Teoria gazului electronic

Teoria gazului electronic

Aceasta teorie, elaborata de Drude si Lorentz (1900), considera metalul o retea cristalina a carei noduri sunt ocupate de ioni pozitivi. Electronii de valenta ai atomilor metalici se misca liberi īn interstitiile retelei, alcatuind un nor sau un gaz format din electroni ce se comporta asemenea unui gaz ideal. Aceasta teorie explica unele din proprietatile metalelor: opacitate, luciu, conductibilitate electrica si termica, emisia foto- si termoelectrica si proprietatile mecanice. Atractia dintre ionii pozitivi si gazul electronic determina coeziunea structurii metalice iar mobilitatea gazului electronic sub influenta unor constāngeri de natura electrica sau termica determina conductibilitatea respectiv mobilitatea. Teoria nu a fost unanim acceptata pentru ca nu da indicatii asupra naturii si caracterul fortelor de legatura interatomica din metal si nu poate explica cantitativ unele proprietati ca de exemplu valoarea caldurilor atomice (gazul electronic ar trebui sa duca la o valoare mai mare a capacitatii calorice ceea ce se observa numai la temperaturi ridicate) sau variatia cu temperatura a conductibilitatii electrice si termice (coeficientul de temperatura negativ).