METODA DE DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU DICLORMETAN SI PENTRU 1,1,1-TRICLORETAN

1. DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementata pentru determinarea diclormetanului (clorura de metilen) si a 1,1,1-tricloretanului (metil cloroform) in toate produsele cosmetice in care este posibil sa apara acesti solventi.

DEFINITIE

Continutul in diclormetan si 1,1,1-tricloretan in proba determinat in conformitate cu aceasta metoda este exprimat in procente masice.

3. PRINCIPIU

Metoda foloseste cromatografia de gaze, cu cloroform ca standard intern.

4. REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Cloroform (CHCl₃)

Tetraclorura de carbon (CCl₄)

Diclormetan (CH₂Cl₂)

1,1,1-Tricloretan (CH₃ Ccl₃)

Acetona

Azot

5. APARATURA

5.1. Aparatura uzuala de laborator

5.2. cromatograf de gaze cu detector cu conductivitate termica

5.3. Flacoane de transfer, 50 la 100ml (vezi metoda pentru prepararea in laborator a probei pentru testare, conform punctului 5.3. din Anexa nr. 3 la prezentul Ordin)

5.4. Seringa cu gaz comprimat, 25 sau 50 l (vezi metoda pentru prepararea in laborator a probei pentru testare, conform punctului 5.4.2.2. din Anexa nr. 3 la prezentul Ordin)

6. PROCEDeu

6.1. Proba nepresurizata: se cantareste cu precizie intr-un flacon conic cu dop. Se introduce o cantitate precis cantarita de cloroform (4.1.) ca standard intern echivalenta cu cantitatea presupusa de diclormetan si 1,1,1-tricloretan continuta in proba. Se omogenizeaza.

6.2. Proba presurizata: se foloseste metoda pentru prepararea in laborator a probei pentru testare, Anexa nr. 3 la prezentul Ordin, cu urmatoarele completari:

6.3. Dupa transferarea unei probe intr-un flacon de transfer (5.3.), in flaconul de transfer se introduce un volum de cloroform (4.1.) ca standard intern echivalent cu cantitatea presupusa de diclormetan si/sau 1,1,1-tricloretan continuta in proba. Se omogenizeaza. Se clateste volumul mort al valvei cu 0,5ml tetraclorura carbon (4.2.). Dupa uscare, se determina prin diferenta, cu precizie, masa adaugata de standard intern.

6.3.1. Dupa umplerea seringii cu proba, stutul seringii trebuie purjat cu azot

(4.6.) astfel incat sa nu ramana nici un reziduu inainte de injectarea in

cromatograf.

6.3.2. Dupa ce este luata fiecare proba, suprafatele injectorului si a piesei de

transfer trebuie sa fie clatite de mai multe ori cu acetona (4.5.) (folosind o

seringa hipodermica) si apoi se usuca complet cu azot (4.6.).

6.3.3. Pentru fiecare analiza, se fac masuratorile folosind doua flacoane de

transfer diferite si cinci masuratori per flacon.

7. CONDITII DE CROMATOGRAFIERE

7.1. Precoloana

Tub: otel inoxidabil

Lungime: 300mm

Diametru: 3 sau 6mm

Umplutura: acelasi material ce se foloseste ca umplutura la coloana analitica

7.2. Coloana

Faza stationara este Hallcomid M 18 pe chromosorb. Coloana trebuie sa realizeze o rezolutie 'R' egala cu, sau mai buna decat 1,5 unde:

in care:

r₁ si r₂ = timpii de retentie (in minute)

W₁ si W₂ = latimea picurilor la jumatatea inaltimii (in milimetri)

d = viteza de inregistrare a graficului (milimetri per minut)

7.3. Exemple de coloane ce produc rezultatele cautate:

Coloana      I II

Material: tubulatura de otel inoxidabil tubulatura de otel inoxidabil

Lungime: 350cm 400cm

Diametru: 3mm 6mm

Suport:

chromosorb: WAW WAW-DMCS-HP

analiza sitei: 100120 ochiuri 6080 ochiuri

Faza stationara: Hallcomid M 18, 10% Hallcomid M 18, 20%

Conditiile de temperatura pot varia in functie de aparatura. In teste, acestea au fost setate in urmatorul mod:

Coloana I II

temperaturi:

coloana: 65C 75C

injector: 150C 125C

detector: 150C 200C

Gaz purtator:

debit de heliu: 45ml/min 60ml/min

presiune de intrare: 2,5 bar 2 bar

Injectie: 15ml      15ml

8. AMESTEC PENTRU STABILIREA FACTORILOR DE RASPUNS

Intr-un flacon conic cu dop se realizeaza urmatorul amestec cantarit cu precizie:

Diclormetan (4.3.), 30% (m/m)

1,1,1-tricloretan (4.4.), 35% (m/m)

cloroform (4.19., 35% (m/m)

9. CALCULE

9.1. Calculul factorului de raspuns al substantei 'p' relativ la substanta 'a' aleasa ca standard intern.

Fie prima substanta 'p' , unde:

k_p = factorul sau de raspuns

m_p = masa sa in amestec

A_p = suprafata picului sau

Fie a doua substanta 'a', unde:

k_a = factorul sau de raspuns (considerat egal cu unitatea)

M_a = masa sa in amestec

A_a = suprafata picului sau

atunci:

Ca exemple, s-au obtinut urmatorii factorii de raspuns

(pentru cloroform: k = 1):

Diclormetan:      k₁ = 0,78

1,1,1-triclormetan:      k₂ = 1,00

9.2. Calculul concentratiei in procente % (m/m) de diclormetan si 1,1,1-tricloretan prezente in proba de analizat:

Fie:

m_a      = masa de cloroform introdus (in grame)

M_s = masa probei de analizat (in grame)

A_a      = suprafata picului cloroformului

A₁ = suprafata picului diclormetanului

A₂ = suprafata picului 1,1,1-tricloretanului

atunci:

10. REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de diclormetan si/sau 1,1,1-tricloretan de 25% (m/m), diferenta dintre rezultatele a doua determinari executate in paralel pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 2,5% (m/m).

ANEXA nr. 16

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU 8- CHINOLINOL SI PENTRU BIS (8--HIROXICHINOLIN) SULFAT

1. SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta metoda reglementeaza identificarea si determinarea cantitativa a 8-chinolinolului si a sulfatului sau.

2. DEFINITIE

Continutul de 8-chinolinol si de sulfat de bis(8-hidroxichinolin) din proba determinat prin aceasta metoda este exprimat in procente masice de 8-chinolinol.

3. PRINCIPIU

3.1. Identificare

Identificarea se face prin cromatografie in strat subtire.

3.2. Determinare

Determinarea se realizeaza prin spectrofotometria la 410 nm a complexului obtinut prin reactie cu solutie Fehling.

4. REACTANTI

Toti reactantii trebuie sa fie de puritate analitica.

4.1. 8-chinolinol

4.2. Benzen. Din cauza toxicitatii sale se lucreaza cu mare atentie.

4.3. Cloroform

4.4. Solutie apoasa de hidroxid de sodiu, 50% (m/m)

4.5. Sulfat de cupru pentahidratat

4.6. Tartrat de sodiu si potasiu

4.7. Acid clorhidric M

4.8. Acid sulfuric 0,5M

4.9. Solutie de hidroxid de sodiu M

4.10. Etanol

4.11. 1-butanol

4.12. Acid acetic glacial

4.13. Acid clorhidric 0,1

4.14. 'Celita 545' sau echivalent

4.15. Solutii standard

4.15.1. intr-un balon cotat de 100ml se cantaresc 100mg 8-chinolinol (4.1.). Se dizolva in putin acid sulfuric (4.8.). Se umple pana la semn cu acid sulfuric (4.8.).

4.15.2. intr-un balon cotat de 100ml se cantaresc 100mg 8-chinolinol (4.1.). Se dizolva in etanol (4.10.). Se completeaza pana la semn cu etanol (4.10.) si se amesteca.

4.16. Solutie Fehling.

Solutia A

intr-un balon cotat de 100ml se cantaresc 7g de sulfat de cupru pentahidratat (4.5.). Se dizolva in putina apa. Se completeaza pana la semn cu apa si se amesteca.

Solutia B

intr-un balon cotat de 100ml se cantaresc 35g de tartrat de sodiu si potasiu (4.6.). Se dizolva in 50ml de apa. Se adauga 20ml hidroxid de sodiu (4.4.). Se aduce la semn cu apa si se amesteca. Imediat inainte de folosire, intr-un balon cotat de 100ml, se pun cu pipeta 10ml de solutie A si 10ml de solutie B. Se aduce la semn si se amesteca.

4.17. Solventi de elutie pentru cromatografia in strat subtire

I :      1-butanol (4.11) / acid acetic (4.12) / apa (80 : 20 : 20; v/v/v)

II : Cloroform (4.13) / acid acetic (4.12) (95 : 5; v/v).

4.18. 2,6-dicloro-4-(cloroimino)ciclohexa-2,5-dienona, 1% (m/v) solutie in etanol (4.10).

4.19. Carbonat de sodiu, 1% (m/v) solutie in apa.

4.20. Etanol (4.10), 30% (v/v) solutie in apa.

4.21. Etilendiaminotetraacetat dibazic de disodiu, 5% (m/v) solutie in apa.

4.22. Solutie tampon, pH 7

intr-un balon cotat de 1l se cantaresc 27g ortofosfat dibazic de potasiu anhidru si 70g ortofosfat monobazic de dipotasiu trihidratat. se aduce la semn cu apa.

4.23. Prepararea placii de strat subtire

Sunt placi pregatite cu o grosime de 0,25mm (de exemplu: Merck Kieselgel 60 sau echivalent). Inainte de folosire, se pulverizeaza 10ml de reactiv (4.21.) si se usuca la 80C.

5. APARATURA

5.1. Balon cu fund rotund si gat rodat de 100ml

5.2. Baloane cotate

5.3. Pipete gradate, 10 si 5ml

5.4. Pipete cu bula (rezervor), 20, 15, 10 si 5ml

5.5. Palnii de separare, 100, 50 si 25ml

5.6. Hartie de filtru cutata, diametru 90mm

5.7. Evaporator rotativ

5.8. Condensator de reflux cu gat rodat

5.9. Spectofotometru

5.10. Cuve optice cu lungime de cale de 10mm

5.11. Fierbator cu agitator

5.12. dimensiunile coloanei cromatografice de sticla: 160mm lungime cu un

diametru de 8mm, o gatuire la capatul de jos continand un dop de vata de sticla si

un adaptor la capatul de sus pentru aplicarea presiunii.

6. PROCEDEU

6.1. Identificare

6.1.1. Probe lichide

6.1.1.1. pH-ul portiunii probei de testat se regleaza la 7,5 si 10 l se spotuleaza pe linia de start a unei placi de strat subtire pretratate de silicagel (4.23).

6.1.1.2. 10 si 30 l solutie standard (4.15.2.) se picura pe inca doua puncte pe linia de start, dupa care placa este developata in unul dintre cei doi eluenti (4.17.).

6.1.1.3. Cand frontul de solvent a avansat 150mm, placa se usuca la 110C (15 minute). Sub o lampa UV (366 nm) spoturile de 8-chinolinol prezinta fluorescenta galbena.

6.1.1.4. Se pulverizeaza placa cu solutie de carbonat de sodiu (4.19). Se usuca si se pulverizeaza cu solutie 2,6-dicloro-4-(clorimino)ciclohexa-2,5-dienona (4.18). 8-chinolinolul devine vizibil ca un spot albastru.

6.1.2. Probe solide sau creme

6.1.2.1. Se disperseaza 1g de proba in 5ml solutie tampon (4.22.). Apoi se transfera cu 10ml cloroform (4.3.) intr-o palnie de separare si se agita. Dupa separarea stratului de cloroform se extrage inca de doua ori stratul apos cu 10ml de cloroform (4.3.). Extractele de cloroform filtrat si combinat se evapora pana aproape de uscare intr-un balon cu fundul rotund de 100ml (5.1.) pe un evaporator rotativ (5.7.). Se dizolva reziduul in 2ml de cloroform (4.3.) si se picura 10 si 30 l din solutia obtinuta pe placa de strat subtire de silicagel (4.23.) conform metodei descrisa mai sus la 6.1.1.1.

6.1.2.2. Se aplica 10 si 30 l de solutie standard (4.15.2.) pe placa si se continua asa cum s-a descris de la 6.1.1.2. pana la 6.1.1.4.

6.2. Determinare

6.2.1. Probe lichide

6.2.1.1. Se cantaresc 5g de proba intr-un balon cu fund rotund de 100ml. Se adauga 1ml solutie de acid sulfuric (4.8.) si se evapora amestecul pana aproape de uscare, la presiune redusa si 50C.

6.2.1.2. Se dizolva acest reziduu in 20ml apa calda. Se transfera intr-un balon cotat de 100 ml. Se clateste de trei ori cu 20ml de apa. Se completeaza cu apa pana la 100ml si se amesteca.

6.2.1.3. Se pun cu pipeta 5 ml din aceasta solutie intr-o palnie de separare de 50 ml (5.5.). Se adauga 10ml solutie Fehling (4.16.). Se extrage complexul 8-chinolinol cupru [cupru oxina (ISO) obtinut cu de trei ori cate 8ml de cloroform (4.3.).

6.2.1.4. Se filtreaza si se colecteaza stratul de cloroform intr-un balon cotat de 25ml (5.2.). Se aduce la semn cu cloroform (4.3.) si se agita vasul. Se masoara densitatea optica a solutiei galbene fata de cloroform la 410 nm.

6.2.2. Probe solide sau creme

6.2.2.1. intr-un balon cu fund rotund de 100ml se cantaresc 0,500g proba (4.1.). Se adauga 30ml benzen (4.2.) si 20ml acid clorhidric (4.7.). Se fierbe continutul vasului la reflux, cu amestecare, timp de 30 minute.

6.2.2.2. Se transfera continutul vasului intr-o palnie de separare de 100ml (5.5.). Se clateste cu 5ml de 1 N Hcl (4.7.). Se transfera faza apoasa intr-un balon cu fund rotund (5.1.) si se spala faza de benzen cu 5ml de acid clorhidric (4.7.).

6.2.2.3. In cazul emulsiilor care stanjenesc tratarea mai departe, se amesteca 0,500 g proba cu 2g celita 545 (4.14.) pentru a forma o pudra liber curgatoare. Se transfera amestecul in portiuni mici intr-o coloana cromatografica de sticla (5.12.).

Dupa fiecare adaugare, se indeasa umplutura coloanei. De indata ce tot amestecul a fost transferat in coloana se elueaza cu acid clorhidric (4.13.) astfel incat 10ml de eluat este obtinut in circa 10 minute (daca este necesar, aceasta elutie poate fi realizata sub o usoara presiune de azot). In timpul elutiei trebuie avut grija ca tot timpul sa existe acid clorhidric peste umplutura coloanei. Primii 10ml de eluat vor fi tratati mai departe conform 6.2.2.4.

6.2.2.4. Se evapora fazele apoase colectate (6.2.2.2.) sau eluatul (6.2.2.3.) aproape pana de uscare intr-un evaporator rotativ la presiune redusa.

6.2.2.5. Se dizolva reziduul in 6ml solutie hidroxid de sodiu (4.9.). Se adauga 20l solutie Fehling (4.16.) si se transfera continutul balonului intr-o palnie de separare de 50ml (5.5.). Se clateste vasul cu 8ml de cloroform (4.3.). Se agita si se filtreaza faza de cloroform intr-un balon cotat de 50ml.

Se repeta extractia de trei ori cu 8ml de cloroform (4.3.). Se filtreaza faza de cloroform si se colecteaza intr-un balon cotat de 50ml. Se completeaza pana la semn cu cloroform (4.3.) si se agita. Se masoara densitatea optica a solutiei galbene fata de cloroform la 410 nm (4.3.).

7. CURBA STANDARD

In patru baloane cu fund rotund de 100ml (5.1.), fiecare continand 3ml solutie apoasa de etanol 30% (4.20.) se pun cu pipeta 5, 10, 15 si 20ml solutie standard (4.15.1.) corespunzand la 5, 10, 15 si 20mg de 8-chinolinol. Se procedeaza conform 6.2.1.

8. CALCUL

8.1. Probe pentru testare lichide.

unde:

a = miligrame de 8-chinolinol pe curba standard (7)

m = masa (in miligrame) a probei pentru testare (6.2.1.1.)

8.2. Probe pentru testare solide sau creme

unde:

a = miligrame de 8-chinolinol pe curba standard (7)

m = masa (in miligrame) a probei pentru testare(6.2.2.1.)

9. REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de circa 0,3% 8-chinolinol, diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,02%.

ANEXA nr. 17

METODA DE DETERMINARE CANTITATIVA

PENTRU AMONIAC LIBER

1. SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Metoda reglementeaza determinarea amoniacului liber din produsele cosmetice.

DEFINITIE

continutul de amoniac din proba determinat conform acestei metode este exprimat in procente masice de amoniac.

3. PRINCIPIU

Se adauga solutie de clorura de bariu la o proba pentru testare de produs cosmetic diluata intr-un mediu de solutie apoasa de metanol. Precipitatul care se poate forma se filtreaza sau se centrifugheaza. Acest procedeu evita pierderile de amoniac, in timpul distilarii cu abur, de la anumite saruri de amoniu cum ar fi carbonatul si carbonatii bazici precum si al acizilor grasi, cu exceptia acetatului de amoniu.

Amoniacul se distileaza cu abur din filtrat sau supernatant si se determina prin titrare potentiometrica sau alt gen de titrare.

4. REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

4.1. Metanol

4.2. Clorura de bariu dihidrata, solutie 25% (m/v)

4.3. Acid ortoboric, solutie 4% (m/v)

4.4. Acid sulfuric, solutie standard 0,25M

4.5. Lichid anti-spumant

4.6. Hidroxid de sodiu, solutie standard 0,5M

4.7. Indicator, daca este necesar: se amesteca 5ml solutie rosu de metil 0,1% (m/v) in etanol cu 2ml solutie albastru de metilen 0,1% (m/v) in apa.

5. APARATURA

5.1. Aparatura uzuala de laborator

5.2. Centrifuga cu flacoane cu dop de 100ml

5.3. Aparatura de distilare cu abur

5.4. Potentiometru

5.5. Electrod de sticla indicator si electrod de referinta diclorura de dimercur (calomel)

6. PROCEDEU

6.1. intr-un balon cotat de 100ml se cantareste o cantitate (m) de proba pentru testare corespunzatoare unui maximum de 150mg de amoniac.

6.2. Se adauga 10ml apa, 10ml metanol (4.1.) si 10ml solutie clorura de bariu (4.2.). Se aduce la semn cu metanol (4.1.).

6.3. Se amesteca si se lasa sa stea peste noapte in frigider (5C).

6.4. Apoi se filtreaza sau se centrifugheaza solutia inca rece in eprubete inchise pentru 10 minute, astfel incat sa se obtina un strat de filtrat sau supernatant clar.

6.5. Se pun cu pipeta 40ml din aceasta solutie clara in aparatura de distilare cu abur (5.3.), urmat de 0,5ml de lichid anti-spumant (4.5.), acolo unde este necesar.

6.6. Se distileaza si se colecteaza 200ml de distilat intr-un pahar de 250ml continand 10ml acid sulfuric standard (4.4.) si 0,1ml indicator (4.7.).

6.7. Se retitreaza excesul de acid cu solutie standard de hidroxid de sodiu (4.6.).

6.8. NotaBene: Pentru determinarea potentiometrica, se colecteaza 200ml de distilat intr-un pahar de 250ml continand 25ml solutie acid ortoboric (4.3.) si se titreaza cu acid sulfuric standard (4.4.), inregistrand curba de neutralizare.

7. CALCUL

7.1. Calcul in cazul retitrarii

Fie:

V₁ = volumul (in mililitri) de solutie de hidroxid de sodiu (4.6.) folosita

M₁ = molaritatea sa reala (4.6.).

M₂ = factorul de molaritate reala al solutiei de acid sulfuric (4.4.)

m = masa (in miligrame) probei pentru testare (6.1.) luate

atunci:

7.2. Calcul in cazul titrarii potentiometrice directe

Fie:

V₂ = volumul (in mililitri) de solutie de acid sulfuric (4.4.) folosita

M₂ = molaritatea sa reala (4.4.)

m = masa (in miligrame) probei pentru testare (6.1.) luate

atunci:

8. REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de circa 6% amoniac, diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,6%.

ANEXA nr. 18

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU NITROMETAN

1. SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta metoda este reglementata pentru identificarea si determinarea nitrometanului pana la circa 0,3%, continut in produsele cosmetice din ambalaje presurizate, pulverizate ca aerosoli.

2. DEFINITIE

Continutul de nitrometan din proba determinat conform acestei metode este exprimat in procente masice de nitrometan, din totalul continutului pulverizatorului de aerosoli.

3. PRINCIPIU

Nitrometanul este identificat prin reactie de culoare. Nitrometanul este determinat prin cromatografie de gaze dupa adaugarea unui standard intern.

4. IDENTIFICARE

4.1. Reactivi

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

4.1.1. hidroxid de sodiu, solutie 0,5M

4.1.2. Reactiv Folin

Se dizolva 0,1g 3,4-dihidro-3,4-dioxonaftalina-1-sulfonat de sodiu in apa si se dilueaza pana la 100ml.

4.2. Procedeu

La 1ml proba se adauga 10ml de 4.1.1. si 1ml de 4.1.2. prezenta nitrometanului este indicata printr-o colorare violeta.

DETERMINARE

5.1. Reactivi

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

5.1.1. Cloroform (standard intern 1)

5.1.2. 2,4-dimetilheptan (standard intern 2)

5.1.3. Etanol 95%

5.1.4. Nitrometan

5.1.5. Solutie de referinta de cloroform

Intr-un balon cotat de 25ml caruia i s-a luat tara, se introduc circa 650mg cloroform (5.1.1.). Se recantareste cu precizie vasul si continutul. Se aduce la semn cu etanol 95% (5.1.3.). Se cantareste si se calculeaza procentele masice de cloroform in aceasta solutie.

5.1.6. Solutie de referinta de 2,4-dimetilheptan

Se realizeaza similar cu solutia de referinta de cloroform, dar cantarind 270mg de 2,4-dimetilheptan (5.1.2.) intr-un balon cotat de 25ml.

5.2. Aparatura

5.2.1. cromatograf de gaze cu detector cu ionizare in flacara

5.2.2. Aparatura de prelevare a probelor de aerosoli (flacon de transfer, conectori de microseringi), conform metodei de preparare in laborator a probelor pentru testare, Anexa nr. 3 la prezentul Ordin.

5.2.3. Aparatura uzuala de laborator

5.3. Procedeu

5.3.1. Prepararea probei

Intr-un flacon de transfer tarat de 100ml, degazat conform procedeului descris la punctul 5.4., din Anexa nr. 3 la prezentul Ordin, se introduc circa 5ml din una dintre solutiile standard intern (5.1.5. sau 5.1.6.). Se foloseste o seringa de sticla de 10 sau 20ml, fara ac, adaptata la piesa de transfer urmand tehnica descrisa la paragraful 5 al Anexei 3 la prezentul Ordin. Se recantareste pentru a determina cantitatea introdusa. Folosind aceeasi tehnica, se transfera in acest flacon circa 50g din continutul probei de produs pulverizat ca aerosoli. Din nou se recantareste pentru a determina cantitatea de proba transferata. Se omogenizeaza.

Se injecteata 10l folosind microseringa specificata (5.2.2.). Se efectueaza cinci injectari.

5.3.2. Prepararea standardului

Intr-un balon cotat de 50ml se cantaresc cu precizie circa 500mg nitrometan (5.1.4.) si, sau 500mg cloroform (5.1.1.) sau 210mg 2,4-dimetilheptan (5.1.2.). Se aduce la semn cu etanol 95% (5.1.3.). Se amesteca bine. Se pun 5ml din aceasta solutie intr-un balon cotat de 20ml. Se aduce la semn cu etanol 95% (5.1.3.).

Se injecteaza 10l cu microseringa specificata (5.2.2.). Se efectueaza cinci injectari.

5.3.3. Conditii pentru cromatografia de gaze

5.3.3.1. Coloana

Coloana este alcatuita din doua parti, prima continand ftalat didecilic pe Gaz Chrom Q ca umplutura, a doua avand Ucon 50 HB 280X pe Gaz Chrom Q ca umplutura. Coloana combinata astfel pregatita trebuie sa produca o rezolutie 'R' egala cu, sau mai buna decat, 1,5, unde:

fie:

r₁ si r₂ = timpii de retentie (in minute)

W₁ si W₂ = latimea picului la jumatatea inaltimii (in milimetri)

d = viteza de inregistrare a graficului (in milimetri per minut)

Rezolutia ceruta se realizeaza cu urmatoarele doua parti:

Coloana A:

Material: otel inoxidabil

Lungime: 1,5m

Diametru: 3mm

Umplutura: 20% ftalat de didecil pe Gaz Chrom Q (100 la 120 ochiuri)

Coloana B:

Material: otel inoxidabil

Lungime: 1,5m

Diametru: 3mm

Umplutura: 20% Ucon 50 HB 280X pe Gaz Crom Q (100 la 120 ochiuri)

5.3.3.2. Detector

O setare adecvata a sensibilitatii pentru electrometrul detectorului cu ionizare in flacara este 8 x 10^-10A.

5.3.3.3. Conditii de temperatura

S-au gasit urmatoarele conditii adecvate:

Injector: 150C

Detector: 150C

Coloana: intre 50 si 80C depinzand de coloanele individuale si de aparatura.

5.3.3.4. Alimentari cu gaz adecvat

Gaz purtator: azot

Presiune: 2,1 bar

Debit: 40ml/min

Alimentari detector: conform specificatiilor fabricantului detectorului.

6. CALCULE

6.1. Factorul de raspuns al nitrometanului, calculat cu referire la standardul intern folosit

Daca 'n' reprezinta nitrometanul:

fie:

k_n       = factorul sau de raspuns

m _n = masa sa (in grame) in amestec

S _n = aria picului sau

Daca 'c' reprezinta standardul intern, cloroform sau 2,4 dimetilheptan:

fie:

m _c = masa sa (in grame) in amestec

S _c = aria picului sau

atunci:

(k_n este o functie de aparatura).

6.2. Concentratia nitrometanului in proba

Daca 'n' reprezinta nitrometanul:

fie:

k_n       = factorul sau de raspuns

S_n       = aria picului sau

Daca 'c' reprezinta standardul intern, cloroform sau 2,4-dimetilheptan:

fie:

m_c       = masa sa (in grame) in amestec

S_c       = aria picului sau

M       = masa (in grame) de aerosol transferat,

atunci procentul % (m/m) de nitrometan in proba este:

7. REPETABILITATE (iso 5725)

Pentru un continut de nitrometan de circa 0,3% (m/m), diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,03% (m/m).

ANEXA nr. 19

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU ACID MERCAPTOACETIC DIN PRODUSELE PENTRU INGRIJIREA PARULUI SI DIN DEPILATOARE

1. SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementata pentru identificarea si determinarea acidului mercaptoacetic din produsele pentru ondularea parului, pentru intinderea parului si pentru depilare in care pot fi prezenti si alti agenti de reducere.

2. DEFINITIE

continutul de acid mercaptoacetic in proba determinat conform acestei metode este exprimat in procente masice de acid mercaptoacetic.

3. PRINCIPIU

Acidul mercaptoacetic se identifica prin teste in picatura si prin cromatografie in strat subtire si se determina prin iodometrie sau cromatografie de gaze.

4. IDENTIFICARE

4.1. Identificare prin teste in picatura

4.1.1. Reactivi

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

4.1.1.1. hartie cu diacetat de plumb

4.1.1.2. Solutie acid clorhidric (un volum acid clorhidric concentrat plus un

volum apa)

4.1.2. Procedeu

4.1.2.1. Identificarea acidului mercaptoacetic prin reactie de

culoare cu diacetat de plumb

Se pune o picatura de proba pentru testare pe hartia cu diacetat de plumb (4.1.1.1.). Daca apare o culoare galben intens, probabil este prezent acidul mercaptoacetic.

Sensibilitate: 0,5%.

4.1.2.2. Caracterizarea sulfurilor anorganice prin formarea

hidrogenului sulfurat la acidifiere

intr-o eprubeta se introduc cateva miligrame de proba pentru testare. Se adauga 2ml apa distilata si 1ml de acid clorhidric (4.1.1.2.). Se elibereaza hidrogen sulfurat, recunoscut dupa miros, si pe hartia cu diacetat de plumb se formeaza un precipitat negru de sulfura de plumb.(4.1.1.1.).

Sensibilitate: 50 ppm.

4.1.2.3. Caracterizarea sulfurilor prin formarea dioxidului de sulf la acidifiere

Se procedeaza conform descrierii de la 4.1.2.2. Se aduce la fierbere. Dioxidul de sulf se recunoaste dupa miros si prin proprietatile sale reducatoare in raport, de exemplu, cu ionii de permanganat.

4.2. Identificare prin cromatografie in strat subtire

4.2.1. Reactivi

Toti reactivii, exceptandu-i pe cei pentru care se specifica neobligativitatea, trebuie sa fie de puritate analitica.

4.2.1.1. Acid mercaptoacetic (acid tioglicolic), puritate minima determinata prin iodometrie 98%.

4.2.1.2. acid 2,2 -ditiodiacetic, puritate minima determinata prin iodometrie 99%.

4.2.1.3. Acid 2-mercaptopropionic (acid tiolactic), puritate minima determinata

prin iodometrie 95%.

4.2.1.4. Acid 3-metcaptopropionic, puritate minima determinata prin iodometrie

98%.

4.2.1.5. 3-mercaptopropan-1,2-diol (1-tioglicerol), puritate minima determinata

prin iodometrie 98%.

4.2.1.6. Placi de strat subtire, silicagel, gata preparate, 0,25mm grosime.

4.2.1.7. Placi de strat subtire, oxid de aluminiu, Merck F 254 E sau echivalent.

4.2.1.8. Acid clorhidric concentrat, d₄²⁰ = 1,19g/ml.

4.2.1.9. Acetat de etil.

4.2.1.10. Cloroform.

4.2.1.11. eter diizopropilic.

4.2.1.12. Tetraclorura de carbon.

4.2.1.13. Acid acetic glacial.

4.2.1.14. Iodura de potasiu, solutie in apa 1% (m/v).

4.2.1.15. Tetraclorura de platina, solutie in apa 0,1% (m/v).

4.2.1.16. Solventi de elutie

4.2.1.16.1. acetat de etil (4.2.1.9.), cloroform (4.2.1.10.), eter diizopropilic (4.2.1.11.), acid acetic (4.2.1.13.) (20 : 20 : 10 : 10, in volume)

4.2.1.16.2. Cloroform (4.2.1.10.), acid acetic (4.2.1.13.) (90 : 20, in volume)

4.2.1.17. Reactivi de detectare

4.2.1.17.1. Se amesteca, imediat inainte de folosire, volume egale de solutie (4.2.1.14.) si solutie (4.2.1.15.)

4.2.1.17.2. Solutie de brom, 5% (m/v);

se dizolva 5g brom in 100ml tetraclorura de carbon (4.2.1.12.)

4.2.1.17.3. Solutie de fluoresceina, 0,1% (m/v)

se dizolva 100mg fluoresceina in 100ml etanol

4.2.1.17.4. heptamolibdat de hexaamoniu, solutie in apa 10% (m/v)

4.2.1.18. Solutii etalon

4.2.1.18.1. Acid mercaptoacetic (4.2.1.1.), solutie in apa 0,4% (m/v)

4.2.1.18.2. acid ditiodiacetic (4.2.1.2.), solutie in apa 0,4% (m/v)

4.2.1.18.3. acid 2-mercaptopropionic (4.2.1.3.), solutie in apa 0,4% (m/v)

4.2.1.18.4. acid 3-mercaptopropionic (4.2.1.4.), solutie in apa 0,4% (m/v)

4.2.1.18.5. 3-mercaptopropan-1,2 diol (4.2.1.5), solutie in apa 0,4% (m/v)

4.2.2. Aparatura

Aparatura uzuala pentru cromatografia in strat subtire.

4.2.3. Procedeu

4.2.3.1. Tratamentul probelor

Se aciduleaza pana la pH 1 cu cateva picaturi de acid clorhidric (4.2.1.8.) si se filtreaza daca este necesar.

In anumite cazuri poate fi indicata diluarea probei. In acest caz, se acidifiaza cu acid clorhidric inainte de diluare.

4.2.3.2 Elutie

Se pune pe placa 1ml solutie de proba (4.2.3.1.) si cate un litru din fiecare dintre cele cinci solutii etalon (4.2.1.18.). Se usuca cu grija in curent usor de azot si se elueaza placa cu solventi (4.2.1.16.1. sau 4.2.1.16.2.). Se usuca placa cat se poate de repede pentru a minimiza oxidarea tiolilor.

4.2.3.3 Detectare

Se pulverizeaza placa cu unul dintre cei trei reactivi (4.2.1.17.1., 4.2.1.17.3. sau 4.2.1.17.4.). Daca placa se pulverizeaza cu reactiv (4.2.1.17.3.), se trateaza mai departe cu vapori de brom (de ex. intr-un rezervor continand un mic pahar de reactiv) pana cand spoturile devin vizibile. Detectarea cu pulverizare de reactiv (4.2.1.17.4.) va fi satisfacatoare numai daca timpul de uscare pentru stratul subtire nu a depasit 30 minute.

4.2.3.4 Interpretare

Se compara valorile Rf si culoarea solutiilor etalon cu cele ale standardelor. Valorile medii Rf date mai jos ca ghid informativ au numai valoare de comparatie. Ele depind de:

starea de activare a stratului subtire in momentul cromatografierii

temperatura in rezervorul cromatografic.

Exemple de valori Rf obtinute pe un strat de silicagel

5. DETERMINARE:

Determinarea acidului mercaptoacetic trebuie realizata pe un produs nefolosit din recipiente proaspat deschise, pentru a preveni oxidarea.

Determinarea trebuie sa inceapa intodeauna cu procedeul iodometric.

5.1. Iodometrie

5.1.1. Principiu

Determinarea se realizeaza prin oxidarea gruparii '-SH' cu iod intr-un mediu acid conform ecuatiei:

2 HOOC - CH₂SH + I₂ (HOOC - CH₂ - S)₂ + 2I + 2H

5.1.2. Reactivi

Iod, solutie standard 0,05 M

5.1.3. Aparatura

Echipament obisnuit de laborator

5.1.4. Procedeu

Se cantareste cu precizie o cantitate intre 0,5 si 1g proba intr-un flacon conic cu capac de 150ml continand 50ml apa distilata. Se adauga 5ml acid clorhidric (4.1.1.2.) (pH-ul solutiei circa 0) si se titreaza cu solutie de iod (5.1.2.) pana la aparitia unei culori galbene. Daca se doreste se poate folosi un indicator (de ex. solutie de amidon sau tetraclorura de carbon).

5.1.5. Calcul

Continutul de acid mercaptoacetic se calculeaza cu formula :

92 x n x100 0,92 n

% (m/m) =      =

1000x10x m m

unde :

m = masa (in grame )a probei pentru testare

n = volumul solutiei de iod (5.1.2.) folosita

5.1.6. Observatii

Daca rezultatul, calculat ca acid mercaptoacetic, este 0,1% sau mult sub concentratia maxima autorizata, nu este necesara continuarea determinarilor.

Daca rezultatul este egal cu sau peste concentratia maxima admisa, si identificarea a aratat prezenta unor agenti de reducere, este necesara realizarea unei determinari prin cromatografie de gaze.

5.2. cromatografiere de gaze

5.2.1. Principiu

Acidul mercaptoacetic se separa din excipient prin precipitare cu solutie de diacetat de cadmiu. Dupa metilare cu diazometan, preparat in situ sau anterior intr-o solutie de dietileter, derivatul metilic al acidului mercaptoacetic este masurat prin cromatografie de gaz/lichid, octanoatul de metil fiind folosit ca standard intern.

5.2.2. Reactivi

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

5.2.2.1. Acid mercaptoacetic, 98%

5.2.2.2. Acid clorhidric,d₄²⁰ = 1,19g/ml

5.2.2.3. Metanol

5.2.2.4. Diacetat de cadmiu dihidratat, solutie in apa 10% (m/v)

5.2.2.5. octanoat de metil, solutie in metanol 2% (m/v)

5.2.2.6. Solutie tampon de acetat (pH 5)

Acetat de sodiu trihidratat, 77g

Acid acetic (glacial), 27,5g

Apa demineralizata pana la un volum final de 1 litru

5.2.2.7. Acid clorhidric, solutie in metanol 3M (5.2.2.3.), proaspat preparat

5.2.2.8. 1-metil-3-nitro-1-nitrozoguanidina

5.2.2.9. Hidroxid de sodiu, solutie 5 M

5.2.2.10. iod, solutie standard 0,05 M

5.2.2.11. Dietileter

5.2.2.12. Solutie diazometan preparata din N-metil-N-nitrozotoluen-4-sulfonamida (Fieser, Reagents for Organic Synthesis (Wiley), 1967)

Solutia obtinuta contine circa 1,5g diazometan in 100ml dietileter. Diazometanul fiind un gaz toxic si foarte instabil, toate experimentele trebuie efectuate sub o hota puternica si trebuie sa se evite folosirea aparaturii de sticla rodata (pentru acest scop exista truse speciale).

5.2.3. Aparatura

5.2.3.1. Aparatura obisnuita de laborator

5.2.3.2. Aparatura pentru prepararea diazometanului in situ (vezi Fales, H.M., Jaouni, T.M. si Babashak, J.F. Analyt. Chem. 1973, 45, 2302)

5.2.3.3. Aparatura pentru pregatirea avansata a diazometanului (Fiesen)

5.2.4. Prepararea probei

intr-o eprubeta de centrifugare de 50ml se cantareste precis o cantitate suficienta de proba pentru a rezulta o presupusa cantitate de 50 pana la 70mg acid mercaptoacetic. Se aciduleaza cu cateva picaturi de acid clorhidric (5.2.2.2.) pentru a obtine un pH de circa 3.

Se adauga 5ml apa demineralizata si 10ml solutie tampon de acetat (5.2.2.6.).

Se verifica cu hartie de pH daca valoarea pH-ului este circa 5. Apoi se adauga 5ml solutie de diacetat de cadmiu (5.2.2.4).

Se asteapta 10 minute si apoi se centrifugheaza pentru cel putin 15 minute la 4000g. Se elimina supernatantul lichid care poate contine o grasime insolubila (in cazul produselor crema). Aceasta grasime nu poate fi confundata cu tiolii care colecteaza intr-o masa compacta la fundul eprubetei. Se verifica ca nici o precipitare sa nu se produca la adaugarea catorva picaturi de solutie de diacetat de cadmiu (5.2.2.4.) la supernatant.

Acolo unde identificarea anterioara nu a relevat alti agenti reducatori in afara de tioli, se verifica iodometric daca tiolul prezent in lichidul supernatant nu depaseste 6 pana la 8% din cantitatea initiala.

Se introduc 10ml de metanol (5.2.2.3.) intr-o eprubeta de centrifugare continand precipitatul si se disperseaza fin precipitatul cu o tija agitatoare. Se centrifugheaza din nou pentru cel putin 15 minute la 4000g. Se scurge supernatantul si se verifica absenta tiolilor.

Se spala precipitatul a doua oara urmand acelasi procedeu.

Inca folosind aceeasi eprubeta de centrifuga, se adauga:

2ml solutie octaonat de metil (5.2.2.5.),

5ml de acid clorhidric in metanol (5.2.2.7.).

Se dizolva complet tiolii (din excipient poate persista putina materie insolubila). Aceasta este solutia 'S'.

Cu o portiune din aceasta solutie, se verifica iodometric daca continutul de tioli este de cel putin 90% din cel obtinut la 5.1.

5.2.5. Metilare

Metilarea se realizeaza ori prin preparare in situ (5.2.5.1.) ori cu solutie de diazometan preparata anterior (5.2.5.2.).

5.2.5.1. Metilare in situ

In aparatura de metilare (5.2.3.2.) continand 1ml de eter (5.2.2.11.) se introduc 50ml solutie 'S' si se metileaza prin metoda (5.2.3.2.) cu circa 300mg de 1-metil-3-nitro-1-nitrozoguanidina (5.2.2.8.). Dupa 15 minute (solutia de eter trebuie sa fie galbena pentru a indica excesul de diazometan) se transfera solutia de proba intr-un flacon de 2ml avand un dop etans. Se depoziteaza in frigider peste noapte. Se metileaza doua probe simultan.

5.2.5.2. Metilare cu solutie de diazometan preparata anterior

intr-un flacon cu dop de 5ml se introduc 1ml solutie de diazometan (5.2.2.12.), apoi 50ml solutie 'S'. Se lasa in frigider peste noapte.

5.2.6. Preparare standard

Se prepara o solutie standard de acid mercaptoacetic (5.2.2.1.) de concentratie cunoscuta continand circa 60mg acid mercaptoacetic pur (5.2.2.1.) la 2ml.

Aceasta este solutia 'E'.

Se precipita, determina si metileaza conform 5.2.4. si 5.2.5.

5.2.7. Conditii pentru cromatografia de gaze

5.2.7.1. Coloana

Tip: otel inoxidabil

Lungime: 2m

Diametru: 3mm

5.2.7.2. Umplutura

2% ftalat de didecil /chromosorb, WAW 80 la 100 ochiuri.

5.2.7.3. Detector

Ionizare in flacara. O setare adecvata a sensibilitatii electrometrului detectorului cu ionizare cu flacara este 8 x 10 ^-10 A.

5.2.7.4. Alimentari cu gaz

Gaz purtator: azot

presiune: 2,2 bar

debit: 35ml/min

Gaz auxiliar: hidrogen

presiune: 1,8 bar

debit: 15ml/min

Alimentare-detector: conform celor specificate de producatorii instrumentului

5.2.7.5. Conditii de temperatura

Injector: 200C

Detector: 200C

Coloana: 90 C

5.2.7.6. Viteza de inregistrare a graficului

5 mm/min.

5.2.7.7. Cantitate injectata

ml. Se realizeaza cinci injectari.

Conditiile cromatografiei sunt date informativ. Ele permit realizarea unei rezolutii 'R' egala sau mai buna decat 1,5, unde:

fie

r₁ si r₂ = timpii de retentie (in minute) pentru cele doua picuri

W₁ si W₂ = latimile picurilor la jumatatea inaltimii (in milimetri)

d' = viteza de inregistrare a graficului (in milimetri per minut)

Se recomanda ca procesul de cromatografiere sa se termine prin reglarea temperaturii de la 90 la 150C cu o rata de 10C pe minut pentru a elimina substantele care sunt susceptibile a interfera cu masuratorile ulterioare.

5.2.8. Calcul

5.2.8.1. Coeficientul de proportionalitate pentru acidul mercaptoacetic

Acesta se calculeaza fata de octanoatul de metil pe baza unui amestec standard.

Daca 't' reprezinta acidul mercaptoacetic:

fie:

k_t      = factorul sau de raspuns

m'_t      = masa sa (in miligrame) in amestec

S'_t      = aria picului sau

Daca 'c' reprezinta octanoatul de metil:

fie:

m'_c = masa sa (in miligrame) in amestec

S'_c = aria picului sau

atunci:

Acest coeficient variaza functie de aparatura folosita.

5.2.8.2. Concentratia de acid mercaptoacetic prezent in proba

Daca 't' reprezinta acidul mercaptoacetic:

fie:

k_t      = factorul sau de raspuns

S_t      = aria picului sau

Daca 'c' reprezinta octanoatul de metil:

fie:

m_c = masa sa (in miligrame) in amestec

S_c = aria picului sau

M = masa (in miligrame) a portiunii de testare initiala

atunci procentul % (m/m) de acid mercaptoacetic prezent in proba este:

6. REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de acid mercaptoacetic de 8% (m/m), diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,8% (m/m).

ANEXA nr. 20

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMNARE CANTITATIVA PENTRU HEXACLOROFEN

A. IDENTIFICARE

SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementata pentru identificare hexaclorofen din produsele cosmetice.

PRINCIPIU

Hexaclorofenul din proba este extras cu acetat de etil si identificat prin cromatografie in strat subtire.(C.S.S.)

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Acid sulfuric, solutie 4 M

Celita AW.

Acetat de etil

Solvent de elutie: Benzen continand 1% (v/v) acid acetic glacial.

Agent de vizualizare I:

Solutie rodamina B: se dizolva 100 mg rodamina B intr-un amestec de 150 ml dietileter, 70 ml etanol absolut si 16 ml apa.

Agent de vizualizare II:

solutie 2,6-dibromo-4-(cloroimino)ciclohexa-2,5-dienona: se dizolva 400 mg de 2,6-dibromo-4-(cloroimino)ciclohexa-2,5-dienona in 100 ml metanol (zilnic proaspat preparat).

Solutie carbonat de sodiu: se dizolva 10 g carbonat de sodiu in 100 ml de apa demineralizata.

Solutie etalon:

Hexaclorofen, solutie 0,05% (m/v) in acetat de etil.

APARATURA

placi pentru cromatografie in strat subtire Kiesel gel 254, 200 x 200 mm (sau echivalent)

Echipament uzual pentru cromatografia in strat subtire

Baie termostatata la 26C pentru tancul cromatografic

PREPARAREA PROBEI PENTRU TESTARE

Se amesteca foarte bine 1 gram proba omogenizata cu 1g Celita AW (3.2) si 1 ml acid sulfuric (3.1)

Se usuca la 100C pentru 2 ore.

Se raceste si se marunteste fin reziduul uscat.

Se extrage de doua ori cu cate 10 ml acetat de etil (3.3), se centrifugheaza dupa fiecare extractie si se combina straturile de acetat de etil.

Se evapora la 60C .

Se dizolva reziduul in 2ml acetat de etil (3.3).

PROCEDEU

Se pun 2ml solutie proba de testat (5.6) si 2ml solutie etalon (3.7) pe placa de cromatografie in strat subtire (4.1)

Se satureaza tancul (4.3) cu solvent de elutie (3.4).

Se pune placa CSS in tanc si se elueaza pana la 150mm.

Se scoate placa CSS si se usuca intr-un cuptor ventilat la o temperatura de circa 105C.

Vizualizare

Spoturile de hexaclorofen de pe placa se vizualizeaza conform indicatiilor 6.5.1 sau 6.5.2.

Se pulverizeaza uniform pe placa agent de vizualizare I (3.5). Dupa 30 minute se examineaza placa la lumina UV 254 nm.

Se pulverizeaza uniform pe placa solutia de 2,6-dibromo-4-(cloroimino)ciclohexa-2,5-dienona, agent de vizualizare II (3.6). Ulterior se pulverizeaza placa cu solutie de carbonat de sodiu (3.6). Se examineaza placa la lumina zilei dupa 10 minute de uscare la temperatura camerei.

INTERPRETARE

Vizualizare agent I (3.5):

Hexaclorofenul este indicat de un spot albastrui pe un fond fluorescent galben-portocaliu si are o valoare Rf de aproximativ 0,5.

Vizualizare agent II (3.6)

Hexaclorofenul este indicat de un spot azuriu spre turcoaz pe un fond alb si are o valoare Rf de aproximativ 0,5.

B. DETERMINARE

SCOP SI DOMENIU DE APLICATIE

Aceasta este metoda reglementata pentru determinare hexaclorfen din produsele cosmetice.

DEFINITIE

Continutul de hexaclorofen in proba determinat conform acestei metode este exprimat in procente masice de hexaclorofen.

PRINCIPIU

Hexaclorofenul este determinat, dupa conversia la derivat metilat, prin cromografie de gaze cu detector cu captura de electroni.

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Acetat de etil

N-metil-N-nitrozo-p-toluensulfonamida (diazald)

Dietileter

Metanol

carbitol: 2-(2-etoxietoxi)etanol

Acid formic

Hidroxid de potasiu, solutie apoasa 50% (m/m) (zilnic proaspat preparata)

Hexan pentru spectroscopie

Bromclorofen (standard nr.1)

4,4',6,6'-tetracloro-2,2'-tiodifenol (standard nr.2)

2,4,4'-tricloro-2-hidroxi-difenileter (standard nr.3)

Acetona

Acid sulfuric 4M

Celita AW

Acid formic/acetat de etil, solutie 10% (v/v)

Hexaclorofen

APARATURA

Sticlarie uzuala de laborator

Miniaparatura pentru prepararea diazometanului (Analyt.Chem.1973, 45,2302-2)

cromatograf de gaze echipat cu un detector cu captura de electroni cu sursa 63 Ni

PROCEDEU

Preparare solutie standard

Standardul este ales astfel incat sa nu interfereze cu nici o substanta continuta in excipient produsului de analizat. De obicei standardul nr.1 este cel mai adecvat (4.9)

intr-un balon cotat de 100ml se cantaresc cu precizie 50 mg standard nr.1, 2 sau 3 (4.9, 4.10 sau 4.11) si 50mg de hexaclorofen (4.16). Se aduce la semn cu acetat de etil (4.1) (solutie A). Se dilueaza 10ml solutie A cu acetat de etil (4.1) pana la 100ml (solutie B).

intr-un balon cotat de 100ml se cantaresc cu precizie 50mg de standard nr. 1, 2 sau 3 (4.9 , 4.10 sau 4.11). Se aduce la semn cu acetat de etil (4.1) (solutie C).

Preparare proba

Se cantareste cu precizie 1g proba omogenizata si se amesteca foarte bine cu 1ml acid sulfuric (4.13), 15ml acetona (4.12) si 8g celita AW (4.14). Se usuca amestecul la aer pe o baie de abur timp de 30 minute, apoi se usuca o ora si jumatate intr-un cuptor cu ventilatie. Se raceste, se marunteste fin reziduul si se transfera intr-o coloana de sticla.

Se elueaza cu acetat de etil (4.1) si se colecteaza 100ml. Se adauga 2 ml solutie standard intern (solutie C) (6.1.2).

Observatii: deoarece exista un domeniu larg de tipuri de produse in care hexaclorofenul poate fi prezent, este important ca mai intai sa se verifice extragerea hexaclorofenului din proba prin acest procedeu inainte de inregistrarea rezultatelor. Daca extragerile sunt mici, modificarile, cum ar fi schimbarea solventului (benzen in loc de acetat de etil), pot fi introduse cu acordul partilor interesate.

Metilare proba

Se racesc toti reactivii si aparatura intre 0 si 4C timp de doua ore. In compartimentul exterior al aparaturii de diazometan se pun 1,2ml solutie obtinuta la 6.2. si 0,1ml metanol (4.4.). Se pun circa 200 mg diazald (4.2) in rezervorul central, se adauga 1ml carbitol (4.5) si 1ml dietileter (4.3) si se dizolva. Se asambleaza aparatul, se imerseaza pe jumatate intr-o baie la 0C si se introduc cu seringa cam 1ml solutie hidroxid de potasiu racita (4.7) in rezervorul central. Se asigura persistenta culorii galbene obtinuta prin formarea diazometanului. Daca culoarrea galbena nu persista, se repeta metilarea cu alte 200 mg de diazald (4.2).

Observatii: persistenta coloratiei galbene indica un exces de diazometan, care este necesar pentru a asigura o metilare completa a probei.

Aparatul se indeparteaza din baie dupa 15 minute apoi se lasa inchis la temperatura ambianta timp de 12 ore. Se deschide aparatul, se trateaza excesul de diazometan prin adaugarea catorva picaturi de solutie acid formic in acetat de etil (4.15) 10% (v/v) si se transfera solutia organica intr-un balon cotat de 25ml. se aduce la semn cu hexan (4.8).

Se injecteaza 1,5ml din aceasta solutie in cromatograf.

Metilarea standardului

Se racesc reactivii si aparatura intre 0 si 4C timp de doua ore. Se introduc in compartimentul extern al aparaturii de diazometan urmatoarele:

0,2ml solutie B (6.1.1)

1ml acetat de etil (4.1)

0,1ml metanol (4.4).

Se continua metilarea conforn descrierii de la 6.3. Se injecteaza in cromatograf 1,5ml din solutia rezultata.

CROMATOGRAFIERE DE GAZE

Coloana trebuie sa realizeze o rezolutie 'R' egala sau mai buna decat 1,5, unde:

r₁ si r₂      = timpii de retentie (in minute)

W₁ si W₂ = latimea picurilor la jumatatea inaltimii (in milimetri)

d      = viteza de inregistrare a graficului (in milimetri per minut)

urmatoarele conditii au fost gasite adecvate pentru cromatografia de gaze:

Coloana: otel inoxidabil

Lungime: 1,7 m

Diametru: 3 mm

Suport:

chromosorb: WAW

analiza sitei: 80 la 100 ochiuri

Faza stationara: 10% OV 17

Temperaturi:

coloana: 280C

injector: 280C

detector: 280C

Gaz purtator: azot fara oxigen

Presiune:2,3 bar

Debit: 30 ml/min.

CALCUL

Coeficient de proportionalitate al hexaclorofenului

Acesta este calculat fata de standardele alese, in legatura cu amestecul standard.

Fie:

h       = hexaclorofenul

k_h       = coeficientul sau de proportionalitate

m'_h      = masa sa (in grame) in amestec

A'_h = aria picului sau

s       = standardul ales

m'_s = masa sa (in grame) in amestec

A'_s = aria picului standardului

atunci:

cantitatea de hexaclorofen in proba

Fie:

h       = hexaclorofenul

k_h      = coeficientul sau de proportionalitate

A_h       = aria picului sau

s       = standardul ales

m_s       = masa sa (in grame) in amestec

A_s       = aria picului sau

M = masa (in grame) de proba pentru testare luata

atunci procentul % (m/m) de hexaclorofen din proba este:

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de hexaclorofen de 0,1% (m/m), diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceiasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,005% (m/m).

ANEXA nr. 21

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU TOSILCLORAMIDA DE SODIU (CLORAMINA -T )

SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementata pentru determinarea cantitativa prin cromatografie in strat subtire a tosilcloramidei de sodiu (cloramina-T) in produsele cosmetice.

DEFINITIE

Continutul de cloramina-T din proba, determinat conform acestei metode, este exprimat ca procentaj masic (m/m).

PRINCIPIU

Cloramina-T este hidrolizata complet la 4-toluensulfonamida prin fierbere cu acid clorhidric.

Cantitatea de 4-toluensulfonamida formata este determinata foto-densiometric prin cromatografie in strat subtire.

Cantitatea de 4-toluensulfonamida formata se determina foto-densiometric prin cromatografie in strat subtire.

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Tosilcloramina de sodiu (cloramina-T)

Solutie standard de 4-toluensulfonamida: 50mg de 4-toluensulfonamida in 100ml etanol (4.5)

Acid clorhidric, 37% (m/m), d₄²⁰ 1,18 g/ml.

Dietileter

Etanol, 96% (v/v)

Solvent de developare

1-butanol/etanol (4.5)/apa (40 : 4 : 9; v/v/v), sau

cloroform/acetona (6 : 4; v/v).

Placi pentru cromatografie in strat subtire gata pregatite, silicagel 60, fara indicator fluorescent.

Permanganat de potasiu

Acid clorhidric, 15% (m/m).

Reactiv pulverizat: 2-toluidina, solutie in etanol 1% (m/v) (4.5)

APARATURA

Aparatura uzuala de laborator

Echipament uzual pentru cromatografie in strat subtire

Fotodensitometru

PROCEDEU

Hidroliza

Se cantareste cu precizie intr-un balon cu fund rotund de 50 ml circa 1g de proba ('m'). Se adauga 5ml apa si 5ml acid clorhidric (4.3.) si se fierbe o ora folosind un condensator de reflux. Se transfera imediat suspensia fierbinte cu apa intr-un balon gradat de 50ml. Se lasa sa se raceasca si se completeaza pana la semn cu apa. Se centrifugheaza la cel putin 3000 rpm pentru 5 minute si se trece lichidul supernatant printr-un filtru.

Extractie

Se iau 30ml filtrat si se extrage de trei ori cu 15ml dietileter (4.4). Daca este necesar se usuca fazele eterice si se colecteaza acestea intr-un balon cotat de 50ml. Se aduce la semn cu dietileter. (4.4).

Se iau 25 ml extract eteric uscat si se evapora pana la uscare totala intr-un curent de azot. Se redizolva reziduul cu 1ml etanol (4.5).

Cromatografie in strat subtire

Se picura 20ml reziduu etanolic (6.2) pe o placa de cromatografie in strat subtire (4.7). In acelasi timp si in acelasi mod se picura 8, 12, 16 si 20ml de solutie standard de 4-toluensulfonamida (4.2).

Apoi se lasa la developare circa 150mm in solvent de developare (4.6.1 sau 4.6.2).

Dupa evaporarea completa a solventului de developare, se pune placa pentru doua sau trei minute intr-o atmosfera de vapori de clor, care este produsa turnand 100ml acid clorhidric (4.9) peste circa 2g permanganat de potasiu (4.8) intr-un vas inchis. Se indeparteaza excesul de clor prin incalzirea placii la 100C timp de cinci minute. Apoi se pulverizeaza placa cu reactiv (4.10).

Masurare

Dupa aproximativ o ora, se masoara spoturile violete prin intermediul unui fotodensitometru la 525 nm.

Trasarea curbelor de etalonare

Se traseaza valorile inaltimii picului maxim descoperite pentru cele 4 spoturi de 4-toluensulfonamida fata de cantitatile corespondente de 4 -toluensulfonamida (adica 4, 6, 8, 10mg 4-toluensulfonamida /spot)

NOTA

Metoda poate fi controlata prin folosirea unei solutie de 0,1 sau 0,2% (m/v) cloramina-T (4.1) tratata in acelasi mod ca proba (6).

CALCUL

Continutul de cloramina-T din proba, exprimat ca procentaj masic, se calculeaza astfel:

unde:

= factor de conversie 4-toluensulfonamida cloramina-T

a = cantitatea (in mg) de 4-toluensulfonamida in proba citita de pe curbele de etalonare

m       = masa (in grame) a probei luate in analiza

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de cloramina-T de circa 0,2 % (m/m) diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,03% (m/m).

ANEXA nr. 22

METODA DE DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU FLUORUL TOTAL DIN PRODUSELE PENTRU INGRIJIREA DINTILOR

SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementata pentru determinarea fluorului total in pastele de dinti. Este adecvata pentru concentratii care nu depasesc 0,25%.

DEFINITIE

Continutul de fluor din proba determinat conform acestei metode este exprimat ca procentaj masic.

PRINCIPIU

Determinarea este realizata prin cromatografie de gaze. Fluorul din compusii continand fluor este convertit la trietilfluorsilan (TEFS) prin reactie directa cu clortrietilsilan (TECS) in solutie acida si simultan extras cu xilen continand ciclohexan ca standard intern.

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Fluorura de sodiu, uscata la 120 c la masa constanta.

Apa, dublu distilata, sau de calitate echivalenta.

Acid clorhidric, d₄²⁰ = 1,19 g/ml

Ciclohexan (CH)

Xilen fara varfuri in cromatograma anterioare varfului solventului cand se cromatografiaza in aceleasi conditii ca si proba (6.1). Daca este necesar se purifica prin distilare.

Clortrietilsilan (TECS Merck sau un echivalent).

Solutii standard de fluor

Solutie stoc, 0,250 mg F /ml. Se cantaresc cu precizie 138,1mg fluorura de sodiu (4.1) si se dizolva in apa (4.2). Se transfera solutia cantitativ intr-un balon cotat de 250ml (5.5). Se dilueaza pana la semn cu apa (4.2) si se amesteca.

Solutie stoc diluata, 0,050mg F /ml. Se transfera cu pipeta 20ml din solutia stoc (4.7.1) intr-un balon cotat de 100ml (5.5). Se dilueaza pana la semn cu apa (4.2) si se amesteca.

Solutie standard intern

Se amesteca 1 ml ciclohexan (4.4) cu 5ml xilen (4.5).

Clortrietilxilan /solutie standard intern

Se transfera, cu pipeta (5.7), 0,6 ml TECS (4.6) si 0,12ml solutie standard intern (4.8) intr-un balon cotat de 10ml. Se dilueaza cu xilen (4.5) pana la semn si se amesteca. Se prepara proaspat zilnic.

Acid percloric, 70% (m/v)

Acid percloric, 20% (m/v) in apa (4.2)

APARATURA

Echipament standard de laborator

cromatograf de gaze cu un detector cu ionizare in flacara.

Amestecator turbionar Vortex sau echivalent.

B hler, vibrator, tip SMB₁ sau echivalent.

Baloane cotate, 100 si 250ml, din polipropilena.

Eprubete de centrifuga (sticla); 20ml cu capac filetat teflonat, Sovirel tip 611-56 sau echivalent. Se curata eprubetele si dopurile prin plasare in acid percloric (4.11) cateva ore, urmata de cinci clatiri ulterioare cu apa (4.2) si in final usucare la 100 C.

Pipete, reglabile pentru distribuirea de volume intre 50 si 200ml, cu varfuri de plastic detasabile.

Aparatura de distilare, echipata cu coloana Schneider cu trei bule sau o coloana echivalenta Vigreux.

PROCEDEU

Analiza proba

Se selecteaza un tub de pasta de dinti nedeschis anterior, se deschide si se indeparteaza tot continutul. Se transfera intr-un recipient de plastic, se amesteca temeinic si se pastreaza in conditii care nu permit deteriorarea.

Se cantaresc cu precizie 150mg ('m') de proba intr-o eprubeta de cetrifugare (5.6), se adauga 5ml apa (4.2) si se omogenizeaza (5.3).

Se adauga 1ml xilen (4.5).

Se adauga cu picatura 5ml acid clorhidric (4.3) si se omogenizeaza (5.3).

Se adauga, cu pipeta, 0,5ml clorotrietilsilan/solutie standard interna (4.9) intr-o eprubeta de centrifuga (5.6).

Se inchide eprubeta cu un dop filetat (5.6) si se amesteca temeinic timp de 45 minute pe un vibrator (5.4.) setat la 150 miscari per minut.

6.1.7 Se centrifugheaza 10 minute la o asemenea viteza incat sa se produca o separare neta a fazelor, se deschide eprubeta, se scoate stratul organic si se injecteaza 3ml din faza de organica in coloana cromatografului de gaze (5.2).

Observatie: Dureaza circa 20 de minute pentru ca toti componentii sa fie

eluati.

Se repeta injectarea, se calculeaza raportul suprafetei de pic mediu (A_TEFS/A_CH) si se citeste cantitatea corespunzatoare de fluor (in miligrame ('m1') de pe curba de etalonare (6.3)

Se calculeaza continutul de fluor total din proba (in procente masice de fluor) dupa cum este indicat la paragraful 7.

Conditii de cromatografiere

Coloana: otel inoxidabil

Lungime: 1,8 m

Diametru: 3 mm

Suport: Gaschrom 80 pana la 100 ochiuri.

Faza stationara: ulei siliconic DC 200 sau echivalent, 20%. Se conditioneaza coloana peste noapte la 100C (debit de gaz purtator la 25ml azot per minut) si se repeta in fiecare noapte. Dupa fiecare 4 sau 5 injectari se reconditioneaza coloana prin incalzire pentru 30 minute la 100C.

Temperaturi:

coloana: 70C

injector: 150C

detector: 250C

Debit de gaz purtator: 35ml azot per minut.

curba de etalonare

Se pun cu pipeta in sase eprubete de centrifuga (5.6) 0, 1, 2, 3, 4 si 5 ml solutie standard de fluor diluata (4.7.2). Se aduce la un volum de 5 ml cu apa (4.2).

Se procedeaza conform descrierii de la 6.1.3 pana la 6.1.6 inclusiv.

Se injecteaza 3ml de faza organica in coloana cromatografului de gaze (5.2.)

Se repeta injectarea si se calculeaza raportul varfului mediu (A_TEFS/A_CH).

Se traseaza curba de etalonare coreland masa de fluor (in miligrame) in solutiile standard (6.3.1) si raportul suprafetei de varf A_TEFS/A_CH masurat in conditiile 6.3.4.. Se unesc punctele graficului cu linia dreapta interpolata cel mai bine calculata prin analiza de regresie.

CALCUL

Concentratia continutului de fluor total din proba (in procente masice de fluor) (% (m/m) F) este data de:

unde:

m       = proba pentru testare (in miligrame) (6.1.2)

m₁      = cantitatea de F (in miligrame) citita de pe curba de etalonare (6.1.8)

REPETABILITATE (ISO 5725)

Pentru un continut de fluor de circa 0,15% (m/m), diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceeasi proba nu trebuie sa depaseasca in valoare absoluta de 0,012% (m/m).

ANEXA nr. 23

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU COMPUSII ORGANO-MERCURICI

SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Metoda descrisa mai jos este reglementata pentru a fi utilizata la identificarea si determinarea derivatilor organomercurici introdusi cu rol de conservanti in produsele cosmetice pentru ochi. Este aplicabila tiomersalului (denumire INN) (2-(etilmercur) benzoat de sodiu) si fenilmercurului si sarurilor sale.

A. IDENTIFICARE

PRINCIPIU

Compusii organomercurici sunt combinati cu 1,5-difenil-3-tiocarbazona. Dupa extractia ditizonatului cu tetraclorura de carbon, silicagel, se realizeaza cromatografia in strat subtire. Spoturile de ditizonati apar colorate oranj.

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Acid sulfuric, 25% (v/v)

1,5-difenil-3- tiocarbazona (ditizona): 0,8 mg in 100ml tetraclorura de carbon (2.4)

Azot

Tetraclorura de carbon

Solvent de developare: hexan / acetona, 90 : 10 (v/v)

Solutie standard, 0,001% in apa, de:

2-(etilmercur)benzoat de sodiu

clorura de etilmercur sau clorura de metilmercur

nitrat de fenilmercur sau acetat de fenilmercur

diclorura de mercur sau diacetat de mercur

Placute cu silicagel gata preparate (de ex. Merck 5721 sau echivalent)

Clorura de sodiu

APARATURA

Echipament normal de laborator

Aparatura normala pentru cromatografie in strat subtire (CSS)

Filtru separator de faze

PROCEDEU

Extractie

Se dilueaza 1g proba intr-o eprubeta de centrifuga prin titrare cu 20ml apa distilata. Se obtine dispersia maxima si se incalzeste la 60C pe baie de apa. Se adauga 4g clorura de sodiu (2.8). Se agita. Se lasa sa se raceasca.

Se centrifugheaza cel putin 20 minute la 4500 rot/minut pentru a separa cea mai mare parte a solidului de lichid. Se filtreaza printr-o palnie de separare si se adauga 0,25ml solutie de acid sulfuric (2.1).

Se extrage de mai multe ori cu 2 sau 3ml solutie de ditizona (2.2) pana cand ultima faza organica ramane verde.

Se filtreaza secvential fiecare faza organica printr-un filtru separator de faze (3.3).

Se evapora pana la uscare totala intr-un curent de azot (2.3).

Se dizolva cu 0,5ml de tetraclorura de carbon (2.4.). Se foloseste aceasta solutie imediat, conform 4.2.1.

Separare si identificare

Se pun imediat 50ml solutie de tetraclorura de carbon obtinuta la 4.1.6 pe o placa cu silicagel (2.7). Se trateaza simultan 10ml solutie standard (2.6) ca la 4.1. si se pun 50ml din solutia obtinuta la 4.1.6. pe aceeasi placa.

Se pune placa in solvent (2.5) si se lasa pana acesta avanseaza 150 mm. Compusii organomercurici apar ca spoturi colorate a caror culoare este stabila, daca placa este acoperita cu o placa de sticla imediat dupa evaporarea solventului.

Ca exemplu, s-au obtinut urmatoarele valori Rf:

B. DETERMINARE

DEFINITIE

Continutul de compusi organomercurici determinat prin aceasta metoda este exprimat in procente de masa (m/m) ca mercur in proba.

PRINCIPIU

Metoda consta in masurarea cantitatii totale de mercur prezent. Este de aceea necesar a ne asigura ca nu este prezent mercur intr-o stare anorganica si sa fie identificat derivatul organomercuric continut in proba. Dupa mineralizare, mercurul eliberat este masurat prin absorbtie atomica fara flacara.

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Acid azotic concentrat, d₄²⁰ 1,41g/ml

Acid sulfuric concentrat d₄²⁰ 1,84g/ml.

Apa redistilata

Permanganat de potasiu, solutie 7% (m/v)

Clorura de hidroxilamoniu, solutie 1,5% (m/v)

Peroxodisulfat dipotasic, solutie 5% (m/v)

Diclorura de staniu, solutie 10% (m/v)

Acid clorhidric concentrat, d₄²⁰ 1,18 g/ml.

Diclorura de paladiu impregnata pe vata de sticla, 1% (m/m).

APARATURA

Echipament uzual de laborator

Aparatura pentru determinarea mercurului prin absorbtie atomica fara flacara (tehnica vaporilor reci) incluzand sticlaria necesara. Lungimea de cale a cuvei este cel putin 100mm.

PROCEDEU

Se iau toate masurile normale de protectie pentru analiza urmelor de mercur.

Separare

Se cantaresc cu precizie 150mg proba ('m'). Se adauga 10ml acid azotic (3.1.) si se lasa pentru 3 ore intr-un flacon etans pus intr-o baie de apa la 55C, agitandu-l la intervale regulate. In acelasi timp, se realizeaza un test orb pe reactivi.

Dupa racire, se adauga 10ml acid sulfuric (3.2.) si se lasa din nou in baia de apa la 55C timp de 30 minute

Se pune flaconul intr-o baie de gheata si se adauga cu grija 20ml apa (3.3).

Se adauga o portiune de 2ml solutie permanganat de potasiu 7% (3.4) pana cand solutia ramane colorata. Se pune din nou in baia de apa la 55C pentru inca 15 minute.

Se adauga 4ml solutie peroxodisulfat de dipotasiu (3.6). Se continua incalzirea in baie de apa la 55 C pentru 30 minute

Se lasa la racit si se transfera continutul flaconului intr-un balon cotat de 100ml. Se clateste vasul cu 5ml clorura de hidroxilamoniu (3.5) si apoi se clateste de patru ori cu 10ml apa (3.3). Solutia trebuie sa fie complet decolorata. Se aduce la semn cu apa (3.3).

Determinare

Se pun 10ml solutie test (5.1.6) intr-un vas de sticla pentru determinarea mercurului in vapori reci (4.2). Se dilueaza cu 100ml apa (3.3) si consecutiv cu 5ml acid sulfuric (3.2) si 5ml solutie diclorura de staniu (3.7). Se amesteca dupa fiecare adaugare. Se asteapta 30 de secunde pentru reducerea tuturor ioniilor de mercur la stare metalica si se face o citire ('n').

Se pune vata de sticla impregnata cu diclorura de paladiu (3.9) intre vasul de reducere a mercurului si cuva de curgere a instrumentului (4.2). Se repeta 5.2.1. si se inregistreaza citirea. Daca citirea nu este zero, mineralizarea nu a fost completa si analiza trebuie repetata.

CALCUL

Fie:

m       = masa (in miligrame) a probei pentru testare

n       = cantitatea de mercur (in mg) citita pe instrument

Cantitatea de mercur, exprimata ca mercur, in procente de masa, se calculeaza cu formula:

NOTE

Pentru imbunatatirea mineralizarii poate fi necesar sa se inceapa prin diluarea probei.

Daca absorbtia mercurului pe substrat este suspectabila, trebuie facuta o determinare cantitativa prin metoda adaosurilor standard.

8 . REPETABILITATE (ISO 5725)

In cazul unei concentratii de mercur de 0,007%, diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe accesi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,00035%

ANEXA nr. 24

METODA DE IDENTIFICARE SI DETERMINARE CANTITATIVA PENTRU SULFURI ALCALINE SI ALCALINO- PAMANTOASE

SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Aceasta este metoda reglementata pentru determinarea sulfurilor prezente in produsele cosmetice. Prezenta tiolilor sau a altor agenti reducatori (inclusiv sulfitii) nu interfereaza.

DEFINITIE

Concentratia sulfurilor determinata prin aceasta metoda se exprima ca procente masice de sulf.

PRINCIPIU

Dupa acidifierea mediului, hidrogenul sulfurat este antrenat intr-un curent de azot si apoi fixat sub forma de sulfura de cadmiu. Aceasta se filtreaza si se clateste si apoi este determinata iodometric.

REACTIVI

Toti reactivii trebuie sa fie de puritate analitica.

Acid clorhidric concentrat, d₄²⁰ 1,19 g/ml.

Tiosulfat de sodiu, solutie standard 0,1M

Iod, solutie standard 0,05 M

Sulfura disodica

Diacetat de cadmiu

Amoniac concentrat, d₄²⁰ 0,90 g/ml.

Solutia amoniacala de diacetat de cadmiu: se dizolva 10g diacetat de cadmiu (4.5) in circa 50ml apa. Se adauga amoniac (4.6) pana cand precipitatul se redizolva (de ex. aproximativ 20ml). Se aduce la 100 ml cu apa.

Azot

Solutie de amoniac M

APARATURA

Echipament uzual de laborator

balon cu fund rotund si trei gaturi rodate standard de 100ml

Doua flacoane conice de 150ml cu gat rodat, echipate cu un dispozitiv alcatuit dintr-o tub plonjor si o teava de iesire laterala pentru eliminarea gazelor antrenate.

Palnie cu tija lunga

PROCEDEU

Antrenarea sulfurilor

Se ia o proba pentru testare care nu a fost deschisa anterior. Se cantareste cu precizie in balonul cu fund rotund (5.2) o cantitate ('m') (exprimata in grame) de produs corespunzand la nu mai mult de 30 mg ioni sulfura (5.2). Se adauga 60ml apa si 2 picaturi lichid antispumant.

Se transfera 50ml solutie (4.7) in fiecare dintre cele doua flacoane conice (5.3.)

Se fixeaza palnia picuratoare, tubul plonjor si teava de iesire pe balonul cu fund rotund (5.2). Se conecteaza teava de iesire la flacoanele conice (5.3) montate in serie prin intermediul unor tevi de PVC.

Nota Bene: Aparatul de antrenare trebuie sa fie treaca de urmatorul test de etanseitate: simuland conditiile de testare, se inlocuieste produsul care urmeaza sa fie determinat in 10ml solutie de sufura (preparata la 4.4) continand 'x mg' de sulfura (determinata iodometric).Fie 'y' numarul de miligrame de sulfura gasit la sfarsitul acestei operatii. Diferenta dintre cantitatea 'x' si cantitatea 'y' nu trebuie sa depaseasca 3%.

Se trece curent de azot (4.8) prin interior timp de 15 minute, cu un debit de doua bule pe secunda, in vederea eliminarii aerului continut in balonul cu fund rotund (5.2.)

Se incalzeste balonul cu fund rotund la 85 5C.

Se opreste curentul de azot (4.8) si se adauga 40ml de acid clorhidric (4.1) picatura cu picatura.

Se porneste din nou curentul de azot (4.8) atunci cand aproape tot acidul a fost transferat, lasand un pat de lichid minim pentru a preveni scaparile de hidrogen sulfurat.

Se opreste incalzirea dupa 30 minute. Se lasa flaconul (5.2) sa se raceasca si se continua trecerea curentului de azot (4.8) prin interior pentru cel putin o ora si jumatate.

Titrare

Se filtreaza sulfura de cadmiu printr-o palnie cu tija lunga (5.4).

Se clatesc flacoanele conice (5.3) mai intai cu solutie amoniacala (4.9) si se toarna in filtru. Apoi se clateste cu apa distilata si se foloseste apa pentru a spala precipitatul retinut de filtru.

Se completeaza apa de spalare a precipitatului cu 100ml apa.

Se pune hartie de filtru in primul flacon conic care contine precipitatul. Se adauga 25ml ('n₁') solutie de iod (4.3), circa 20ml acid clorhidric (4.1) si 50ml apa distilata.

Se determina excesul de iod folosind solutie de tiosulfat de sodiu ('n₂') (4.2).

CALCUL

Continutul de sulfura al probei, exprimat ca sulf, in procente masice, se calculeaza cu urmatoarea formula:

unde:

n₁ = numarul (in mililitri) de solutie standard de iod (4.3) folosit

x₁ = molaritatea acestei solutii

n₂ = numarul (in mililitri) de solutie standard de tiosulfat de sodiu (4.2)

x₂ = molaritatea acestei solutii

m       = masa (in grame) a probei pentru testare

Repetabilitate (ISO 5725)

Pentru un continut de sulfura de circa 2% (m/m), diferenta dintre rezultatele a doua determinari efectuate in paralel pe aceesi proba nu trebuie sa depaseasca o valoare absoluta de 0,2 % (m/m).