MATRIX ESTE O REALITATE

MATRIX ESTE O REALITATE

Ultimele cercetari confirma faptul ca toate galaxiile din Univers sunt aranjate intr-o vasta matrice geometrica ce continua in intregul Cosmos!

Aceasta informatie a circulat in mod tacit in comunitatea astronomica, timp de aproape o decada si, totusi, nu exista mai mult de 30 de referinte despre ea, in intregul internet. Aceasta este mai mult decat o confirmare gen arma de fum a tot ce noi deja am comunicat. Anumite formatiuni din lanuri ne dau diagrame excelente pentru acest nou model - vedeti si singuri!

Luna urmatoare, mult asteptata reluare a seriei Matrix va fi in sali si, inca o data, va intoarce constienta publica spre ideea ca ceea ce gandim ca este real nu ar trebui sa fie luat de bun.

Momentul este chiar propice, pentru cei ce au ochi sa vada si urechi sa auda, si sunt putine dubii ca fortele politice puternice sunt capabile de a manipula opinia publica spre punctul in care masele incep sa tipe in mod public si triumfator ca negrul este de fapt alb, ca razboiul de fapt reprezinta pacea, ca ignoranta este buna si libertatea este sclavie.

In acest articol vom revela noi informatii care, daca am fi trait cu adevarat intr-o lume libera a informatiei care circula, ar trebui sa fie vazute ca un punct de cotitura, care in final reveleaza adevarata natura si structura a Universului nostru. Si totusi, experienta ne-a aratat ca se da foarte putina atentie acestor informatii propulsatoare.

De ce? Toate elementele de parapsihologie si metafizica ale Cutiei Pandorei incep repede sa iasa la iveala, sugerand ca Universul ar putea fi un produs al unui Proiect Inteligent, al unei Fiintei Supreme cu proprietati holografice si/sau fractale - de la nivelul de quantum, pana la nivelul universal.

CE ESTE MATERIA?

Pentru a intelege marea noastra noua descoperire, trebuie sa incepem cu putin. Cei mai multi dintre noi iau existenta lumii fizice ca atare. Totusi, ceea ce noi stim despre materia fizica nu s-a schimbat prea mult in ultimii 100 de ani.

In ciuda unui numar imens de nepotriviri care au fost dovedite, persoanele obisnuite probabil ca inca va vor spune ca materia este facuta din molecule, care, la randul lor, sunt alcatuite din atomi, care sunt alcatuiti din micute particule ce se invartesc un jurul unui nucleu, la fel ca un sistem planetar in miniatura, umplut cu 99,999% spatiu gol. Acesta este cunoscut sub numele de modelul atomic Rutherford, in stiinta fizicii cuantice si, dupa cum spunea dr. Milo Wolff, in explorarea fizicii unui univers necunoscut.

Indiferent ce s-a stabilit in legatura cu electronii calatori in jurul nucleului, la fel ca si planetele, a fost o adevarata greseala! Daca ati invatat o asemenea idee, indepartati-va de ea imediat: toate experimentele facute pentru a dovedi o structura centrala a electronului au fost negative. (Wolff, 1990)

Spre deosebire de dr. Wolff, oamenii de stiinta moderni va vor spune ca atomii sunt alcatuiti din undicule (particule unda), care sunt ceva ce actioneaza ca o particula, atunci cand cercetatorii o masoara ca pe o particula - si actioneaza ca o unda, atunci cand cercetatorii o masoara ca pe o unda. Aceasta pare sa fie plauzibil in ecuatiile matematice, dar este imposibil sa creezi astfel un model fizic functional. Cand sedeti pe scaun, nu trebuie sa credeti ca este un scaun, pentru a sta comfortabil in el.

Aproape toate modelele noastre stiintifice conventionale sunt enigme inconsistente si totusi, acestea nu sunt aproape niciodata discutate in mass-media tiparita. Ca rezultat, puteti examina mediul inconjurator chiar acum, in timp ce cititi aceste cuvinte, si puteti cu usurinta sa il luati de bun, deoarece stitit la ce va uitati.

Lemn. Metal. Plastic. Sticla. Tesaturi. Spuma. Cunosc aceste lucruri, stiu cum sunt facute. Erau aici ieri si vor fi aici maine: doar sunt moarte, inerte, lucruri lipsite de viata.

Problema materiei este ca nicio teorie aparuta, nici macar nu incepe sa rezolve toate paradoxurile ridicate de fizica cuantica. Stiinta actuala nu stie ce este cu adevarat materia. Nu putem intelege aceasta suficient.

Cei mai multi oameni cred ca noi stim raspunsurile, dar niciun model actual nu a fost capabil sa rezolve acest puzzle. Din fericire, suficient de multi oameni bine educati din punct de vedere universitar au scris despre aceste probleme si au incercat sa le rezolve pe internet, care stim ca este scurtatura pentru modelele conventionale.

Cu bogatia de cercetari care anterior au fost suprimate si care acum sunt disponibile pe internet, putem construi un vast model superior al cosmosului, care rezolva paradoxurile si raspunde criticilor. Aceasta necesita o mare cantitate de timp si de grija, ca sa spunem asa, iar rezultatele le puteti gasi in seria mea de carti Convergenta, care se gaseste gratis on line.

Daca dorim sa cuprindem adevarata natura a materiei, trebuie sa intelegem ca membrilor societatilor secrete, precum Ordinul Masonic, li se cere sa jure ca vor ascunde pentru totdeauna si niciodata nu vor revela secretele Ordinului si ca, pentru o Loja Masonica Regala, crima si tradarea nu sunt exceptate. (Duncan, 1986, Still, 1990).

Unul dintre ultimele secrete masonice este ca geometria e cheia ascunsa pentru a descuia misterele Universului: Dumnezeu geomatrizeaza (Lawlor, 1985)

Figura 1: Emblema masonica

G-ul din logo-ul masonic simbolizeaza geometria, dar si pe Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului. Deasupra lui G este un compas si sub G este un teu de tamplarie, acestea fiind principalele instrumente prin care un studiu al geometriei sacre in quantum si/sau astrofizica, cea mai mica sau cea mai mare, nu vor fi aduse niciodata la suprafata, in ochii publicului. Rev CG Finney a scris, in anii 1800, ca membrii Ordinului Masonic sunt mandri ca ei detin controlul mass-media scrise in SUA, al guvernului, al sistemului militar si al justitiei, la cele mai inalte niveluri. (Finney, 1867)

In final, multi oameni incep sa inteleaga cat de mult este controlata mass-media din SUA, in special cei care nu sunt americani si cei care folosesc activ internetul pentru mai mult decat sa trimita emailuri sau mesaje instant.

Monumentele lui Marte, a lui Richard Hoagland (1990) demonstreaza cum o piramida simpla cu patru fete, numita tetraedru, va determina zonele energetice cele mai active pe planeta, cand este dimensionata ca sa intre perfect intr-o sfera planetara. Cele mai evidente semne ale acestei activitati sunt Marea Pata Rosie de pe Jupiter si Marea Pata Intunecata de pe Neptun, pozitionate geometric. Observati similaritatea dintre aceasta diagrama si emblema masonica in figura 1.

Figura 2: Tetraedrul cuprins intr-o sfera, aratand punctele de coordonate. (Hoagland, 2000)

Lucrarea Antigravitatia si Reteaua planetara, a lui David Hatcher Childress, ne arata ca tetraedrul este doar una dintre cele cinci forme geometrice, cunoscute colectiv sub numele de Solidele platonice, care afecteaza structura si comportamentul Pamantului. Dupa cum am scris in al doilea volum al meu al Convergentei Stiinta Unicitatii, alte planete din Sistemul Solar arata, de asemenea, semnele acestor campuri.

In timp, vom avea date mult mai bune ca sa demonstram efectele acestor retele. Figura 3 arata octava Solidelor platonice, care ilustreaza teoria antica indiana, despre cum corespund spectrului culorilor curcubeului si al notelor intr-o pur diatonica scara majora.

Figura 3: Octava Solidelor platonice (Wilcock, 1999)

Heliofizicienii au descoperit ca Soarele are un camp magnetic octopolar. Un asemenea camp ne arata toate punctele de coordonate pentru un octoedru, care se prezinta ca doua piramide egiptene conectate baza-la-baza. Exista patru astfel de puncte pe ecuatorul Soarelui, despre care se stie ca emit dusuri de particule de incarcare energetica, la fel ca un aspersor care se invarte incet.

De patru ori in fiecare luna, Pamantul trece printr-o alta unda a acestor particule, care sunt, de asemenea, incarcate pozitiv sau negativ. In cazul in care conectati punctele energetice aflate pe ecuatorul Soarelui, cu Polul sau Nord si Polul sau Sud, octoedrul devine evident si putem vedea ca din toate punctele sale iese energie.

Figura 4: Sablonul energiei octoedrice in Soare (Wilcock, 2000)

Daca scrierile antice sunt corecte, atunci geometria sacra trebuie sa fie ultima solutie a problemelor si a paradoxurilor din fizica cuantica stiinta materiei.

Dupa cum am documentat in al treilea volum al Convergentei, Cosmosul Divin, modelul lui Rod Johnson se refera la fiecare paradox al fizicii cuantice si furnizeaza o solutie geometrica la atat de indelung asteptatele mistere ale derivatiei constantei lui Planck, constanta structurii fine, slaba/puternica ratie a fortei, originea si structura valentei electronului, misterul incarcarii polaritatii etc.

Calea efectiva de a explica de ce aceste puncte stresante geometrice ies la iveala, este vibratia. Cercetatori credibili, cum ar fi dr. Hans Jenny si dr. Buckminster Fuller, ne-au aratat ca toate cele cinci dintre geometriile Solidului platonic vor aparea in mod natural, atunci cand vibrati o sfera fluida la o anumita frecventa pura a sunetului.

Cu cat frecventa este mai mare, cu atat va deveni geometrie mai complexa. Daca reduceti frecventa, geometria originala va iesi la iveala iarasi, in exact acelasi mod. De aceea, dupa cum un fulg de nea cristalizeaza la un moment dat din activitatea apei, un anumit ton al sunetului pur creeaza propriul tip de cristal, in orice substanta fluida.

Figura 5: Aranjamente geometrice vizibile ale particulelor fine din interiorul unui strop de apa vibrant (Jenny)

Nu spunem ca exista obiecte literar geometric cristaline in interiorul acestor planete, sau in realitatea cuantica: mai degraba, geometria este forma cea mai simpla in care vibratia poate fi vazuta in orice mediu natural, cum ar fi un lichid. Liniile formelor geometrice definesc zone cu un grad mai scazut al presiunii, decat al celor ce le inconjoara, si aceste presiuni mai inalte ies in mod natural afara prin aceste zone, dupa cum putem vedea in punctele de pe ecutorul Soarelui, sau in Marea Pata Rosie a lui Jupiter.

Fluidul, in cazul Universului, este o energie medie non-fizica, pe care o numim Eter. Seria noastra de Convergente, in special al treilea volum, ne da dovezi definitive ale existentei sale si ale proprietatilor fluidice.

In geometria vibratiei, toate pierderile materiale sunt prinse in curgerea curentilor de presiune, care se aduna in punctele si liniile formei geometrice. Aceasta este similar cu modul in care fierul umple si subliniaza liniile de camp ale unui magnet, facand astfel vizibila geometria campului magnetic.

Un alt mod de a arata acest efect este prin imprastierea nisipului peste o toba si apoi prin lovirea pe mijloc a acestei tobe: nisipul va forma gramajoare departate geometric, langa capul tobei. Cateodata sunt vizibile si linii.

MANDALA UNIVERSALA

Acum, haideti sa gandim in stil mare - cu adevarat mare! Imaginati-va ca galaxia este ca un fir de nisip in Univers. Imaginati-va ca Universul insusi este umplut cu o sursa de energie, care este vibratorie, si are anumite calitati, care sunt similare unui fluid.

In modelul pe care-l propunem, curentii de presiune din Univers vor face ca aceste galaxii sa alunece natural intr-un aliniament cu marginile matrixului unui sablon geometric si, ca rezultat, va arata mai mult ca o mandala indiana antica.

Stim ca galaxiile se aduna impreuna in ciorchini largi, cunoscute sub numele de superciorchini, si ca adesea pot fi gasite sub o forma sferica. Fiecare superciorchine poate contine in interior, miliarde de galaxii.

In mod natural, o persoana obisnuita presupune ca acesti superciorchini sunt imprastiati aleatoriu in Univers - consecinta unui exploziv Big Bang, unde nimic a explodat pentru a deveni Cosmosul pe care-l stim acum. Haideti sa aruncam o privire la observatiile stiintifice si la harta superciorchinilor pe care au aratat-o dr. E. Battaner si dr. E. Florido. In ziarul intitulat Universul Carton de Oua, ei au scris:

Distributia superciorchinilor in vecinatatea superciorchinilor locali prezinta o foarte remarcabila periodicitate, pe care unele dintre retele trebuie sa-si potriveasca structura observata la scara larga. A fost sugerata o tabla de sah tridimensionala.

Existenta acestei retele este cu adevarat o provocare pentru modelele teoretice sugerate; in acest caz, totusi, identificarea adevaratului octoedru este atat de clar si reteaua este atat de evident bine definita, astfel incat o inspectie directa este cinstita. (E. Battaner, E. Florido, 1998)

Figura 6: Cele doua octoedre largi mai apropiate de Calea Lactee (Battaner si Florido, 1997)

Un desen care valoreaza cu adevarat mai mult decat mii de cuvinte si rezultatele evidente ale acestei descoperiri spaniole ne furnizeaza una dintre cele mai fantastice si de netagaduit confirmari pentru Convergenta noastra - modelul Cosmosului Divin. In opinia noastra, aceasta este la fel de importanta ca si descoperirea lui Nicolaus Copernic, ca Soarele se afla in centrul Sistemului Solar.

Totusi, indata ce stim ce sa cautam, o cautare Google despre Octoedrul Battaner ne aduce imediat 15 indicii din intreaga lume de informatii on-line, care ar fi putut sa acopere aceasta descoperire fantastica! Chiar si mai interesant: aceasta informatie a circulat de aproape 10 ani! De ce, atunci, este atat de total si complet ascunsa? [vezi Appendix 1] Ar putea fi faptul ca aceste descoperiri merg prea aproape de secrete masonice despre natura Creatiei?

Cu ajutorul publicitatii pe internet, aceste structuri geometrice evidente in Universul nostru vor deveni in curand o alta piesa a cunoasterii comune pentru modelele astrofizice noi, pe care ajutam sa le aducem pe scena omenirii.

Intrebarile generate de aceasta descoperire au fost efectiv inchise prin simple referinte la plictisitoarea si ciudata idee ca ele sunt cauzate de filamentele magnetice ale Universului. Sa consideram urmatorul text din Caltech, intitulat Structura la scara larga si campurile magnetice:

Reteaua de filament, daca este magnetica la origine, trebuie sa fie subiectul unor restrictii magnetice. Cea mai simpla potrivire a gratarului cu aceste restrictii este reteaua carton de oua, formata de incheieturile octoedrului la varfurile lor.

Acest univers carton de oua ar avea o cantitate mai mare de materie printre muchiile octoedrului, care ar fi locurile superciorchinilor. In afara filamentelor ar fi viduri largi, lipsite de campuri magnetice.

Aceste speculatii teoretice sunt compatibile cu observatiile prezente ale structurii scalare largi, asa cum este desenata de distributia superciorchinilor. Sunt usor de identificat cel putin patru dintre aceste gigantice octoedre in termeni reali, care alcatuiesc suportul observational pentru universul carton de oua.

Doua din ele, acelea care sunt cele mai apropiate si de aceea identificate cel mai ambiguu, sunt reproduse in Figura 22 [aceasta este imaginea pe care o vedem in Figura 7]. Aproape cei mai importanti superciorchini in Catalogul Einasto si altii (1997), la fel ca si aproape cele mai importante viduri in Catalogul Einasto si altii (1994) pot fi localizate in structura octoedrica (Caltech, editia 2003).

Daca cititi cu atentie paragraful de mai sus, veti observa ca Caltech spune ca cel putin patru dintre octoedre pot fi vazute cu usurinta. Nimeni nu poate schimba acest fapt: este pur si simplu o alta piesa de date care trebuie sa fie incorporata intr-o cosmologie a Universului, adecvata.

Este important sa-ti dai seama ca aceasta structura tabla de sah merge atat de departe in functie, cat de capabile sunt instrumentele noastre sa masoare. Intregul Univers de superciorchini galactici pare a fi aranjat intr-un matrix gigantic de numere nesfarsite de octoedre, care se potrivesc perfect impreuna, ca un nesfarsit carton de oua, stivuite cel putin pe trei randuri. Singura problema cu acest articol este ca nu exista nicio cale de-a modela un octoedru, cu campurile magnetice conventionale din laborator.

Putem, totusi, sa-l configuram cu usurinta, folosind dinamica fluidelor. Aceasta aduce insa in discutie notiunile suprimate, ca exista ceva asemanator cu un fluid, non-fizic mediu eteric in Univers, sursa a intregii materii fizice, despre care seria Convergente discuta foarte detaliat.

O DIAGRAMA CONVENABILA A UNIVERSULUI

Deja stim ca fondul energetic de microunde cosmice al Universului este sferic si ca toti superciorchinii sunt intr-o zona plata, ca o prajitura, in mijlocul acestei sfere. De aceea matrix, cand este privita de la varf in jos, ar trebui sa arate ca un cerc cu un sablon de diamante in el, similare cu o floare de lotus.

Invariabil, oamenii ar intampina dificultati ca sa vizualizeze acest lucru, astfel incat ne-am dat seama ca ar trebui sa facem o diagrama. Indata ce o vizualizare corecta a aparut in ochii mintii, ii ia in jur de 30 secunde ca sa-si dea seama ca imaginea deja este stiuta, ca fiind cea din mediul unui lan de grau viu.

Figura 7: Formatiuni pe un camp englezesc, la Woodborough, august 13, 2000

Ceea ce vedem intr-o formatiunea pe camp din figura 7 este o vedere simplificata a structurii Universului, privita de la varf in jos. Forma de diamant a octoedrului poate fi vazuta conectand fiecare triunghi (maro inchis), catre triunghiurile de jos (maro deschis), pe masura ce ne mutam de la partea exterioara a cercului, catre centrul sau.

Este adevarat ca, daca ar fi sa construim aceasta diagrama pe hartie, ar fi cel mai bine sa o redam in intregime prin linii drepte. Totusi, o diagrama cu linii drepte ar fi probabil mai greu de vazut intr-un mediu asemanator lanului de grau.

De aceea, este chiar satisfacator ca, in final, sa descoperim structura Universului, doar ca sa ne dam seama ca solutia deja exista acolo pentru noi, pusa, aparent, de o inteligenta non-umana, cu aproape trei ani mai devreme!

UNIVERSUL ESTE UN FRACTAL

In Reteaua octoedrului de fractali a structurii scalei largi, dr. Battaner sugereaza ca geometria matrixului octoedrului este fractal, insemnand ca are asemanari proprii la toate nivelurile. Octoedrele mai mari sunt facute din octoedre mai mici, care, la randul lor, sunt facute de octoedre chiar si mai mici - si asa mai departe, la infinit. Aceasta este in conformitate cu invatatura antica Precum sus, asemena si jos, ideea potrivit careia Creatorul este reflectat in toate lucrurile.

Totusi, pana acum o luna, nu stiam daca toate octoedrele mai mici din matrix se asambleaza cu adevarat intr-un singur, vast octoedru. Exista o formatiune enigmatica pe camp, aparuta in West Kennett Long Barrow la 4 august 1999, vazuta aici in Figura 8, care sugereaza ca acesta este intr-adevar modul in care functioneaza Universul.

Figura 8: Formatiune pe camp, englezeasca, la West Kennett, 4 august 1999, aratand sablonul octoedrului fractal

Pe 3/3/3, dr. David Whitehouse a publicat un articol, in BBC - Stiri on line, ce pare sa confirme acest concept de fractal al Universului. Articolul discuta munca dr-lui Max Tegmark, privind proba anizotropica a undelor a lui Wilkinson, care a fost lansata in 2001.

Aceasta dovada este proiectata sa masoare schimbarile minore de temperatura in radiatia fondului undelor cosmice din Univers, care este considerat a fi ecoul Big-Bang-ului, radiatia originara din care Universul a fost creat. Ceea ce urmeaza este un citat din acest articol.

Dr. Tegmark si colegii sai prezinta Fondul Undelor Cosmice ca pe o sfera: Intregul Univers observabil este in interiorul acestei sfere, iar noi suntem in centrul ei. In aceasta, echipa a gasit ceva neprevazut si de neexplicat in simetria fondului undelor cosmice. Pentru a produce cea mai buna imagine de pana acum, a fondului undelor cosmice, dr. Tegmark a indepartat toate sursele de contaminare, radiatiile de fond si a lasat doar fondul cosmic, in sine.

Variatiile previzibile in intensitatea fondului undelor cosmice s-au dovedit a fi foarte greu de detectat, asfel incat au putut fi vazute doar in 1992. El a adaugat: Am gasit ceva foarte bizar: exista niste structuri suplimentare si de neexplicat in fondul undelor cosmice. Ne asteptam ca fondul de microunde sa fie cu adevarat izotropic si sa nu aiba vreo directie preferata in spatiu, dar nu aceasta a fost situatia.

Privind la simetria fondului undelor cosmice si masurand componentele sale (numite tehnic octopol si quadropol), cercetatorii au scos la iveala un sablon curios. Ei se asteptau sa nu vada niciun sablon si, in final, au observat ca nimic nu era intamplator.

Componentele octopol si quadropol sunt aranjate pe o linie dreapta ce traverseaza cerul, de-a lungul unui ecuator cosmic. Aceasta este ciudat. Nu credem ca se datoreaza contaminarii fondului, a spus dr. Tegmark. Aceasta ne-ar putea spune ceva despre forma spatiului, la o scara mai mare. Nu ne asteptam la aceasta si inca nu putem explica.

S-ar putea sa insemne ca fondul undelor cosmice este mai concentrat in unele directii, decat in altele. Unele teorii despre structura Universului prezic aceasta, dar evidentele observationale care sa le demonstreze ar fi o descoperire majora. (Whitehouse, 2003)

Figura 9: Structura octopolara/quadropolara a fondului undelor cosmice in univers.

SUMAR SI CONCLUZII

Aici sunt sase puncte-cheie, care nu sunt articulate foarte clar in citatul de mai sus:

O formatiune octopolara pe suprafata unei sfere ne da toate coordonatele de-a juca conectarea punctelor.

Aceasta descoperire confirma sugestiile Bataner si altii, precum ca structura octoedrului ar continua, ca un fractal, in intregul Univers de superciorchini.

Campul magnetic al Soarelui este, de asemenea, o combinatie a formatiunilor quadropolare si octopolare. Aceasta ne indica o conexiune fractalica/holografica dintre Soare si Univers: aceeasi structura de baza, la diferite niveluri de marime.

Cercetarile japoneze, ruse si franceze in fizica microciorchinilor au demonstrat ca atomii au tendinta naturala de-a se grupa impreuna intr-un Solid platonic cu o structura cristalina, cum ar fi octoedrul. Formand acesti ciorchini, ei isi pierd orice individualitate diferentiata si toti norii lor de electroni se indreapta spre un nucleu central. Aceasta invinge total modelul particulei atomice. (Sectiunea 3.4, Cosmosul Divin)

Norii de electroni M = 2 si L = 2, o structura orbitala de baza in aproape toti atomii, infatiseaza, de asemenea, coordonatele octoedrului (Figura 2.2, Cosmosul Divin)

Cercetarile lui Ray Tom arata ca toate nivelurile diferite de marimi de care discutam sunt interconectate cu precizie de factorul de expansiune armonica 34560. (Sectiunea 7.8, Cosmosul Divin)

Dovada pe care am prezentat-o in acest articol sugereaza ca structura Universului este derminata precis de vibratie, la toate nivelurile de marime. Daca frecventa vibratiei creste, atunci geometria insasi devine mult mai complexa.

Daca geometria atomilor si a moleculelor asa-numitei materii fizice se schimba, atunci ce se intampla cu materia? Trebuie sa facem un salt dincolo de limitele gandirii stiintei conventionale si sa ne imaginam posibilitatile. Se pare ca Iisus a venit aici ca sa ne arate ce ar trebui sa fim toti capabili sa facem in viitor: Precum eu fac aceste lucruri, tot asa ar trebui si voi sa le faceti, si chiar lucruri mai marete, pentru ca eu ma duc in Tatal meu. (Biblia, Ioan 14:12)

Unele idei ale lumii noastre, ca un matrix bazat pe reguli - in care unele dintre aceste reguli, precum ar fi gravitatia, pot fi incalcate - s-ar putea, pana la urma, sa nu fie atat de departate de realitate.

Eliberati-va mintea!