camera lui, tricoul sub masa si isi lua altul curat, apoi fugi in bucatarie : deschise dulapul, lua o bucata de branza dintr-o farfurie si un colt de paine din punga si incepu sa manance repede.

Cand mesteca ultimul dumicat, auzi poarta, si inghiti repede, cu noduri. Iesi din bucatarie tocmai cand bunica si Olguta ajunsera in fata usii.

Bunica o tinea pe Olguta de mana, care tinea pe mana o rochita plina de floricele, si i se citea fericirea pe chip.

-- Ati fost la croitoreasa, zise Timmy.

--Aici ai avut mare dreptate, zise bunica, dar tu unde-ai fost?

-- La. la. Luc.

95

-- Am crezut ca ti-ai luat lumea-n cap, zise batrana trecand pe langa el si facandu-si de treaba prin bucatarie.

Tim o privi tare uimit, neavand ce sa spuna. Nu stia cum adica sa-si ia lumea in cap, pentru ca nu vazuse pe nimeni cu lume in cap. Cu palarie, cu fes, sau cu zeama de pepene - da ( si pe cineva cu oua, stia el cine ), dar cu lume - nu.

Ca atare, o linisti pe bunica, spunandu-i ca nu va avea niciodata curiozitatea sa-si ia lumea in cap.

-- Parca trebuia sa te duci la iarba astazi, zise bunica.

-- Parca, raspunse el suparat. Sa se mai duca si asta, ca si ea bea lapte, si nu munceste pentru el

-- Lasa, ca pentru Olguta am eu grija, zise bunica, vara viitoare va fi suficient de mare, ca sa o invat sa mulga capra. Apoi, asta va fi ocupatia ei, s-o mulga dimineata si seara.

Olguta facu ochii mari, Tim incepu sa rada, si atunci ea fugi in camera ei.

-- Dar tu esti cumva bolnav, baiete ? il intreba bunica.

-- Nu, ma simt foarte bine.

-- Dar de ce ti-ai luat astazi fesul ?

-- Am. vrut sa. sa. culeg niste. corcoduse in el. dar nu am ajuns la. crengi.

-- Hm, hm, tusi bunica, bine, sa zicem. Treci si ajuta-ma sa pun masa, pune farfuriile astea pe masa.

Batrana lua apoi o felie de paine si iesi in prag :

-- Pis, pis, pis ! Pisi, pisi !! Unde-o fi afurisita asta de pisica dusa, ca toata ziua n-am vazut-o ! De cand o strig, si degeaba. Pis, pis !

Timmy puse barbia in piept, devenind tare serios si foarte preocupat sa aseze farfuriile pe masa.

96

Mai trecusera doua zile de la " operatiunea pepenii ", cand.

Timmy-Tim se trezi aproape de amiaza, caci fuse si de data asta obosit, dar dintr-un motiv mai cuminte : jucase ieri fotbal cu baietii in curtea scolii, si seara venise foarte obosit, caci fotbalul acesta iti ia toata energia, nu alta. Ca de obicei, fusese o partida pe cinste, un joc strans, caci asa jucau ei mereu, si tot ca de obicei, scorul se oprea pe undeva la 15 - 15.

Se trezi deci linistit, observa ca Olguta nu era acasa (ce bine ca era la prietenele ei ! ) si se simti linistit de-a binelea, mai ales ca si bunica avea treaba la pasari, si nu-l baga in seama.

Se spala pe dinti la robinetul din curte, apoi isi facu un sandvich cu branza si ketck-up.

Se aseza pe pragul casei, si incepu sa manance linistit, gandindu-se cam ce sa mai faca pe parcursul zilei. Trebuia facuta o vizita la Luc, sa vedem ce propunea el. Observase ca bunica nu-i mai zisese nimic, nici de capra, nici de iarba, dar nici el nu adusese vorba, ca nu cumva ea sa-i dea de lucru.

Tocmai isi mesteca ultimul dumicat, cand ramase cu el in gat, ca un mare nod : in fata lui se ivi pisica, venita de prin gradina. Se opri in fata lui, se aseza si facu docila un :

" Miaaau. " Tim facu ochii mari, si ramase inmarmurit.

Se priveau fix, el si mata, ochi in ochi, nemiscati.

Tocmai atunci veni bunica din curtea pasarilor, si zise :

--Ai vazut ca a aparut pisica?Pe unde-o fi umblat, afurisita!

-- Bunico, zise Timmy cu glas moale, eu. nu vrei sa. mai bine ma duc la. pasune cu. capra aia. afurisita.

Batrana il privi foarte uimita, ridicandu-si sprancenele si constatand :

-- Cred ca esti cumva bolnav, baiete. Caci daca ai fi sanatos, n-ai zice cu gura ta sa te duci cu capra. Dar e mai usor sa-i aduci un sac de iarba.

97

--Nu, ca.vreau sa stau mai mult la pasune.sa ma recreez.

-- Foarte ciudat te recreezi, nu mai contenea bunica sa se mire. Chiar nu pricep ce-ai tu in cap

-- Da' mai intai ma duc pana la Luci, sa-i zic sa. mearga cu mine, sa nu ma plictisesc.

Si sari ca un arc, fugind spre poarta. Cand ajunse la Luc, sufla ca o locomotiva.

-- Ce ai ? se mira acesta, privindu-l cat de speriat era.

-- A venit.

-- Cine a venit ?

-- Pisica. e acasa. se uita la mine de parca. de parca ar sti, si ar vrea sa sara pe mine. de unde a stiut ea drumul inapoi ?!

Luc ramase si el uimit, privindu-l fix pe Tim, si se fixara asa, ochi in ochi, pret de cateva minute .

-- Hai, zise Luc, hai la bucatarie, sa mancam porumb fiert, ca a adus bunicul. si l-a fiert bunica. tocmai ma gandeam sa vin sa-ti aduc. bine ca pisicile nu pot vorbi.

Pe masa din bucatarie, pe o farfurie, era mult porumb fiert, aburind. Luara cate unul, isi pusera putina sare si iesira in curte, plescaind cu placere gustul porumbului.

-- Astazi vreau sa plec de-acasa, zise Timmy, nu mai vreau sa vad pisica in fata ochilor. Ma duc cu. capra, normal. Mergi cu mine ?

-- Eu stiu ? Iar ne chinuim ?

-- Nu ne chinuim deloc. Mergem si-l luam si pe Robert, si de data asta ne ducem spre podgorii. Lasam caprele libere, si noi intram si luam struguri. Doi-trei acolo, sa savuram fiecare bob.

Luc se lumina la fata, si zambi multumit .

-- Ah, asta da chinuiala. Bine, hai ca merg, stai sa-i spun bunicii. Se dusera in gradina unde era aceasta, si Tim astepta cuminte

98

deoparte, in timp ce Luc ii soptea batranei ceva, care exclama deodata :

-- Doamne, maica, ce-ai visat azi-noapte de esti asa harnic ?! Hai du-te, pana nu te razgandesti !

Luc pleca fericit, dar deodata se rasuci si-o mai intreba :

-- Auzi bunico, dar pisicile stiu sa vina acasa, daca le duci departe ?

-- Ce-ti veni ? Stiu, normal ca stiu. Cand am fost si eu copila, ca tine, am dus o pisica la niste rude, in alt sat, foarte departe. Am lasat-o acolo, dar dupa doua saptamani, ne-am pomenit cu ea ca a venit inapoi. De ce, vrei sa duci pisica ?

-- Nu, nu, nici nu ma gandesc !

Putin mai tarziu, Tim, Luc, Robert si doua capre, se indreptau spre marginea satului.

Pe drum, se intalnira cu Duta, care se arata foarte bucuros :

-- Unde va duceti ? ii intreba.

-- Sa degustam strugurii, zise Timmy. Mergi cu noi ?

Asadar, pornira cu totii spre plantatiile de vita-de-vie.

Cand trecura pe langa porumb, nici nu se uitara la el, dar cand ajunsera la vii, Luc nu mai putu rezista ispitei :

-- Ia uitati ce struguri mari si frumosi ! Hai sa luam !

-- Stai ma, zise Tim, sa vedem daca e vreo miscare p-aici! Vreun paznic, vreun proprietar.

Se oprira, privind vita-de-vie : strugurii grei, cu boabe mari si galbene parca le faceau cu ochiul. Oamenii nu culesesera inca viile, dar se apropia culesul. Nu era nimeni in jur, doar soare si ciocarliile care cantau in vazduh.

Baietii cazura de acord sa ia struguri.

Dadura drumul caprelor sa pasca prin imprejurimi,si ei se aplecara in jos, apropiindu-se de vie. Nu se vedeau acum, din cauza viei inalte. Sezura un timp asa : liniste.

99

Apoi, tarandu-se pe burta, intrara intre randuri. Au rupt cateva boabe, le-au sters pe tricouri si le-au savurat. Boabele mari si dulci se topeau in gura lor si nu se auzeau decat plescaituri si aprecieri: " mm. ce bun e. " Mancara putin, caci Tim zise :

-- Baieti, eu zic sa ne luam struguri in tricouri si sa mergem in porumb sa-i mancam. Sa nu vina careva p-aici, sa ne prinda.

Asa au facut, si au iesit dintre randuri tot in felul in care intrasera - facuti una cu pamantul, si atenti la orice miscare. Cand iesira, nu mai vazura caprele.

-- Lasa-le ma, zise Robert, le gasim pe urma, ca doar nu s-au evaporat Sunt pe-aici, pe undeva. Le cautam dupa ce mancam strugurii. Haideti in porumb.

S-au apropiat de lanurile de porumb si au intrat printre randuri. Au mers cam mult, pana au gasit un loc gol, unde nu crescuse porumb.

-- Ma baieti, zise ganditor Tim, e prea multa liniste p-aici, si mie nu-mi place.

-- Tu ce-ai vrea, zise Robert, sa bata tobele ? Asa e pe camp: liniste.

-- Pai si la porumb mi se pare ca e paznic.

-- O fi, da' nu se aude nimic. Azi nu a venit la serviciu, rase Duta.

Un timp tacura, ocupati cu mancatul, apoi Robert zise :

-- Auzi Timmy, cand o sa fii tu mare, sa te faci paznic, si sa-ti faca si tie alti copii ce am facut noi vara asta.

-- Taci ma ! zise Tim aruncand in el cu un bob de strugure. Mai bine te-ai duce sa cauti caprele !

-- Gata baieti, zise Luc, am mancat de toate vara asta ! Eu nu mai vreau nimic, ma fac baiat cuminte. S-au cam copt si

pepenii nostri, daca vreti mergem oricand cu bunicul la ei, stam la coverca si mancam cati pepeni vrem ! Si porumb fiert!

100

-- Baieti, zise deodata Timmy, am uitat sa va spun ca a venit pisica acasa ! N-a patit nimic, si a stiut drumul. sa vedeti cum se uita la mine !

Se auzira fosnete in porumb si behaituri de capre.

-- Ne-au gasit caprele pe noi, se amuza Luc, in loc sa le gasim noi pe ele !

Duta vru sa spuna ceva, dar in clipa urmatoare ramase cu gura cascata, si cu ochii mari, speriati, privind in fata lui, deasupra capului lui Tim.

Surprinsi, privira si ceilalti, si ramasera incremeniti : langa ei se afla mos Ilie, cu mainile in solduri, tinand intr-o mana lanturile celor doua capre. Nu putu zice nimeni nimic in pri- mele momente, dar apoi lui Timmy ii veni glasul, si incerca:

-- Bre nea Ilie, noi. n-am facut nimic. am venit cu caprele la pascut.

-- Vad, zise paznicul zambind stramb. Voi pasteti struguri, si ele porumb. Bun ! Doua pagube deodata !Se plateste, baieti

n-aveti grija. Haideti !

Paznicul pleca, tragand caprele dupa el. Baietii se ridicara repede, urmandu-l.

--Bre nea Ilie, zise Robert, da' noi n-am facut nici o paguba

-- Ce vorbesti ? zise mosul. Atunci strugurii cadeau din cer, in capul vostru ! Cand mi-oi vedea eu ceafa, o sa ploua cu struguri ! Hai ca la livada v-am iertat, dar v-ati facut cam mult de cap vara asta pe camp ! Si ziceti c-a venit pisica inapoi, ha ? Pai voi nu stiati ma ca ele sunt destepte si se intorc acasa ?..

Paznicul se indrepta acum cu caprele spre sat.

-- Nea Ilie, zise Luc, am gresit si noi, iti promitem ca o sa fim cuminti de acum incolo. nu e mare paguba, cateva cirese si-un pepene. Asa sunt baietii, stii matale. Acum ce

faci, nu ne dai caprele ?

101

-- Nuu ! Astea merg la primarie, si vor sta acolo, pana ce bunicii vostri vor plati amenda pentru pagube.

Baietii se privira uluiti.

-- Nea Ilie, zise Timmy, o sa afle tot satul, ne omoara aia batranii cu bataia !

-- Da, da, se lipeste frica de voi ca apa de gasca, zise mosul. Lasa, ca o lectie ca asta prinde bine-n viata. Poate va mai cumintiti si voi. M-ati alergat destul.

-- Hai bre nea Ilie, zise si Robert, facem cinste, numai da-ne caprele.

-- Voi cinste, ma ? rase omul. N-am nevoie de cinstea voastra. Cea mai mare cinste, e sa fiti voi cinstiti ! Dar ca sa deveniti asa, va trebuie si o mica lectie.

-- Hai nea Ilie, zise Duta, de ce esti asa. zi ce-ti place : vin, tuica. si-ti promitem ca nu mai calcam pe camp.

Omul radea si mergea hotarat.

-- De unde aveti voi ma vin si tuica, ha ? Ia ziceti. Luati pe furis de la aia batranii ? Pai nu va spun eu ? Am si eu acasa vin si tuica, da' pagubele trebuie platite.

-- Hai bre nea Ilie, ca n-am facut nimic rau, se ruga si Luc, si nici caprele n-au facut.

-- Ce vorbesti ma ? Ce, eu nu stiu ca voi si prietenii vostri ati fost si la livada, si la pepeni ? Ma bucur ma baiatule, ca ti s-a intors pisica acasa !

Mergeau acum pe ulitele satului, si cate-un trecator privea mirat dupa ei.

-- Hai ma, lasati-l, zise Tim, ca n-o sa ni le dea. Vor veni bunicii sa plateasca amenda, si gata ! Asta e, noi suntem vinovati.. Daca pana acum am castigat noi, acum e randul lui, isi razbuna pagubele. Da' n-o sa-i mai dau cu buna-ziua, niciodata !

-- Ba o sa-mi dai ma, zambi mosul, cand o sa fii mai mare,

102

si-o sa inveti sa ma respecti !

Ajunsera la primarie, si batranul se opri in poarta :

-- Acum chiar ca va pierdeti timpul p-aici, le zise el. Eu o sa leg caprele in curtea primariei, o sa declar pagubele la primar, si voi va duceti acasa si povestiti ce-ati facut. Vine cineva de la voi si plateste o. mica amenda, si poate sa-si ia capra inapoi. Acu' nu mai va tineti dupa mine.

Ei n-au mai intrat in curtea primariei, dar au mai stat pe la poarta si s-au invartit pe acolo, privind printre gard.

L-au vazut pe mos cum vorbeste cu cineva de la primarie, si-i da acestuia caprele, apoi el intra in cladire.

Caprele au fost incuiate intr-un garaj, iar baietii s-au hotarat intr-un final sa plece.

Cand Tim a ajuns acasa, si l-a vazut bunica fara capra, a pus ca de obicei mainile in solduri, si s-a incruntat amenintator, cum nu fusese poate niciodata :

-- Unde naiba e capra, dosaditule ?!

El insa s-a urcat repede in nuc, si i-a spus de acolo toata povestea.

Ea a luat un bat mare si gros, si de langa nuc il ameninta pe Tim cu batul, si-l certa de se auzea la trei case departare.

Olguta, care venise fuga de prin vecini, de cum auzise asa mare galagie la ei in curte, sedea si ea ascunsa dupa o tufa de trandafiri de langa casa, si privea cu coada ochiului.

-- De ce nu dai capra la caprar, sa scap eu da grija, ha ? striga Tim din nuc.

-- Aa, ai aflat si tu de caprar ? striga bunica. Uite ca nu vreau, de ce sa-i dau banii lui, cand ma poti ajuta tu ! Da' tu mai mult faci in paguba, ca cu banii cu care o sa rascumpar capra, mai bine plateam caprarul ! Si ca sa nu mai te chinuie pe tine atata gandul, afla ca a fost iedutul bolnav, si am avut eu grija de el, d-aia n-am dat-o ! Da' acu' s-a facut bine,

103

si-o sa-i dau p-amandoi !

-- Ha, ha, ce bine-mi pare ! striga Timmy.

-- Nu prea cred, ca n-o sa mai aveti de unde sa beti lapte, ca si ala tot caprarului o sa ramana ! zicea bunica. Am zis si eu sa va dau lapte vara asta.

-- Eu n-am nevoie ! zise Tim sigur pe ce spune.

-- Ba eu vreau, scanci Olguta.

Tim o auzi, si-i striga :

-- Du-te tu la pasune !

-- Diseara ai sa dormi in nuc, si n-ai sa primesti nici o mancare ! ii dadu bunica verdictul.

Apoi, dupa ce s-a mai calmat, a plecat sa ia capra de la primarie, bombanind ceva despre nepoti neastamparati.

Olguta fugise inapoi la vecina, dupa ce batrana plecase.

Spre seara, dupa ce se mai calmasera spiritele si probabil capra adormise in tarc, bunica ii striga lui Tim :

-- Hai, da-te jos, si vino la masa !

-- Nu mananc, nu mi-e foame !

-- Daca nu vii sa mananci mancare, o sa mananci. bataie ! Hai coboara si cere-ti iertare, ca nu-ti fac nimic !

-- Pai imi cer. da' cu o conditie.

-- Mai pui si conditii ? se mira batrana. Ia, sa aud !

-- Sa-mi duci mancarea in camera mea, vreau sa mananc singur.

-- De ce, nu-ti place de noi ? Hm, bine. fie.

Fiecare facu asadar ce i-a cerut celalalt, si astfel spiritele se linistira in seara aceea.

*

A doua zi, in timp ce Timmy manca un sandvich fataindu-se prin curte, vazu ca vine la ei la poarta un flacau, iar bunica se

104

duce si vorbeste ceva cu el. Apoi ea se duce si ia din tarc iedutul si capra si se duce la poarta de i le da acelui baiat. Totul s-a petrecut sub ochii mari de uimire ai lui Tim, si simti ca-i trece un fior prin stomac, cand bunica ii arunca cea mai urata privire de pe lume. Dar poate fiorul a fost de bucurie.

Caci imediat lua bicicleta, si ajunse intr-un suflet la poarta bunului sau prieten, Luc, iar cand acesta se ivi la poarta, ii spuse radiind de fericire :

-- Gata, am scapat, a dat-o !

-- Ce-a dat, ma ?! se mira Luc.

-- Capra, ma ! Are alt stapan, gata ! Am scapat de grija, a dat-o la caprar, ca a zis ca eu nu sunt in stare.

-- Ah, norocosule.

-- Acum, restul de vacanta, o sa ma joc fara grija, ca alta treaba n-am.

-- Mda. ma. bucur. Asta inseamna ca. ar cam trebui sa-i multumesti lu' nea Ilie.

-- Da, vine treaba ca si cum el mi-ar fi facut un bine fara sa stie. Lasa, mai bine sa nu stie. Asadar, tot raul spre bine, vorba-ceea ! Acu' hai pana la Duta, ca am o treaba cu el, zise Timmy-Tim. Stai pe cadru, ca pot sa te car.

-- Ce treaba, ma ?

-- Las' ca vezi tu, la fata locului. E mult de spus.

Cu Luc asezat pe cadru, Tim porni spre casa celui sus-numit.

Cand trecura insa pe sosea, ghinionul lor fu sa-i vada politistul de la circulatie, care ii fluiera si le facu semn sa se opreasca.

-- Ce cautati voi pe sosea ? le zise. N-aveti voie! Pe trotuar n-aveti loc ? Mai sunteti si doi pe bicicleta ! Ia spuneti, stiti cate locuri are o bicicleta ?

-- Unu, zise Luc incet.

Tim insa, suparat ca e luat la boabe marunte, exclama cu cea mai mare indignare :

-- Patru !!

Politistul il privi surprins, si se mira.

Apoi zambi catre Tim, si-i zise :

-- Zaau ? Ia spune tu, care sunt ma rog, cele patru locuri ?

Tim lovi cu mana portbagajul, saua, cadrul si coarnele, spunand de patru ori, tare si apasat :

-- Aici, aici, aici si-aici !

Politistul rase si se apleca la roata din fata. Un " pufff !! " nenorocit ii anunta ca roata era acum dezumflata.

-- Mai bine ziceai si tu ca mine. sopti Luc spre urechea lui Tim.

-- Poate daca vorbeai mai frumos, va iertam, zise politistul, dar acum n-o sa mai aiba nici macar unul. Hai, pe trotuar, ca va calca masinile !

Ei plecara suparati, in timp ce Tim bombanea :

-- Ba ar fi fost. si ca mine.

-- Ehei, zise politistul privind dupa ei, trebuie sa luam masuri, sa aveti mai multe ore de circulatie in scoli.

Cei doi baieti ajunsera la Duta si il gasira acasa. Din cateva cuvinte, Timmy-Tim il puse in tema de intamplarea cu politistul, si zise in final sa le dea o pompa sa umfle bicicleta.

-- Aveti noroc, zise Duta, e bunicu' acasa, si-o sa-l rog pe el s-o faca cum era. Haideti.

Duta lua bicicleta si se duse in atelierul de tamplarie, unde era bunicul lui, si peste cateva minute se intoarse spunand ca treaba s-a aranjat.

Cand trecura pe langa pivnita, se auzira cioburi sparte, si baietii se oprira mirati.

-- Ah, le explica Duta, cineva a uitat pisoii in pivnita, si or fi spart vreun borcan. Avem doi pisoi care se bat mereu fara motiv, apoi pleaca de-acasa cateva zile, in directii diferite. Apoi se-ntorc impacati. Ma duc sa-i dau afara.

106

Duta cobori cateva trepte, si de cum deschise usa pivnitei, doi pisoi tasnira afara, fugind unul intr-o parte si unul in cealalta, spre marele haz al baietilor.

Timmy cobori dupa Duta, si-i zise incet :

-- Duta, eu vreau sa mai mergem odata la conacul parasit, dar sa-i luam cu noi si pe Luci si pe Robert. Esti de acord ?

-- Da, sunt, zise Duta incet, dupa ce se gandi cateva secunde.

-- Pai atunci. ii chemam pe Robert si Irina aici ?

-- Pai, da. ii chemam.

-- Ce vorbiti ma, acolo? le zise Luc.

-- O sa afli imediat, zise Timmy venind la el. Ia bicicleta mea si du-te repede de-l cauta pe Robert, si adu-l aici. Spune-i ca e o chestiune foarte importanta de vorbit, si o sa aflati cand veniti. Vezi si tu, n-o mai lua pe sosea !

Ramasi apoi singuri, Timmy zise :

-- Acum. du-te tu si vezi cum. o aduci aici pe Irina.

-- Da, sa ma gandesc ce sa zic. sa nu vina si Nelu.

-- Pai. zi-i c-o cheama bunica-ta, sa.

-- Sa.

Se priveau nedumeriti, ochi in ochi, aflati intr-o mare dilema.

-- Sa-i dea. niste.

-- Resturi de materiale, sa faca rochii.

-- La papusi ! Bravo, Timmy, esti un bun inventator !

Si Duta pleca grabit.

Nu peste mult timp se intoarse cu Irina, iar Tim cand ii vazu ca intra pe poarta, de fapt cand o revazu pe ea, simti cum il ia cu calduri parca il gadilau fluturi in stomac si ii vine ameteala.

-- Buna, spuse el incet, rosind pana in varful urechilor.

-- Buna, raspunse si ea, clipind mai des din genele-i lungi. Timmy, nemaistiind ce sa spuna, isi pleca privirea, si observa cu o placuta surprindere, ca Irina era desculta, ca si el,de altfel.

-- Esti desculta, zise el zambind, cum de.

107

-- Da, zise si ea putin fastacita, am. am vrut sa vad cum e, si imi place. e pamantul cald, si. cam asa stau toata ziua.

-- A fost mai usor s-o iau, a zis Duta, ca Nelu nu e acasa. Iar pe drum i-am spus eu despre ce e vorba, si e si ea de acord.

-- Pai atunci, sa-i asteptam si pe Luc si Robi, si apoi vorbim.

-- Intrati pe prispa, zise Duta, ca ma duc sa iau niste alune, sa rontaim.

Fata a intrat prima, apoi Timmy.

El era fericit din doua motive : ca scapase de pacostea de capra, si ca o revedea pe Irina, si inca desculta, asta insemnand ca fusese de acord cu o idee de-a lui, si-i mai si placea aceasta descoperire.

Pe prispa era o masuta ovala, impletita din rachita si vreo opt scaune, tot din acelasi material.

Cei doi se asezara, si ea il intreba incet :

-- Chiar stii secretul ?

-- Ce secret ?

-- Pai. ala cu gaina si oul.

Tim facu ochii mari, luat pe neasteptate, si baigui :

-- Aa, da. lasa ca o sa ti-l spun eu.

-- Pai, zi-l acum.

-- E mult de spus, si-mi trebuie timp.

Duta se intoarse cu o punga de alune, si o desfacu intr-o farfurie, indemnandu-i.

Se auzi poarta, si curand mancau si ceilalti doi alune.

Apoi, in rontaitul general, cei care vizitasera conacul, s-au apucat sa povesteasca celor care nu-l vizitasera. Au descris cu lux de amanunte cum au studiat ei fiecare camera, cum simteau fiori pe spate, si cum n-au mai avut timp sa viziteze trei locuri :

-- Deci pivnita, camaruta aia de la etaj, si podul, zise Timmy, pe astea trebuie sa le vizitam noi acum.

Ascultatorii puneau intrebari si li se raspundea cu mare importanta, povestitorii gesticuland din maini si bravand cu

entuziasm. Treceau repede de la o expresie la alta a fetelor, acestea fiind din cele mai diverse : uimire, interes, entuziasm, teama, curiozitate si tot asa.

-- Ne trebuiesc lanterne, hotari Timmy, ca in acele trei locuri e intuneric.

-- Poate si un chibrit, de rezerva. un briceag, acolo, poate o fi bun la ceva, zise Duta.

-- Nu trebuie sa stie nimeni, mai adauga Timmy, totul va fi un secret obligatoriu. Sa ne gandim cum s-o luam pe Irina atat de mult timp de-acasa.

-- Pai. spune ca vine la Olguta, sa se joace cu ea, ii veni ideea lui Luc. Sa zica si ea ca s-au imprietenit.

-- Ptiu, nu ti-as dori ! exclama Timmy, dand din mana ca si cand ar fi gonit o musca.

Ceilalti se amuzara, apoi ramasera ganditori, privindu-se unii pe altii.

Apoi Tim se lumina la fata, si zise fericit :

-- Dar. stai putin, ca e o idee buna. Bine, asa sa zica, e singura data cand e si soru-mea buna la ceva, fara sa-si dea seama !. Acum, sa stabilim ora la care sa ne intalnim la drumul spre livada. Si cine are lanterne ? Si eu zic sa ne mai luam si o funie mica, sa se lege cu ea de mijloc cel care va cobori primul in pivnita. Mai stii, sa nu cada in vreo groapa p-acolo, vreo capcana.

-- Ca bine zici, iau eu, zise Robert.

Discutara mult pe tema conacului parasit, caci discutia era insufletita de misterul camerelor pustii si vechi de 100 de ani.

109

CAPITOLUL VIII

A doua vizita la acelasi conac

Asadar, ziua urmatoare si la ora fixata, s-au intalnit cu totii la locul stabilit si au pornit spre livada. Irina facu in asa fel incat sa mearga alaturi de Timmy, iar adierea usoara de pe camp facu sa vina spre el un miros placut de parfum, care parca-l ametea la cap.

Au trecut de livada si au inceput sa urce dealul. Luc mergea primul, mai nerabdator ca toti.

-- Ia uitati-va, rase Robert, ce arde Luci de curiozitate, ca o lumanare aprinsa la amandoua capetele !

-- Na ma, treci tu primul ! Parca tu n-ai fi curios ! zise Luc.

Au ajuns in fata conacului, si l-au mai studiat odata de sus pana jos si invers.

Au pasit cu sfiala pe prispa, si deodata Luc incepu sa turuie :

-- Niciodata n-am crezut c-o sa ajung intr-un loc ca acesta, asa de parasit, si de. misterios, cu case de paienjeni si pereti crapati, gata sa-ti cada o caramida in cap. Tim, da' esti sigur ca nu e nimeni in casa ? Poate nu era cand ati fost voi, da' poate intre timp. ah, uitasem ca ziua nu umbla nici o stafita, ori pe unde-ar fi.

Timmy-Tim ii zise calm lui Robert :

-- Robi, stinge-i capatu-ala de sus.

Robert zambi, si-i dadu usor o palma in cap lui Luc,apasandu-l in jos. Gura acestuia facu " clant ! " si se asternu linistea. Tim deschise usor usa veche, cu balamale ruginite.

Scartaitul ei greoi il facu pe Luc sa simta furnicaturi reci pe spate si spuse un " hiiii ! ". cu glas incet si tremurat.

Pasira pe hol. Tim, Irina si Duta, cunoscand cat de cat casa, aveau acum rolul de ghizi.

Mai studiara odata holul mare cat dorira, isi plimbara privirile pe toti peretii, apoi Tim zise incet :

-- Mergem intai la parter, apoi mai vedem.

Au intrat incet in prima camera, Luc si Robert avand un fel de sfiala si retinere. Tim, de-al casei, dadu cu piciorul unei bucati de saltea rupta, si zambi stramb cand aceasta se rostogoli, facand praf si rumegus de burete.

Robert se apropie de fereastra si zise :

-- Se vede toata valea ca-n palma. Avea priveliste frumoasa boierul.

Luc si Robert privira curiosi canapeaua, apoi masa si cele doua scaune de langa geam.

--Ma mir, zise Robert, cum de tabloul asta. indescifrabil, mai rezista spanzurat de perete.

-- Da, cred ca daca-l ating cu degetul, cade, zise Duta.

-- Ne-ai mai spus asta si data trecuta, remarca Irina.

-- Si ce, nu-i asa? se mira el. Acum v-am adus iar aminte.

Ridica un deget spre tablou, dar nu ajunse, si se lasa pagubas.

Trecura incet in camera urmatoare, unde Luc si Robert privira cu aceeasi atentie si curiozitate incaperea. Aici, mai studiara odata vitrina veche cu geamurile sparte, iar Timmy

ciocani cu degetul in lemnul ei. El si Irina, care erau desculti, se ferira sa calce pe cioburile de jos, dar ceilalti, care aveau papuci ori sandale, calcara fara teama.

Au pasit in uratoarea incapere. Au trecut peste covorul vechi si acoperit de pamant, si s-au oprit in fata patului din mijloc.

-- Cred ca era super sa doarma in patul asta, sopti Luc. Cu perdea de jur imprejur. sa nu intre tantarii. Mereu am visat sa dorm intr-un pat ca asta.

-- Pai urca-te in asta, zise Duta, noi nu te retinem. Chiar te rugam, ca sa ne spui si noua cum e.

Ceilalti rasera, si Luc se uita urat la Duta.

-- Eu imi inchipui patul asta cum a fost acum o suta de ani, zise Robert, plin de danteluri si matasuri. cred ca a fost foarte frumos in acest conac.

Luc se apropie de masuta rotunda de langa geam si vazu pe praful ei desenat un papitoi.Se trase un pas inapoi si zise incet:

-- Cine si-a lasat poza p-aici ?

-- Masa aia poate sa-ti serveasca drept oglinda, zise Tim, si sa stii ca desenul l-a facut Irina, data trecuta.

-- Se pricepe, zise Robert,si chiar parca seamana cu tine,Luci.

-- Ba cel mai mult seamana cu tine, zise Luc.

Si se indrepta spre usa celei de-a patra camere, si o impinse usor cu degetul, caci era intredeschisa. Venira si ceilalti dupa el, si pasira cu grija printre cele patru sertare de pe jos.

-- Scaunelul asta, zise Tim, eu i-am. eu i-am rupt piciorul, data trecuta.

-- Bravo, se stramba Luc, ce fapta buna ai facut !

Privira tavanul si peretii cazuti, apoi trecura in ultima camera.

Au privit si aici patul vechi de langa perete si cufarul din colt.

-- Mi-o inchipui pe boieroaica cum umbla prin aceste camere, zise Irina, imbracata in rochii scumpe, plina de bijuterii si sulemenita.

Duta se apropie de patul cu cele doua picioare rupte, si zise :

-- Mai stii, Tim, cand s-a rupt patul in urma noastra ?

-- Da, zambi Tim, si ne-am speriat. si am fugit cu totii repede !

-- Ce-o fi in cufaru-asta ? zise Robert aplecandu-se la el.

-- E incuiat, zise Duta, deocamdata nu-l deschidem, ca nu stim daca e cazul. Si incuietoarea e ruginita, nu putem, nu avem cu ce.

112

Mai privira putin in jur, apoi se hotarara sa plece. Au strabatut cu grija cele cinci camere si au ajuns langa scarile ce duceau sus. S-au privit intrebator, iar Timmy-Tim zise :

-- Sunt vechi, nu ne tin pe toti. Le urcam pe rand, cate unul.

Si el se apuca sa urce primul treptele, incet, oprindu-se la fiecare scartait. Irina puse piciorul pe prima treapta, si cand el ajunse sus, incepu si ea sa urce, la fel de incet.

Dupa ea urmara Duta, Luc si Robert.

-- Sa nu puneti mana pe balustrada si sa nu apasati pe trepte, le sopti Tim.

Ajunsi cu bine sus,se imprastiara care-ncotro, studiind sala cea mare de dans. Mergeau incet, cu grija, priveau peretii cojiti si tavanul la fel. Timpul isi lasase amprenta peste tot, iar ei isi imaginau cat de frumos fusese aici cu o suta de ani in urma, si apoi cum devastasera taranii totul. Oare boierul si boieroaica de ce nu avusesera copii, ca sa le mosteneasca averea?

Privira curiosi si tacuti totul, atinsera cu degetele, si se aplecara usor peste ferestre.

Tim ii lasa sa studieze cat vor, apoi cand ei se saturara de privit, le facu semn sa se apropie. Se indrepta spre camaruta de la al patrulea perete si deschise usa incet.

-- Uite, zise el, aici nu am putut noi inspecta, ca e intuneric. Dupa ce o sa vedem ce-i aici, cautam sa mergem si in pod, apoi sa aflam daca are si pivnita. Aprindeti doar doua lanterne.

Luc si Robert atinsera usor raftul din perete si masuta cea fara de un picior.

La lumina lanternelor, au putut sa studieze mai bine camaruta.

-- Cred ca aici se aranjau cucoanele in oglinda, sopti Irina. Probabil aveau un bec in tavan. Dar ce-o fi dupa perdele ?

-- Le dau la o parte, zise Tim, dar feriti-va, ca nu cumva sa va cada in cap !

113

Cu mare atentie, intinse mana si dadu la o parte perdeaua veche de catifea. Luminara cu lanternele si nu vazura decat o debara mica, patrata.

Tim puse incet piciorul inauntru, apoi indrazni sa intre.

Duta tinu si el perdeaua cu mana si veni langa Tim.

-- Va tine podeaua ? sopti Robert.

-- Tine, zise Tim. Ce-o fi, o fi. Dar nu-nteleg ce rost are debaraua asta aici. are peretii din lemn.

Au intrat cu totii in debaraua aceea mica si luminau cu lanternele peretii si tavanul.

Irina tot langa Tim sedea, si ii atinse usor bratul, caci o incerca o senzatie de teama. El simti cum ii bate inima mai tare, si se lipi usor de ea.

-- Ma, zise el, de ce peretii astia sunt din lemn, si nu din caramida, ca toti peretii ? De ce a fost facuta debaraua asta aici ?

-- Bunicul mi-a povestit despre acest boier, sopti Duta, se zice ca boierul a avut o mare colectie de tablouri si bijuterii, dar care n-au fost descoperite dupa moartea lui, niciodata. nu se stie unde le-a ingropat. si e pacat de ele, ca cine stie unde-or putrezi.

-- Poate ca asta e o trecere secreta, sopti Irina.

-- Asta bunicul nu mi-a mai spus, adauga Duta.

Timmy-Tim pipaia peretii cu mainile, si deodata tresari : o scandura din perete se misca !

-- S-a miscat baieti ! sopti gatuit. Aprindeti toate lanternele !

Luminara in acel loc, iar el mai descoperi o scandura care se misca. Le dadu incet de tot intr-o parte si-n alta, si. toate razele de lumina le aratara o scara in spirala, care ducea in sus si-n jos, inchisa intr-un zid rotund, ca intr-un tub.

Ramasera statui cateva clipe, nevenindu-le sa creada.

-- Uau !! Uaaau.. se auzira cateva soapte.

114

Din debara puteai pasi pe scari, doar daca intindeai piciorul. Tim lumina in jos : era adanc si intuneric, nu se vedea capatul scarilor.

Lumina si in sus : deasupra se distingea un capac de lemn.

-- Cred ca sus se iese in pod, zise Tim, iar jos. probabil in vreo pivnita, ca sa nu zic tunel.

-- Unde mergem prima data ? intreba Irina.

-- Eu zic ca. sus, propuse Duta, ca terminam mai repede, si nici nu mi-e asa frica. Cine urca primul ?

-- Daca se rup scarile cu noi ? zise Robert.

Cateva minute fu liniste, luminau cu lanternele in sus si-n jos, in turnuletul cu scari.

-- Robi, zise Timmy, da funia aia subtire, care-ai adus-o tu.

Robert isi ridica tricoul si incepu sa desfaca incet o funie subtire pe care o infasurase pe mijlocul lui, explicand :

-- P-asta am gasit-o p-acolo, prin atelierul bunicului. ai avut dreptate tu, cand ai zis ca poate ne trebuie sa coboram in vreo pivnita.

-- Eu ma leg bine cu ea de mijloc, zise Timmy, si urc usor in pod. Daca se rupe vreo scara si cad in jos, nu ma duc in gol, ca ma tine funia. Voi tineti toti de ea, sa ma tineti bine daca cad. Dupa ce inspectez podul, cobor sa va spun ce e acolo, si care mai vrea, se duce. Nu mergem toti, ca poate cadem cu totii prin tavan.

Asa facura: el se lega bine de mijloc, ceilalti apucara cu totii de capatul funiei, apoi Timmy pasi pe scari si incepu sa le urce incet. Ajunse la capacul de lemn de deasupra si incerca sa-l impinga cu mana. Capacul nu se misca, asa ca impinse mai tare. Capacul se misca putin, asa ca isi puse lanterna in gura, tinand-o cu dintii, si impinse usor capacul cu amandoua mainile. Cand incerca sa-l ridice, incepu sa curga praf si nisip, si atunci isi pleca capul, ferindu-si privirea.

Dadu usor capacul intr-o parte, pe podeaua podului, si mai astepta putin, luminand gaura aceea neagra : liniste.

Mai avansa in inaltime, si baga usor capul pe gura podului.

Ramase uimit, privind podul : se vedea pana la capat, caci nu era compartimentat, iar gaurile multe din acoperis facea sa intre lumina si sa se vada bine in pod.

Timmy-Tim studie cateva minute podul : sticle goale prafuite, caramizi, bucati de lemn, si doua roti mici de lemn, poate de la vreun carucior, erau rezemate de unul din stalpii din mijloc. In rest, case de paianjeni, nisip, praf.

Timmy cobori usor, iar cand ajunse la ceilalti, rasufla usurat.

-- Nu e mare lucru sus, le explica el, se vede bine in pod, ca sunt multe gauri in acoperis si intra lumina de afara. Sunt sticle goale, caramizi, si lemne si tigla, cazute din acoperis. Aa, mai sunt doua roti mici de lemn, ca de carut, nu stiu ce-or cata in pod. in rest, praf, paienjeni. Chiar nu e nimic de vazut acolo, care vreti, puteti sa va uitati.

-- Eu vreau, zise Irina, sa ma uit doar din gura podului, cum ai facut tu.

-- Atunci, ia funia si leaga-te de mijloc, zise Timmy.

Au legat-o si pe ea cu funia, si a urcat incet pana la gura podului. A privit de acolo cateva minute, apoi a coborat.

-- As cam vrea si eu, zise Robert, sa nu-mi para rau ca n-am vazut.

-- Hai, du-te si tu ! ii zise Timmy.

Se lega si el si urca de privi cum era in pod, apoi acelasi lucru facura si Luc si Duta, caci erau si ei curiosi sa imparta impresiile cu ceilalti, ca nu cumva sa regrete ca n-au vazut.

Apoi ramasera cu totii in debara, comentand incet :

-- Acum, ce facem, o luam in jos ?

-- Oare unde se termina spirala de scari ?

116

-- Ma, tubul asta de caramida, in care sunt scarile, e zidit in zidul casei, ca de afara nu se vede nicaieri rotund. Asta inseamna ca boierul nu vroia sa se stie de el.

-- Si aici se ajunge prin debaraua asta mica, prin intrarea secreta. oare de ce ? Daca boierul fugea pe furis pe aici, undeva. da' unde ?

-- Poate are sub casa vreo pivnita, sau vreun tunel secret.

-- Daca e vreun schelete p-acolo. brr !

-- Eu nu cobor in nici un caz . Daca vrea altul primul.

Se facu liniste, intr-un final. Luminau cu lanternele in jos, dar nu se vedea capatul, caci razele se pierdeau in intuneric.

Tim isi invinse frica, inghiti cu greu nodul din gat, si zise sugrumat de emotie :

-- Tot eu. da-ti-mi sa ma leg.

Odata legat de mijloc, incepu sa coboare usor, cu mare atentie, luminand mereu in jos. Dupa cum i se paru, coborase cam mult, si trecuse de nivelul solului, iar " tubul " cu scari se continua acum sub pamant. Puse in cele din urma piciorul pe pamant, caci scarile se terminara. Se vazu intr-un loc rotund, ceva mai larg, cu pereti rotunzi, iar intr-o parte zari o usa. O lumina bine si puse mana pe ea : era de lemn, vechi, crapat si mirosea a mucegai. Tim lumina in sus, unde se zareau lanternele celorlalti, si-i intreba :

-- Ma auziti ? Ma vedeti ?

-- Da, da, i se raspunse, si una si alta.

-- Aici e un loc rotund, si e o usa pe un perete. Puteti sa veniti, cate unul pe scari. pasiti incet, sa nu se rupa. Cate unul. eu ma dezleg de funie.

Prima cobori Irina, si pana venira toti, ea il tinu pe Timmy de brat, care sezu numai lipit de ea.

Studiara putin usa, si pentru ca nu avea clanta, ci numai un

117

cioc de fier, Timmy il apuca, si incerca sa deschida usa.

Trase, impinse. observa ca se misca daca impinge, si incerca asa, putin cate putin, mai pusera si ceilalti putina

forta, si usa se deschise cu greu, caci avea balamale ruginite si intepenite.

Ramasera in cadrul ei, cu inima cat un purice, luminand incaperea, apoi intrara cate un pas: se aflau intr-o pivnita. Paseau incet si rar, cu o mare teama, amestecata cu o si mai mare curiozitate. Pe jos erau pietre mari bagate in pamantul rece si umed , iar tavanul era strabatut de grinzi de lemn, umede si curbate. Pe langa pereti se aflau putini, butoaie, damigene si borcane de toate marimile, toate goale si acoperite de un strat de sfoiag.

Mirosea a mucegai, a putreziciune si a umezeala, aerul era greu si rece, intepator. Luc ciocani usor cu degetul o putina si sunetul sec si sinistru ce se auzi, le dadu fiori.

Facand un pas gresit, Irina se-mpiedica de niste sticle si Tim o sprijini repede sa nu cada.

Sunetul strident al sticlelor lovite le facu pielea de gaina.

Se uitara bine peste tot, luminand cu lanternele fiecare ungher, apoi Timmy-Tim zise :

-- Nu cred ca pivnita asta e capatul. altfel de ce-ar fi facut boierul sa se ajunga atat de greu aici, prin tubul ala secret cu scari. Trebuie sa mai fie ceva, a avut el un motiv ascuns. poate mai gasim ceva.

Si se apuca sa lumineze bine cu lanterna peste tot, din loc in loc, avand curajul sa mai si atinga cu mana.

-- Eu zic sa stingem doua lanterne, zise Luc, sa avem de rezerva, ca poate ne lasa bateriile. o sting eu.

-- Esti destept, ma, il lauda Robert. Si eu, ca bine zici.

-- Baieti, cred ca am gasit ! striga Tim in soapta.

Venira toti langa el, si observara ca in spatele unui butoi se distinge pe perete conturul unei usi. Erau foarte uimiti, si studiara in tacere ceea ce parea a fi o usa, apoi Timmy sopti :

-- S-o deschide ? Cine are loc intre butoi si perete ?

-- Daca e intepenita.

-- Dar e singurul loc pe unde mergem mai departe.

-- Eu sunt mai slab, zise Luc, stati sa vad daca intru.

Se strecura usor pe langa butoi, si ramase intre butoi si perete. Ceilalti luminau locul, iar el pipai usa.

-- E rece, zise gatuit de emotie, mi-e cam frica.

-- Hai ca nu e nimeni p-aici, zise Timmy, impinge in ea.

Luc incerca intai incet, apoi din ce in ce mai tare. Si iata ca usa se misca, apoi se deschise putin. Luc isi aprinse lanterna si lumina prin spatiul acela ingust, apoi impinse usa mai mult.

-- Un tunel, zise el. Maiculita mea.

Asteptara putin, apoi daca vazura ca nu se intampla nimic, Luc trecu dincolo, si venira apoi si ceilalti, unul cate unul.

S-au oprit, apropiati unul de altul, si luminand peretii. In fata nu se vedea nimic, razele de lumina pierzandu-se in intuneric.

-- Stati. stati asa, zise Timmy, sa fim siguri ca nu e nici un pericol.

Lumina podeaua, apoi peretii, apoi tavanul : era pamant batatorit si umed, si aerul era rece si parca inecacios. Dupa ce se mai linistira putin, Timmy facu cu grija cativa pasi.

Observara ca pe pereti din loc in loc erau infipte in niste gauri, bete cu carpe arse la capat.

Unele bete erau cazute pe jos.

-- Au avut faclii, zise Duta, precis duce undeva.

Mersera asa destul de mult, inaintau cu grija, pipaiau mereu peretii umezi si erau atenti la orice umbra sau pas.

-- Oare cat o sa mergem, sopti Irina, nu vreau sa ni se termine bateriile p-aici, si sa nu mai vedem sa iesim.

119

-- Mai sting o lanterna, zise Duta, raman doua.

Acum doar Tim si Irina luminau cu lanternele. Deodata, in fata lor, tunelul se imparti in trei : unul in stanga, unul in dreapta, unul in mijloc.

-- Hiii, se ramifica, zise Tim, tragand aer in piept.

-- Se inmultesc, sopti Luc.

-- Oare cate sunt, pana la urma ?

S-au oprit speriati, luminand pe rand fiecare tunel care se deschidea in fata lor.

-- Pe care o luam ? intreba Robert.

Tacere. Inimile le bateau cu putere.

-- Nu ne despartim, zise Timmy, e periculos. Daca unuia i se intampla ceva, si e singur.

-- Atunci stam mereu impreuna, zise Irina. Hai intai pe acesta din dreapta..

Au luat-o pe cel din dreapta, mergand tot cu aceeasi grija si teama.

-- Oare de ce le-o fi facut boierul ?

-- Ca sa fuga prin ele, sau sa se ascunda p-aici.

Au mers destul de mult, fara sa gaseasca nimic, cand Robert se hotari :

-- Cred ca suntem mult in camp, sub pamant. Hai sa ne intoarcem, ca aerul e greu de respirat aici. Sa vedem daca e ceva si prin celelalte, si apoi sa iesim afara, ca ne apuca noaptea p-aici

-- Mie mi-e si frig, sopti Irina.

-- Daca se surpa vreun tunel, si ne astupa drumul inapoi, zise Luc, o sa ramanem aici,si nu stie nimeni de noi, si .

-- Taci, ma ! sopti Tim. Bine, hai.

S-au intors asadar usor, mergand cu aceeasi teama si grija. Au ajuns in cele din urma acolo unde tunelul principal se bifurca.

-- Cat o fi ceasul ? sopti Tim

120

--De ma, zise Robert, daca nu mi-l pierdeam la livada,si apoi sa vina nesuferitu-ala de mos cu el la bunicu'. care mi l-a suspendat. acu' aveam ceas la mana, si va spuneam cat e.

-- Faci o fapta buna, si ti-l recapeti, zise Luc.

-- Cam greu, ofta Robert.

-- Pe unde o luam, baieti ? intreba Duta.

-- Pai, sa o luam pe rand, se raspunse Irina, deci pe acesta din mijloc.

Au pasit incet si cu emotie in al doilea tunel.

-- Pe aici nu mai sunt faclii, observa Duta.

-- Da, ma.

Inaintau incet. Au mers destul de mult si prin acest tunel, cand deodata. Duta se impiedica de ceva, care facu un zgomot asurzitor pentru linistea ce domnea. Toti se speriara.

Irina trase si un tipat scurt, si luminara repede pe jos : ceva mai in fata vazura o cana, careia Duta ii daduse cu piciorul.

-- O cana ?! sopti Tim. Ce sa caute o cana p-aici ?

-- Urmeaza sa gasim si vreun schelet, al carui stapan o fi baut vreodata din cana asta, zise Luc.

-- Sau vreo camera, ca o bucatarie, adauga Robert.

-- Prefer bucatarie, zise Irina.

--Sa mergem mai cu grija, si sa cautam cu atentie, spuse Tim.

Duta apuca usor cana de toarta, si o privi cu grija la lumina lanternelor : era din pamant ars, dar acoperita de mucegai.

O puse incet jos, langa perete, si plecara mai departe.

Irina mai punea din cand in cand mana pe perete, si la un moment dat ea trase un tipat si fugi de langa perete.

-- Ce e ? intreba Timmy.

-- Am simtit ca se misca zidul, zise ea.

Se stransera unul langa altul si luminara pe zid : se distingea conturul unei usi, ca o crapatura. Timmy se apropie incet, si atinse cu un deget zidul care se misca. Nu se intampla nimic,

si atunci impinse mai tare. Era de fapt un dreptunghi din lemn, ca o usa, dar cand Tim impinse de la o margine, se rasuci de la mijloc, cealalta parte iesindu-i in afara. Tim o impinse apoi de cealalta margine, si usa se inchise la loc, in linie cu zidul.

-- E prinsa prin mijloc cu ceva, zise el, desteapta treaba.

O deschise iarasi, si lumina dincolo de ea : se vedea o camera goala, patrata.

-- Intram ? intreba el.

-- Mai incercam odata usa, zise Robert, sa fim siguri ca nu ramanem p-aici.

Tim o mai inchise si deschise odata, apoi Robert zise :

-- Intrati voi, eu raman aici in usa, s-o tin deschisa, sa nu se blocheze dupa noi.

Au facut intocmai, si luminau cu toate lanternele cei patru pereti umezi, reci si urat mirositori.

Prima data cu teama, si apoi mai curajosi, au inceput sa pipaie peretii, si timp de cateva minute fu liniste. Apoi deodata, Luc trase aer in piept, speriat de descoperire :

-- Hiii !! Mai se misca si aici o usa !

Toti, in afara de Robert care ramasese in cadrul primei usi, venira sa studieze locul. Da, se mai vedea conturul unei usi, la fel ca cealalta : din lemn vechi, umed si mucegait, cu suportul de prindere bagat prin mijloc, si se deschidea prin rasucire pe loc. O impinsera usor, iar cand usa a fost deschisa perpendicular cu zidul, au putut lumina bine cu lanternele : un hol ingust, ala carui capat nu se vedea clar, fiind intunecat.

-- Mai sunt multe tuneluri ? sopti Tim dezamagit.

-- Au sapat, nu gluma, pe sub dealu-asta, zise si Luc.

-- Luc, ramai tu acolo, in usa aia, zise Robert, ca n-am chef sa ramanem p-aici pe sub pamant!

-- Pai si daca gasim usi mai multe decat suntem noi ? intreba Irina.

122

-- Nu stiu, vedem noi, raspunse Robert.

-- Da, Robi are dreptate, zise Tim. Stai Luc aici.

Asadar, Robert si Luc ramasera in cadrul celor doua usi, iar ceilalti pornira incet pe holul ingust, al carui capat nu se

distingea. Dar nu mersera decat vreo zece metri, cand deodata se oprira brusc, speriati : lanternele luminau in fata un zid !

-- Ma, zise Tim, aici se infunda, e inchis. E un perete, sau ce naiba o fi asta.Holul asta e scurt,se termina. Doar atat sa fie?

-- Atunci de ce-au sapat pana aici, atatea tunele cu camere ? zise Irina. Trebuie sa fie ceva. Hai sa-l studiem.

Si ea incepu sa pipaie cu grija peretele care infunda tunelul, si incerca sa-l impinga incet de la o margine.

-- Ia veniti si impingeti si voi, zise ea, e ceva ciudat aici.

Cand au incercat cu totii, au avut surpriza sa simta ca se misca. S-au oprit, vadit surprinsi, si un pic speriati. Inimile le bateau sa le sara din piept.

-- Hiii, facu Duta, si asta o fi tot usa. Si tot d-aia, care se rasuceste pe loc. Mai sunt multe, fratilor ?

-- Hai sa incercam incet, zise Timmy.

Au facut intocmai, si capatul tunelului s-a dovedit a fi o usa la fel ca celelalte, care se rasucea pe loc. Au deschis-o putin cate putin, caci usa se misca greu, iar cand au avut suficient loc, au luminat cu lanternele.

Ceea ce au vazut, le-a taiat respiratiile, si in primele secunde n-au putut spune nimic de uimiti ce erau, apoi s-a auzit incet un: " Uaaauuu." la unison.

-- Ce e ma, acolo ? striga Robert.

-- Taci, ma, sopti Tim.

-- Vrem sa vedem si noi, zise Luc.

-- Stati putin, ca venim noi si va schimbam!le raspunse Duta.

-- E de bine, sau de rau ? mai striga Robert. Vreun schelete?

-- Nu ma, nu, zise Tim. E de bine! Cred ca e. o comoara!

123

-- Ma, tu esti nebun ?! zise Robert.

Duta ramase in usa, iar Tim cu Irina intrara in camera.

-- Vad ca sunt niste scaune, zise Duta, luati cate unul sa le punem in usi, sa vina si ceilalti aici.

Tim si Irina luara cate un scaun de mobilier, din lemn greu si sculptat, si se dusera de pusera cate unul la fiecare usa, ca sa nu se inchida. Dupa ce mai pusera unul si la Duta, venira cu totii sa admire camera. Sedeau aliniati unul langa altul, si luminau cu toate lanternele incaperea plina de surprize.

Pe peretele din fata era o biblioteca mare, cat peretele de inalta si de lata, plina cu carti.

Apoi, in stanga era o masa, ce avusese patru scaune sub ea, si ei luasera trei de pusesera in usi. Pe masa era ceva inalt, acoperit cu un cearceaf alb, de fapt fusese de mult alb, caci acum era gri, mucegait si putred. In dreapta era o masa lunga cat peretele, cu nu se stie ce pe ea, caci si aici era pus un cearceaf, sub care se distingeau diferite forme, ca de obiecte.

Iar in mijlocul camerei , erau doua cufere, cu lacate.

Dupa cateva minute, timp in care au studiat si s-au mirat, au indraznit sa se miste. Timmy se opri langa cufere, si le atinse usor cu piciorul, apoi incerca sa le miste cu mainile.

-- Sunt grele, zise. Fac pariu ca aici sunt bijuterii si bani.

-- Stai ! hotari Robert. Luminam cu totii tavanul !

Au facut intocmai, uimiti de reactia lui, iar pe tavan nu vazura nimic : era drept si negru.

-- Fu, ofta Robert, deci nu ne cade nimic in cap.

-- Robi, zise Tim, tu ai citit prea multe carti, sau te-ai speriat de prin vreun film. Nu se mai apuca boierul sa faca capcane p-aici, e si-asa destul de complicat pana ajungi la camera asta. Noi am gasit-o din intamplare. Ah, uite ca pe mine ma cam lasa lanterna, se cam duc bateriile. Hai sa ramanem doar cu trei, ca sa vedem sa ne intoarcem.

124

-- Sa ma ajute cineva sa dam cearceafurile jos, zise Irina, hai sa apucam de cate un colt.

Mai intai l-au dat pe cel de pe masa cea mica, caci erau curiosi sa vada ce este acolo asa de inalt.

Cearceaful mai degraba se rupse in fasii putrede, cand au tras de el, si lasa sa se vada un teanc de tablouri, cu rame cu tot, puse unul peste altul.

Luc se urca pe scaunul care mai ramasese acolo, si ajunse cu mana la cel de sus, dar cand incerca sa-l ia, nu putu, si zise :

-- E tare greu, e rama grea. Nu pot sa-l ridic si sa-l trag de-acolo, ar trebui sa ma urc mai sus, dar nu mai am pe ce.

-- Hai lasa, da-te jos, zise Timmy. Hai sa dezvelim masa cealalta.

Au apucat de colturile cearceafului si l-au dat usor deoparte, dar si acesta s-a sfasiat in multe bucati putrede.

Pe masa aceea lunga se aflau seturi de servicii de masa, de la farfurii si tacamuri, pana la pahare, boluri, cani, toate din aur si argint . Mai erau acolo multe statuete, bibelouri, din bronz sau aur. Apoi, servicii de pahare, de diverse marimi si forme, din cristaluri colorate.

Mai erau intr-o margine castroane si cani din pamant ars si lacuit, dar foarte frumos desenate. Iar langa acestea erau statuete din lut, lacuite si pictate, de asemeni foarte frumoase.

Au admirat indelung aceste obiecte, apoi au indraznit sa puna mana pe unele din ele, facand mici comentarii :

-- Asta e averea boierului, ma.

-- Va dati seama ce frumoase erau astea la el in casa.

-- Numai din materiale scumpe. aur, argint, cristaluri. Cat a sapat el pe sub pamant, ca sa-si ascunda averea.

-- Ce, a sapat el ? A avut slugi.

-- Da, da, normal. Ma lasa si lanterna mea.

Robert stinse lanterna si o aprinse Luc pe-a lui, ca sa aiba tot trei.

Se indreptara spre biblioteca: o luminau peste tot, de sus in jos si de la stanga la dreapta. Carti pe toate rafturile, numai carti. . -- Oare sa fi fost si destept boierul, sa fi citit el atata ? zise Irina

-- N-ar fi avut timp toata viata, zise Tim. Unii au sute de carti in biblioteci, doar ca sa-i admire prietenii, dar nu inseamna ca le si citesc pe toate. Ia lumineaza aici.

El lua cu mare grija o carte dintr-un raft, si citi pe coperta : " ISTORIA PLANETEI PAMANT ".

-- E atat de veche, zise el, incat mi-e teama s-o deschid, ca se rupe pur si simplu.

O puse la loc, si lua alta, citind titlul :

126

-- " CIVILIZATII DISPARUTE ". nici pe asta nu indraznesc s-o deschid, ca o rup. Ia sa o pun usor la loc. si sa mai vedem alta. abia vad titlul. " ANATOMIA CORPULUI UMAN ". Mai sa fie. boierul are carti din toate domeniile. Nu conteaza daca le citise, nu cred ca era el atat de destept, dar cel putin le-a strans.

Cat vorbise el, ceilalti venisera langa el, apoi dupa ce a pus si a treia carte in raft, si-au rotit iar lanternele prin camera.

-- Ce-o fi in cufere ? zise Timmy.

-- Aici sigur are bijuteriile si banii, zise Duta.

-- Oare reusim sa spargem lacatele ? intreba Luc.

-- Nu cred, zise Irina, sunt prea vechi, ruginite si intepenite. Iar cuferele cred ca sunt din cel mai gros lemn, ca sa reziste.

Tim incerca lacatele, apoi vru sa miste capacele sau cuferele, dar nu reusi.

Apoi vru sa dea cu piciorul intr-un lacat, dar nu reusi, caci :

-- E singurul moment cand nu trebuia sa fiu descult, constata el.

-- Eu am sandale. Ia sa incerc eu, zise Robert.

Lovi lacatul cu piciorul, dar acesta era intepenit.

Le privira dezamagiti, iar Tim isi aprinse lanterna, luminand pe langa ele.

Apoi mai luminara iarasi camera, admirand inca odata serviciile si statuetele de pe masa aceea mare.

Tim veni din nou si se invarti pe langa cufere, pipaindu-le pe la toate colturile, si incercand sa le miste. Ceilalti erau imprastiati prin camera, admirand si pipaind obiectele.

-- Baieti, ne cam lasa lanternele, observa Duta.

-- Da, zise Irina, le-am folosit prea mult. Cat timp sa fi pierdut noi p-aici pe sub pamant ? Sper ca nu s-a inserat.

-- Mai bine hai sa mergem, zise Robert. Sa nu ramanem p-aici, in intuneric.

127

-- Am eu un chibrit, zise Luc.

-- Nu prea o sa stea aprins, ca p-aici nu e oxigen, spuse Tim. E aerul greu si umed. Si nici nu cred ca mai e ceva de vazut pe undeva, ca aici e tot ce si-a ascuns boierul, cred eu. Nici nu mai putem merge prin alte tunele, ca nu ne mai tin bateriile, si nu stim nici cat timp a trecut.

-- Si eu zic sa mergem, zise Irina, aerul e greu de respirat, si se face tarziu.

-- Luci, hai cu mine sa iei scaunul de la prima usa, si raman eu acolo, zise Robert.

Au adus asadar scaunele la locul lor in camera, au inchis usile in urma lor si au strabatut inapoi culoarul din mijloc.

Au ajuns la locul de bifurcatie, apoi aici au luminat putin si prin tunelul din stanga. Dar nu se vedea nimic, si au renuntat.

Au strabatut si tunelul care ducea in pivnita, si au trecut apoi in pivnita.

Cand treceau prin usa pivnitei, Tim prinse momentul si o apuca usor de brat pe Irina, soptindu-i la ureche :

-- Cand o sa urcam inapoi pe scari, tu sa ramai ultima, cu mine. vreau sa-ti zic ceva.

-- Bine, sopti ea.

Odata ajunsi in pivnita, au mai privit iarasi la rand butoaiele si sticlaria de pe acolo, apoi au iesit in locul rotund de la scari.

-- Hai sa urcam tot asa, cate unul, zise Tim, poti sa incepi tu, Duta.

-- Eu ? Pai de ce eu primul ? Bine, hai.

-- Asa, te pusei eu acu' capetenie ! Hai ma, ca nu conteaza, care vreti, na ! Eu stau ultimul.

Au urcat asadar pe rand, iar cand Tim ramase cu Irina, ii zise incet, aflandu-se fata in fata cu ea :

-- Uite. iti daruiesc acest lantisor. ca un cadou de la mine, sa-l ai mereu, ca amintire. Si sa fie secretul nostru,

128

sa nu stie nimeni.

Si deschise pumnul, luminand cu lanterna lantisorul din palma, care desi era murdar de pamant, totusi stralucea. Irina facu ochii mari, si sopti uluita :

-- Uaaauu !! De unde-l ai ?!

-- L-am gasit pe langa un cufar, cred ca i-a cazut boierului. Cred ca e din aur. de fapt sigur, ca boierul nu tinea falsuri. Daca-l speli cu o periuta cu pasta de dinti, se curata, sa vezi ce frumos se face.

-- Si de ce mi-l dai mie ?

-- Asa ca. ca stiu eu. Ca asa vreau. Si mai vreau sa-l iei, si sa nu spui absolut nimanui, sa fie secretul nostru.

El ii dadu fetei lanterna, si desfacu lantisorul, sa i-l prinda la gat. Se chinui putin sa-l desfaca, dar reusi. Era un lantisor subtire, cu floricele din loc in loc, ce aveau in mijloc cate o pietricica pretioasa.

Ea isi prinse parul cu o mana, iar el ii puse lanticul la gat, admirand-o apoi cu emotie.

Era si ea la fel de emotionata, si zise cu glasul usor tremurat :

-- Multumesc. va fi secretul nostru, nu voi spune nimanui, si-l voi purta mereu pe sub haine. Multumesc, Tim.

Ea se apropie usor de fata lui, ezita putin, apoi indrazni si-i dadu un pupic finut si scurt, pe obraz. El simti ca se topeste ca o gheata pusa pe foc, si parca-i tremurau picioarele. Se apropie si el usor de obrazul ei,ezita o secunda,apoi ii intoarse pupicul.

Zambira amandoi timizi si rusinati, iar strigatul lui Duta intrerupse momentul :

-- Hai ma, nu urcati ?

-- Ho, ma, zise Tim, ca venim ! Hai tu prima.

Fata incepu sa urce incet, iar cand ajunse sus, o urma si Tim.

Iesira din debaraua aceea mica si apoi din camaruta, si se oprira in sala cea mare. Lumina ii deranja la ochi, si clipira des, lacrimand si amuzandu-se.

Se priveau fericiti si entuziasmati, ca niste oameni care stiau un mare secret. Dar privirile Irinei si ale lui Tim, mai insemnau si altceva, ceva ce numai ei stiau, iar ceilalti nu aveau cum sa-si dea seama.

Ea isi duse mana la piept, unde sub tricou era un lantisor special, si il privi complice pe Tim, care ii arunca un zambet special.

Robert se apropie de cadrul unei ferestre, privind cerul, si zise :

-- Hai sa iesim, e trecut de mult de amiaza.

Au coborat pe rand scarile, au iesit pe prispa conacului, si Tim a inchis usa dupa el.

S-au intors cu totii cu fata spre conac, privindu-l bine, si parca nevenindu-le sa creada.

Nu spunea nici unul nimic, caci erau inca sub efectul momentelor traite sub pamant, nu stiau daca e vis sau realitate, si cele vazute ii lasasera fara cuvinte.

Apoi s-au intors usor, incepand sa coboare dealul, si departandu-se din ce in ce mai mult de conac.

La poalele dealului, Duta se opri, ramase putin pe ganduri, apoi zise incet, asezandu-se pe pamant :

-- Eu mai stau putin. sa-mi revin. Si acum vad negru in fata ochilor. numai tunele.

-- Ca bine zici, se aseza si Luc.

Ceilalti facura si ei intocmai, fara sa mai astepte invitatii. Irina, care se afla langa Tim, il intreba usor la ureche :

-- Se vede ?

El privi la gatul ei, imaginandu-si lantisorul pe sub tricou, si dadu usor din cap, in semn ca " nu ".

130

-- Nu-mi vine sa cred, zise Luc.

-- Nici mie, adauga Robert. Sigur nu e vis ? Sa-mi dea cineva o palma. ba nu, am gresit, sa ma ciupeasca.

-- Daca vrei, iti trag eu un sut, zise Tim.

Zambira, dar cam fara chef.   

-- Baieti, zise Duta, ati trait toti ce-am trait eu ? Si vazut. la fel ? Si atins statuete si carti ?

-- Si cufere. cu comori ?

-- Si tablouri, si cristaluri. si.

-- Si acum ce facem ?

Se asternu linistea. Se priveau din cand in cand, apoi priveau in zare.

-- Cine are curaj sa mai mearga odata ? zise incet Duta.

-- Poate tu, ii zise Timmy. Noi nu mai avem chef.

-- Si deci acum ce facem ? intreba Robert.

-- Mergem acasa, zise Irina.

-- Pai si. lasam comorile acolo, sa putrezeasca ? Destul au stat o suta de ani la intuneric si umezeala. Pacat de ele.

Tacere. Se priveau nedumeriti si intrebatori, apoi priveau zarea.

-- Da, asa e, recunoscu Tim, e adevarat ca boierul a vrut sa le protejeze, dar ajunge atata protectie.

-- Da, o fi vrut el sa-si salveze averea, da' acum i-o salvam noi, zise Duta. Dar ce sa facem ? Nu putem noi sa luam acasa alea.

-- Nu, desigur, spuse Irina ganditoare, tot ce e acolo trebuie sa stea intr-un muzeu, sa le vada toata lumea. La

muzeul de la oras. Asta numai daca boierul nu are absolut nici un urmas, care sa se gaseasca si sa le ceara.

Din nou liniste.

-- Pe cine sa anuntam? gandi Luc cu voce tare. Pe. bunici? -- Gata, am gasit ! striga Tim. La oras, cu mine in bloc, am un

131

vecin care lucreaza la muzeu ! O sa-l sun pe tata, sa-i povestesc, si sa-i zic sa vina cu el aici !

-- Si eu am un unchi care lucreaza in politie,zise Irina. O sa-l sun si eu pe tata, sa vina cu el aici. Da, da, asa facem !

-- Da, si sa vina la politia de aici din sat, si sa mearga cu totii la conac, sa intre acolo si sa scoata totul la lumina. adauga Robert.

-- De unde sunam ? intreba Irina.

-- Este cabina telefonica langa posta, in centru. zise Tim.

-- Aha, bine, zise ea, o sa ma duc acolo, sa sun.

-- Cand te duci ? o intreba Timmy.

-- Pai, acum nu are rost, ca nu am timp. Se face seara.

-- Dar poate e bine sa stie de pe-acum, sa-si faca planul pentru maine.

-- Unchiul meu e foarte curios, zise Irina, si meseria il face sa vina imediat aici. Si n-am chef sa-l apuce noaptea pe sub pamant. Are timp sa vina maine, daca-l sun pe la opt dimineata ( il privi cu subinteles pe Timmy ), eu la ora aia o sa fiu la cabina telefonica.

Timmy facu ochii mari, si dupa ce Irina il strapunse cu privirea, baigui :

-- Ah, da. asa e, o sa-l sun si eu pe tata tot pe la opt.

-- Si apoi va asteptam pe la mine, sa ne spuneti ce-ati vorbit, zise Duta. Veniti cu totii la mine, dupa noua ?

Au afirmat dand din cap, apoi s-a asternut iar linistea.

-- Ce-o fi in cuferele-alea ? murmura Luc.

-- Ce visezi tu la noapte, aia sa fie ! zise Duta.

-- Bani si bijuterii o sa visez, zise Luc.

-- Mergem ? propuse Robert.

-- Pai. cam hai.

Se ridicara cu greu si pornira spre sat.

Pana acasa discutara cu mare interes despre camera comorilor,

132

si inca nu le venea sa creada ca ceea ce discuta, au si trait.

S-au despartit pe rand, cu promisiunea de a se revedea ziua urmatoare.

Cand ajunse acasa, Tim parca nici nu auzi dojana bunicii, ca pe unde-a intarziat atata, nici nu simti ca se-mpiedica de pisica, iar pe Olguta nici nu o observa ca se tot fataia prin fata lui.

Nici nu-si dadu seama cand manca farfuria de ciorba, caci de fapt abia astepta sa mearga la culcare, ca sa poata gandi si visa in voie, despre toata aventura acelei zile.

--Parca e picat din luna, baiatu-asta, zise bunica in urma lui. Sper ca nu si-a inghitit limba,ca n-a vorbit nici un pic cu mine!

-- Nici cu mine, avu pretentie Olguta.

Apoi lucrurile s-au intamplat cam asa: a doua zi dimineata, putin dupa ora opt, Tim si Irina se aflau la cabina telefonica de la Posta. Ea era deja acolo, si cand il vazu, zambi fericita.

-- Buna, zise Timmy, ce faci ?

-- Buna. bine. Eu am sunat, te astept sa vorbesti si tu. Tata m-a crezut, a zis ca in maxim doua ore, este aici cu unchiul, si inca un politist. Hai, suna si tu.

-- Ai. ai spalat lantisorul ?

-- Ah, da. nu m-a vazut nimeni. Ia uite ce frumos e.

Ea trase de sub tricou lantisorul, si Tim il admira cat era de frumos.

-- Dorm cu el, zise ea. Si ma gandesc mereu la tine. si il admir si in oglinda.

-- Sa ai mare grija de el. si eu o sa ma gandesc la tine.

-- Hai, suna, si mai vorbim dupa aceea.

Ea se trase intr-o parte, si il lasa sa intre in cabina telefonica.

Apoi il privi cu cata importanta vorbeste, si cum gesticuleaza,

iar cand el termina discutia si iesi zambitor, il intreba :

-- Ei, ce-ai rezolvat ?

-- Pai da, am rezolvat. Aproape ca m-a crezut si tata. A zis ca vine si el aici cu vecinul, si daca l-am mintit, mananc bataie. I-am spus ca nu ma incumet eu la asemenea minciuna, o sa vada ce adevarat e.

-- Pai. dupa ce mergem la Duta, si le spunem ce-am vorbit, o sa. o sa mergem acasa, sa-i asteptam pe ai nostri. Apoi mergem cu ei la conac, si ne vom intalni acolo cu totii.

-- Da, o sa stabilim acum cu baietii. Hai la Duta.

-- Stai, zise Irina, mi-ai promis ca. ca imi spui secretu-ala. stii tu.

Timmy facu ochii mari, mirat, dar ea il lamuri :

-- Care-a fost mai intai pe lume, gaina sau oul.

-- Ah, pricepu el, da. hm. nu te lasi.

-- Ce-ai zis ?

-- A, nimic. Stii, e mult de spus, e mai complicat. e. nu e numai gaina si oul. mai exista si un. cocos.

-- Cum ?! se mira ea. E implicat si un cocos ? Pai ce treaba are el ?

-- Pai. cica ar avea. o sa inveti la scoala. ah, mai bine sa-mi dai adresa ta, sa-ti scriu o scrisoare, si sa-ti explic, ca e mult de spus.

-- Bine, o sa-ti dau adresa mea, zise ea. Hai la Duta.

Au pornit impreuna pe trotuar, si pana la complicele lor au vorbit despre conac :

-- Ce-ai visat aseara ? o intreba Timmy.

-- Am avut doar un vis mic, zise ea, si anume ca spalam lantisorul, ca numai la el mi-a fost gandul, si-am adormit cu mana pe el. Dar tu ?

Tim se bucura in sinea lui si simti un mic fior in suflet. Spuse, zambind mandru :

134

-- Eu am visat ca. ca era lume multa la conac, si scosesera afara tot ce era in camera secreta, si ca. in cufere erau bani si bijuterii.

-- Pai, cred ca asa o sa cam fie.

Din vorba-n vorba, au ajuns la Duta.

Aici, i-au gasit pe ceilalti, si le-au povestit stirile la zi.

Dar s-au luat iarasi cu vorba, si au uitat sa mai plece, si asa se face ca au trecut cam doua ore, cand deodata Irina se auzi strigata pe strada :

-- Irinaa !! Irinaaa !!

Ea sari iute, speriata, constatand :

-- Ma striga Nelu, nu stie unde sunt ! Poate o fi venit tata ? Sa fi trecut asa de repede timpul ? Pa, ne vedem la conac !

-- Plec si eu acasa repede, zise Timmy, trebuie sa vina si ai mei. Ne vedem tot la conac, desigur !

Apoi, nu peste mult timp, la conac se afla mai multa lume, adica : toti copii care descoperisera comoara, bunici, parinti, politie si doua masini de politie, plus primarul comunei, desigur.

Copiii nu au mai fost lasati sa intre in tunele, au intrat doi politisti, tatal lui Timmy, al Irinei si unchiul ei de le oras, plus - desigur - primarul comunei.

Cei care asteptau afara, au avut ceva timp de asteptat si de comentat, pana ce comoara a fost adusa la masini.

Au putut sa priveasca, dar nu a avut nimeni voie sa atinga

cele scoase la lumina.

Copii au insistat sa fie luat si cufarul din ultima odaie, de la parter, caci erau curiosi sa afle ce ascundea acesta.

Nu peste mult timp, a sosit acolo o masina mai mare de politie, o dubita, cu niste cutii speciale din lemn, in care au

135

fost puse cu mare grija cartile, statuetele si serviciile de cristal, intr-un cuvant tot ceea ce ei admirasera pe masa din dreapta incaperii.

S-a incarcat totul in dubita, apoi copii au fost urcati in masinile politiei si au plecat cu totii la sediu. Restul lumii, adica bunici sau parinti, s-au intors pe jos in sat.

La politie, copii au fost in biroul sefului, unde au povestit tuturor palpitanta lor aventura, de la bun inceput, adica de la prima vizita la conac.

Uneori, doi politisti luau notite in niste carnetele, iar un reportofon de pe masa a inregistrat toata discutia.

Apoi, cand au terminat de discutat, Timmy a indraznit sa zica, privindu-l fix pe seful politiei :

-- Stiti. domnule. am vrea sa vedem si noi ce se afla in cele

trei cufere, si. tablourile.

Barbatii din incapere se privira pe sub sprancene si zambira usor, apoi vecinul lui Timmy, cel care lucra la muzeul de la oras, il lamuri :

-- Timmy, baiatule, gestul vostru ca ati descoperit si ati oferit autoritatilor. ma rog, muzeului si cetatenilor. aceasta comoara nepretuita, nu are cuvinte de lauda. Se va scrie despre voi in ziarul judetului, cu fotografii, desigur, si se va spune si pe postul de televiziune. Veti deveni niste mici eroi. de fapt, foarte mari eroi. Tot ce ati descoperit voi, va fi expus la muzeul judetean din oras. Dar nu putem umbla la ele, pentru ca sunt foarte afectate de umezeala,

mai ales tablourile si cartile. Nici noi nu vom umbla la ele, sa

nu cumva sa le distrugem. Le vom transporta cu mare grija, iar la oras vor fi duse in laboratoare speciale, unde oameni de stiinta, ingineri in arheologie si chimie, le vor trata in felul in care stiu ei. cu anumite substante, care sa le refaca si sa le salveze de la deteriorare. Sa le protejeze si sa le faca mai

rezistente, ca sa poata fi expuse in muzeu. Nici cuferele nu le

putem deschide aici, tot acolo vor fi deschise. nici noi nu putem sti ce e in ele, dar probabil ceva de mare pret. Ne e teama sa nu distrugem ce e inauntru, si legal nu avem voie. Totul a ramas in masina politiei, si acum vom pleca cu ele la oras, la laboratoare, dar dupa ce vom face noi aici niste acte care sunt necesare. Oricum, veti putea admira totul la muzeu, dupa ce se va termina vacanta de vara, si va veti intoarce la scoli. Sau, daca unele operatiuni de restaurare dureaza mai mult, mai treceti pe la muzeu, sa aflati daca sau cand se mai expun din ele. Acum, am fost suficient de clar ? Daca cineva are intrebari, astept sa mi le puna, si-i raspund cu placere.

S-a asternut linistea.

Omul de la muzeu vorbise cam mult, si parca-i ametise pe toti.

Copii se uitau unul la altul, si in privirile lor se puteau citi multe : nedumerire, regret ca nu le puteau vedea, bucurie ca sunt eroii acestei povesti.

Barbatii din incapere se priveau zambitori, multumiti si rabdatori.

--Bine, zise Timmy suparat, o sa le vedem la muzeu. E. singura data cand abia astept sa se termine vacanta de vara, ca sa vin sa le vad. O sa te intreb mereu pe dumneata, vecine, cum merg treburile, ce a fost expus, cand vor mai aduce obiecte, cum decurge. curatarea lor.

Cei de fata se amuzara, apoi unchiul Irinei zise :

-- La muzeu vor ramane toate, indiferent cand vor fi expuse. Va veti putea duce oricand sa le admirati, de cate ori vreti. Si nu numai voi, ci toata lumea.

-- Si. ziceti ca ne da si la ziar ? intreba Irina.

-- Da, spuse seful politiei, le vom spune noi despre descoperirea voastra, si cred ca vor veni la fata locului, sa faca un reportaj, de asemeni si de la televiziune. Poate va vor cauta

137

pentru interviu, sau fotografii. Vom vedea. Oricum, suntem foarte mandri de voi.

Se asternu putin linistea. Toata lumea era bucuroasa si oarecum emotionata. Unchiul Irinei hotari :

-- Ei, pai cam asta a fost sedinta, baieti. Noi acum trebuie sa ducem comorile la oras, si mai avem foarte multa treaba. Ridicam ancora ?

Care sedeau pe scaune se ridicara, si se facu forfota spre iesire, fiecare avand acum de comentat cate ceva cu vecinul de langa el.

-- Propun sa mai mergem la Duta, zise Timmy, sa mai discutam si noi acolo evenimentul.

-- Propun mai intai sa mergem si noi doi pe acasa pe la bunica, zise tatal lui, sa mai aflu si eu ce-ai mai facut tu in vacanta asta.Apoi eu plec la oras.

Timmy il privi uimit, luat pe neasteptate, apoi se bosumfla, caci nu-i placu ideea. Dar n-avu incotro, si-si urma tatal, aruncandu-i peste umar lui Duta :

-- Ne vedem mai tarziu.

Se despartira asadar la poarta politiei, tatal lui Timmy vorbi ceva intr-o parte cu vecinul care lucra la muzeu, apoi ii zise lui Tim :

-- Hai sa mergem, ca ma grabesc sa ma intorc la oras.

Nu peste mult timp, intrau amandoi pe poarta, si bunica ii intampina foarte bucuroasa.

De cum il vazu pe Timmy, ii lua capul intre palmele sale batrane, si-l pupa zgomotos pe obraji, spre marea lui uluire.

-- Manca-l-ar mama de nepot destept ce-mi este el ! zise ea vesela. Ce isprava mare a facut el !

-- Te referi la. balbai Timmy.

-- La comoara care ati descoperit-o voi! Tot satul stie! Acum gata, pentru isprava asta, te iert de toate relele ce le-ai facut!

-- Pai inseamna ca a facut multe, daca sunt asa de scump platite ! zise tatal lui.

Timmy facu ochii mari, si privirea ii cazu fix pe Olguta, care era in spatele bunicii.

-- Ei asi, zise bunica, nu chiar, doar cateva boacane mici, ca orice copil. dar acum sunt mandra de el. Si ca drept rasplata, cat ti-a mai ramas din vacanta, eu te las in pace, sa faci ce vrei tu. Desigur, asta nu inseamna ca poti sa dai foc la casa.

-- Nu bunico, nici gand, zise Timmy incet. O sa fiu cuminte.

-- Stiam eu ca d-aia stai tu toata ziua cocotat in nuc, zise Olguta, ca sa te gandesti cum sa faci sa gasesti comoara aia.

-- Pai urca-te si tu, ii zise Timmy, sa vedem, tu gasesti ceva ? Macar un nasture pierdut.

Tatal lor rase si ii ciufuli pe amandoi pe cap, apoi ii lua de

mana si le zise :

-- Haideti cu totii in casa, sa mai stam si noi putin de vorba, ca mi-a fost dor de voi. Si mamei ii e dor de voi, o sa venim saptamana viitoare sa stam cateva zile aici.

*

A doua zi, Duta striga la poarta lui Tim, iar cand acesta iesi, ii zise la ureche :

-- Hai acum la mine, Irina este la mine si te asteapta, are sa-ti spuna ceva important ! A zis sa vii repede, ca nu poate sa stea mult.

Si in timp ce vorbeau, cei doi au inceput sa mearga foarte repede, apoi au inceput sa alerge, si in scurt timp, intrau amandoi la Duta in curte.

Aici, pe prispa casei, rezemata de un scaun de paie impletite, ii astepta Irina. Se asezara si ei pe acelasi fel de scaune, si asteptara incordati. Tim o salutase vadit emotionat, si ea ii raspunsese la fel.

139

-- Ce s-a intamplat, zise Timmy incet, de rau sau de bine ?

-- Si una, si alta, zise ea.

Apoi ea il privi fix pe Duta, ca si cand ar fi vrut sa-i transmita ceva prin priviri, iar acesta zise deodata :

-- Ah, da, mi-am adus aminte ca am o treaba. parca iar se bat pisoii aia prin pivnita, ma duc sa vad.

Se ridica si pleca. Apoi Irina spuse incet, si trista :

-- A venit pe neasteptate. tata de la oras. sa ma ia acasa. Zice ca.

-- Asa de repede ?! Zi-i sa te mai lase.

-- Stai sa vezi. zice ca pentru isprava care am facut-o, mergem la mare cateva zile.

-- Ah.

-- Da, si plecam maine.

-- .

-- Apoi, cand venim, nu cred ca o sa mai vin aici, ca vacanta e pe sfarsite.

-- Dar poate vara viitoare. promiti ?

-- Eu as vrea. Mai vorbim pana atunci.

-- Cum ?

-- Uite, ti-am scris aici adresa mea, astept sa-mi scrii o scrisoare. de fapt mai multe. O sa-ti raspund la toate. Sa-mi dai adresa ta. Si sa-mi povestesti si despre secretu-ala, stii tu.

Ea ii intinse o hartiuta, el o citi repede apoi o impacheta la loc, isi baga bine tricoul in pantaloni, si puse hartiuta in san.

-- Ma. bucur. ca pot sa-ti scriu, zise el foarte emotionat. O sa-ti scriu, sa stii. Sigur o sa primesti scrisorile ?

-- Da, eu mai corespondez cu fete din tabara, si parintii mei imi dau scrisorile fara sa le desfaca. De fapt, eu mi le iau din cutia postala, de cele mai multe ori. Dar totusi,sa le semnezi. Tina, in loc de Timmy, ca sa nu-si dea ei seama. Stii.mie imi scriu trei fete, si nu vreau sa afle ca. a aparut si un baiat.

140

-- Da.

-- Acum. nu pot sa stau mult, ca le-am spus ca ma duc la o prietena, sa-mi iau ramas bun. Si tata ma asteapta. imi pare rau ca plec, dar pe de alta parte. ma bucur ca o sa ma duc la mare.

-- Da. eu inca n-am primit nici un cadou pentru isprava asta, dar.mai astept.

-- Acum trebuie sa plec, zise ea, sper sa mai pot veni vara viitoare. Astept sa-mi scrii.

-- Da. sa ai grija de lantisor.

-- Uite-l, zise ea, tragandu-l cu un deget de sub tricou. E cel mai de pret cadou, si o sa am mare grija de el, si va fi secretul nostru.

Apoi baga lantisorul la loc, zambind fericita.

Se ridica, si la fel facu si Timmy. Ea iesi prima, si el o urma spre poarta. Duta ii vazu si veni spre ei :

-- Gata, ati discutat asa repede ? zise el.

-- Da, spuse fata, ma grabesc, ti-am spus ca nu le-am zis unde sunt. Mi-e sa nu plece Nelu sa ma caute. si iti multumesc, Duta, pentru ajutor.

Ea si Tim ramasera apoi fata in fata, privindu-se tacuti si incurcati. Tim nu stia ce sa mai spuna, simtea ca-l ia cu ameteala si ca-i vine sa planga.

-- Atunci. la revedere, spuse Irina.

Ea se apropie mai mult de Tim, si deodata indrazni de-i dadu repede un pupic scurt pe obraz.

Duta facu ochii mari si zambi, dar si mai mari ii facu Tim, care se rosi tot, luat pe neasteptate, si mai ales ca aveau si un privitor ! Simti ca i se moaie picioarele,iar golul din stomac i se urca in gat, sub forma unui nod, si nu mai putu spune nimic.

Privi apoi incurcat, cand la Duta, cand la Irina, si pentru ca Duta il incuraja din priviri (asa intelese Tim), si totodata

trebuind sa demonstreze ca e un barbat curajos, indrazni si o saruta si el repede pe Irina pe obraz. Irina zambi, si ochii ii stralucira de fericire, iar Timmy se fastaci si mai tare, rosindu-se la fata, dar el nu-si dadu seama. Acum, la lumina zilei, si cu martori, a fost mai greu decat fusese atunci, prima data, in subteranul din conacul boierului.

-- Ce faceti ma, acolo ?!

Toata vraja disparu, caci vocea lui Nelu se auzi ca un tunet in atmosfera frumoasa ce-o traiau.

Privira toti uluiti peste gard, si il vazura pe Nelu in strada, ca ii priveste uimit si incruntat, cu mainile in solduri.

Timmy-Tim facuse ochii mari, si ramasese statuie, realizand ce catastrofa era ca l-a vazut Nelu.

-- Tu ce vrei, ma, zise Duta, ce ai ?

-- Nimic, raspunse Nelu, am plecat s-o caut pe Irina, c-o asteapta taica-su, si am vazut-o aici.

-- Ei si, zise tot Duta, a venit sa ma intrebe daca a aparut la ziar stirea despre comoara, si Tim era deja aici. iar acum o conduceam pe Irina la poarta. Ai observat ceva anume ?

-- Nu, nu.

-- Bine. Hai, pa, Irina.

-- La revedere, zise ea incet.

Si iesi, mergand foarte repede,si urmata de Nelu,care topaia pe langa ea, si incepuse sa turuie ceva, dar nu era bagat in seama.

Dupa ce inchise poarta in urma fetei,Timmy se rezema de gard si se lovi tare cu palma pe frunte, privind cu disperare cerul.

-- Ce-ai, ma ? zise Duta.

-- Pe naiba ! rabufni Tim. Daca a vazut asta ca am pupat-o, acum o sa stie tot satul !

-- Poate n-a vazut. bine, printre gard.

Tim lovi inciudat o piatra, apoi se stramba ca-l duru degetul de la picior.

-- Mai stai la mine, sa mai vorbim ? il intreba Duta.

-- Nu stiu, bombani Tim, ce sa mai vorbim, ca n-am chef. Sunt suparat. Vreau sa ma duc acasa, in camera mea. sa ma gandesc.

-- Te inteleg. lasa ca vor mai fi multe vacante de vara. si eu cred c-o sa mai vina ea. -- Mda.bine,plec. Ah,era sa uit: ramane secretul nostru ca am vorbit aici, cu ea. Nu trebuie sa stie absolut nimeni, nici Luci.

-- Da, bine, iti promit. Dar ai uitat de Nelu ?

-- Ah, da, fir-ar sa fie ! Asa e, asta e gura sparta.

Tim ofta din toate puterile lui, deschise foarte suparat poarta si pleca, lasand in urma un " hai, pa. " slab.

Mergea posomorat pe strada, si nu dupa mult timp il vazu in departare pe Robert, care venea spre el, si se parea ca este foarte fericit. Cand se intalnira, Robert il saluta foarte bucuros:

-- Salut Timmy, ce ma bucur ca te vad ! Ce-ai ma, de esti asa plouat ?

-- Nimic, ma doare capul.

-- Du-te si te culca.

-- Asa o sa fac, e o idee buna.

-- Ia uite !

-- Ce e, ma ?

-- Nu vezi ?

Robert flutura de zor mana stanga, pe care se tot zornaia un ceas, dar Timmy nu intelegea :

-- Ce, ca nu te mai doare mana ? Nici nu mai stiu care era aia franta.

-- Nu, ma, tu nu vezi ca mi-a dat bunicu' ceasu-napoi ?

-- Aaa.

-- Da, a zis ca acum il merit, dupa isprava cu comoara.

-- Ah, da. uitasem ca ti l-a luat. bine ma.

-- Nu te bucuri ?

143

-- Ba da, eu sunt primul care ma bucur.

-- Pai. vad ca nu razi.

-- Pai, n-auzi ca ma doare capul ?

-- Ah, da, uitasem. Pai atunci. bine, pa, du-te acasa, sa-ti treaca.

-- Bine, pa. Vezi, acum sa ai grija de ceas. si de mana, desigur.

-- Da, ma, da, am. Hai, pa !

Timmy ajunse posomorat acasa, Olguta nu se zari, iar bunica facea mancare.

El trecu pe langa ea, ea il privi curioasa, dar nici unul nu zise nimic. El intra in camera lui, iar ea continua sa faca mancare.

Ca niciodata, intrevederea lor se petrecu in liniste, si poate ca fiecare se mira in gandul lui.

* *

Asadar, ca final.

. Mai aflati ca si Timmy a avut parte de o surpriza frumoasa, caci parintii i-au adus la tara o bicicleta noua-nouta, drept recompensa pentru fapta lui.

Olguta a primit maruntisuri, cum ar fi: rochite, papusele, etc.

Ca un facut, si Luc tot bicicleta primi de la parinti, asa ca restul vacantei cei doi se antrenara pedaland pe bicicletele cele noi cat era strada de lunga, si de ce nu, si alte strazi.

Bunica nu-l mai supara, de capra scapase, iar pe Olguta n-o mai baga el in seama, caci nu mai avea cand.

Desigur ca s-a scris despre ei si la ziar, si li s-au dat fotografiile acolo, langa reportaj.

144

La sfarsitul vacantei, Timmy si Olguta si-au luat ramas bun de la bunica, cu mare tristete de ambele parti.

Bunica i-a obligat sa mai vina si in vacanta de iarna, iar ei au promis ca vorba ei va fi lege.

Apoi au venit cu tatal lor la oras, unde au inceput emotiile pregatirilor pentru un nou an de scoala.

*

In prima zi de scoala, Timmy iesea grabit din bloc, cand tocmai se intalni cu vecinul care lucra la muzeu, acesta vroia sa intre.

-- Sa traiesti vecine, il saluta Timmy. Am sunat aseara la dumneata, dar nu erai acasa.

-- Ooo, sa traiesti flacau ! se bucura vecinul. Ce bine-mi pare ca te vad ! Astazi te cautam eu. am stat aseara pana tarziu la muzeu, sa punem bine totul la punct, ca azi se deschide expozitia averii boierului !

-- Uau ! Ce minunatie de veste !!

-- Stai, s-o luam cu inceputul, am multe vesti importante.

-- Sunt numai urechi !

-- Deci, trebuie sa stii ca astazi, la inceput de an scolar, se va face careu in curtea scolii, va veni directorul muzeului, cu un politist, si televiziunea ! Vor vorbi despre aventura voastra la

conacul parasit, si despre comoara gasita.

-- Si vom fi filmati ?!

-- Da, cei implicati, si care sunt la scoala unde esti tu, veti fi chemati in fata, sa primiti felicitari, si cred ca diplome si premii, de la primarie. Sunteti considerati cetateni de onoare ai orasului.

-- Uf, vecine, asta da surpriza !Trebuie neaparat sa afle si tata.

-- Stie deja, i-am spus eu. Va veni la deschidere, dar tu nu trebuie sa stii, caci vrea sa-ti faca o surpriza.

-- Si chiar vom fi filmati, si ma vad la televizor ?

-- Da, sa te uiti diseara la stirile locale. Asa. acum ai retinut ca tot de astazi se deschide la muzeu expozitia cu aproape tot ce ati descoperit voi. Nu sunt toate tablourile, pentru ca o mare parte din ele au fost afectate de umezeala, si se mai lucreaza la refacerea lor. De asemeni, aproape toate cartile au fost afectate, si sunt expuse doar cateva, cele afectate sunt in tratament de refacere. Bibelourile, statuetele si cristalurile, au fost curatate, sunt foarte frumoase.

-- Dar in cufere. in cufere, ce era ?

-- Acolo ? Eh, ce e mai frumos, la urma.ei bine, afla ca. dar nu-ti vine sa crezi.

-- Ba o sa-mi vina sa cred, da' numai spune-mi odata !

-- Ei bine,in cele doua cufere au fost numai bijuterii, ceasuri, monede de aur si argint!Au fost curatate toate,si sunt expuse. daca le vezi ce frumoase sunt, o minunatie, nu alta.

-- Uaau. bijuteriile boieroaicei. abia astept sa le vad !

-- Da, n-o sa te mai saturi admirandu-le ! Coliere, bratari, cercei. din aur, argint, cu pietre pretioase. lucrate deosebit de frumos.

-- O sa-mi iau prietenii, si voi veni negresit ! Dar ia spune, in cufarul cel mic, din ultima odaie, ce era ?

-- Ah, da, in acela? Acolo au fost ziare vechi, de acum o suta de ani, cu cele mai importante stiri ale timpurilor. Sunt expuse doar doua-trei, restul mai trebuiesc tratate, fiind foarte afectate de timp.

-- Abia astept sa vad totul, multumesc vecine, esti cel mai minunat vecin !

-- Si tu ! Hai du-te, fugi mai repede, ca intarzii la careu !

Se despartira foarte veseli, fiecare gandindu-se la ale lui.

Si intr-adevar, asa cum i se spusese, Tim avu parte de cea mai frumoasa zi a lui : in afara de Irina si de Robert, restul care luasera parte la aventura erau de la aceeasi scoala, si au fost scosi la careu, in fata tuturor, laudati si filmati.

Cadrele didactice si cei care reprezentau urbea, au vorbit frumos despre ei, au spus pe larg despre comoara, si sigur muzeul avea sa fie foarte aglomerat in dupa-amiaza aceea.

Cei de la televiziune au pus intrebari baietilor, iar ei au raspuns in fata tuturor, in aplauzele si veselia generala.

Apoi primarul le-a inmanat cate o diploma si un pachet legat cu funda roza, spunand ca e un premiu, sau cadou surpriza.

S-a incheiat in cele din urma si careul-conferinta, au plecat autoritatile, iar copii s-au indreptat catre clase.

Timmy si Luc au fost asaltati de colegi, care le puneau intrebari care mai de care, iar ei nu mai stiau cui sa raspunda mai intai, umflandu-se in pene ca niste veritabili eroi.

Dupa cateva minute, a intrat in clasa diriginta, care a potolit agitatia si a discutat si ea cu ei acest subiect.

Apoi le-a scris orarul pe tabla, a rasfoit catalogul, si au discutat probleme de scoala.

Mai tarziu, la a treia ora, a intrat in clasa profesorul de istorie. Cel care asistase la actiunea " broasca " , in penultima zi de scoala. Dupa ce a spus si el " buna-ziua " copiilor si s-a asezat la catedra, s-a facut liniste.

Profesorul se uita putin prin catalog, apoi ii privi pe toti pe deasupra ochelarilor, si deodata ii intreba :

-- Mai tineti voi minte ceva din istoria de anul trecut ?

Toti inghetara, nu li se mai auzeau nici respiratiile.

-- Daca v-as da o lucrare de control, sa scrieti ce va mai amintiti voi, ati scrie macar o pagina ? Oo, ce zic eu. e mult. cateva fraze acolo.

147

Cativa alunecara in jos pe scaune, facandu-se mici in banci.

-- Da' ce-mi veni mie sa vorbesc de recapitulare, zise tot profesorul, cand subiectul cel mai arzator pentru voi acum, e ce s-a discutat azi la careu. Nu ?!

-- Ba da, se auzi o soapta din spatele clasei.

-- Admir curajosii, zambi profesorul, mai ales pe cei care-au descoperit ceea ce se afla acum la muzeu !

Si ii privi fix pe Timmy si Luc, iar acestia incercara un zambet timid.

-- Pentru isprava aceasta a ta, zise profesorul catre Timmy, te iert de fapta urata pe care mi-ai facut-o la ultima ora, si de orice fapta necugetata pe care o vei face anul acesta. Dar intuitia mea de profesor de istorie, imi spune ca tu nu vei mai face nici o fapta urata acest an, si nici urmatorii. A, nu, cer prea mult. lasam doar anul acesta, e bine ?

-- Da, zise Timmy moale.

-- Vreti sa vedeti ce e la muzeu ? intreba profesorul.

Se auzira cateva " Da " - uri.

-- Sunteti cam nehotarati, zise profesorul. Daca nu vreti, nu mergem.

Atunci se auzira mai multe " Da " - uri, dar hotarate.

-- Mergeti cu mine ? se mira profesorul.

Nu se mai auzi nimic.

-- Bine, zambi profesorul in coltul gurii, va dau timp de gandire cinci minute.

Se asternu linistea in clasa.

-- Ah, inteleg, adauga profesorul, m-am autoinvitat, si va trebuie timp de gandire ! Nu-i nimic, ma pot duce si singur. Deci. ma luati, sau nu ?

In linistea care inca domnea, circulara totusi cateva soapte.

-- Mai inainte insa de-a pleca, zise profesorul tare, am treaba cu cei doi eroi din aceasta clasa : Timmy si Luci.

148

Tim si Luc facura ochii mari, si mai alunecara putin in jos, pe scaune.

-- Pentru actul vostru de curaj, zise profesorul, care se mai poate rastalmaci cum si ca ati mai scris putina istorie pentru satul vostru. hai sa. va rasplatesc si eu cu cate un zece la istorie. Facem targul ?

Cei doi facura ochii si mai mari, si se ridicara cu spatele drept, rezemati de banca.

-- Va dau, zise profesorul, ca sa credeti in miracole.

Si deschise catalogul la fiecare, si le puse nota maxima la rubrica ce prevedea istorie.

Cei doi oftara fericiti si zambira, iar prin clasa mai circula un rand de soapte.

-- Gata, v-ati gandit, mergem la muzeu ? Cine vrea sa mearga acum, mana sus !

Se ridica timid o mana, si inca una, apoi repede se fluturau toate prin aer.

-- Atunci, sus ancora ! zise profesorul, si se indrepta primul spre usa.

-- Multumim, domnule profesor, zise Timmy cand acesta trecu pe langa banca lor.

-- Ah, da, uitasei, accepta profesorul. Cu mare placere.

S-au grabit cu totii spre iesire

La muzeu, in sala unde erau expuse valorile boierului, erau multi vizitatori.

Copiii nu mai conteneau cu exclamatiile de uimire si admiratie, si comentau fiecare obiect.

Timmy si Luc vazusera in amanunt tot ce era acolo, iar acum le mai admirau odata, cu comentariile de rigoare.

Tablourile erau expuse pe pereti, cartile pe rafturi, iar tot ce era de valoare - in vitrine inchise ermetic si securizate.

Bibelourile si cristalurile erau foarte frumoase, dar bijuteriile erau de-a dreptul ametitoare, peste orice inchipuire de minunate.

Tim si Luc erau in fata unei vitrine cu bijuterii, si nu mai conteneau sa se mire, cand deodata Luc zise :

-- Ai auzit ce-a zis diriginta, pentru maine avem de facut o compunere,cu titlul " Cum mi-am petrecut vacanta de vara ".

-- Si ce ?

-- Si. ai timp s-o scrii ?

-- Adica de ce ?

-- Pai, e mult de scris.

-- Da, asa e. pai ce, trebuie sa scriem chiar tot ce-am facut ? Doar ce e mai important.

-- Cam toate au fost importante, dar vizita la conac a fost cea mai. si cea mai.

-- Ihi. asa e, asta sa scriem, ce zici ? Cred ca pe noi doi o sa ne puna sigur sa citim compunerile.

-- Sa nu uiti sa mai scrii c-ai pierdut un pariu, mai specifica Luc.

-- Ce pariu ?

-- Pai. ala care l-ai facut cu mine la inceput.

-- Nu mai stiu care, zise Tim nedumerit.

-- Pai daca n-ai tinut cont, si-ai uitat ? Trebuie sa-mi faci cinste la cofetarie, cu o prajitura si-un suc, d-alea mari, zambi Luc. Te-ai laudat ca nu-ti plac fetele.

-- Pai. si nu e asa ? zise Tim, cu inima cat un purece.

-- A fost demult,acum nu mai e,de cand ai pupat-o pe Irina.

Timmy facu ochii mari, apoi pufni inciudat :

-- Ah, a vazut afurisache ala ! De unde stii ?

-- Asa, circula un zvon.

150

Si Luc se trase usor mai intr-o parte, sa admire ceva intr-o vitrina, si sa-i dea prietenului sau timp sa se reculeaga. Chipul lui era luminat, caci se gandea la o prajitura mare cu frisca, si la un pahar si mai mare cu suc.

Timmy se incrunta gandindu-se la Nelu, dar apoi se lumina la fata, inchipuindu-si pe Irina purtand lantisorul de la el. Abia astepta sa ajunga acasa si sa-i scrie, avea destule ce sa-i spuna, si mai trebuia sa-i treaca si adresa lui, ca sa-i raspunda si ea. E atat de emotionant si frumos sa corespondezi, mai ales cand ai multe sa povestesti.

Ah, da. uitase, exista o mica problema. cum naiba sa-i explice el secretu' ala cu cocosul, ce i-o fi venit atunci sa zica. acum trebuie sa descalceasca toata aceasta problema, caci bunica nu pre il lamurise mare lucru.

Cu aceste ganduri, Timmy-Tim se lasa in continuare cucerit de frumusetea bogatiilor ce le descoperise.

C U P R I N S

Capitolul I .................3

Nu mai vine odata vacanta aia.

Capitolul II ............... 11

Planuri de vacanta

Capitolul III ................ 32

Cirese cu ghinion

Capitolul IV ............... 46

Verisoara lui Nelu

Capitolul V ................ 59

Prima vizita la conacul parasit

Capitolul VI .............. 72

Pepeni la miezul noptii

Capitolul VII ............... 93

Razbunarea lui mos Ilie

Capitolul VIII ................ 110

A doua vizita la acelasi conac