Oxidul de carbon

Oxidul de carbon

In timpul incendiului, ca produse ale arderii, alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon.

In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%.

Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe, la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare, a lemnelor umede si a rumegusului in sobe.

Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0,967 fata de 1), fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior.

Oxidul de carbon este un gaz insipid, incolor si indor, de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata.

In unele intreprinderi, CO se utilizeaza in procesul de fabricatie.

El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni, pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie, pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii.

Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor.

Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange, cu care se combina, dand carboxihemoglobina.

Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap, ameteli, instabilitate, intensificarea batailor inimii, vomitari, slabirea accentuata a muschilor etc.) apar cand 20 - 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. Cand aceasta transformare ajunge la 40 - 50% accidentatul lesina, iar la 75 - 80% survine moartea.

In general, o concentratie mai mare de 0,1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa, iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute.

Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa, din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare.

In urma unei intoxicari grave, dupa ce trece printr-o stare similara cu betia, accidentatul isi pierde cunostinta, pupilele se maresc, fara a mai reactiona la lumina. Daca nu se iau masuri urgente, aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte.

La o intoxicare mai usoara, fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins, pe cand la o intoxicare grava. Fata devine palida.

Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. Se recomanda repaos absolut, iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica, eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen.