Dezvoltarea cognitiva a copilului intre 6-10 ani - Teorii ale dezvoltarii cognitive

Dezvoltarea cognitiva a copilului intre 6-10 ani - Teorii ale dezvoltarii cognitive

1. Ce este dezvoltarea cognitiva?

Termenul "cognitiv" deriva din latinescul cognosco-ere si se refera la toate activitatile implicate in achizitia, procesarea, organizarea si utilizarea cunostintelor, adica toate acele abilitati asociate cu gandirea si cunosterea. Abilitatile cognitive include si inteligenta evaluata a copilului, nivelurile de gandire si chiar, intr-o oarecare masura, creativitatea si modul in care sunt initiate relatiile interpersonale. Deoarece gandirea are loc, de obicei, prin intermediul limbajului si deoarece o mare parte din activitatea inteligenta si creativa se exprima prin limbaj, si acesta este considerat ca fiind o activitate cognitiva ( Birch, 2000).

Cei mai de seama autori, preocupati de studiul dezvoltarii cognitive a copilului sunt: Jean Piaget, Wallon, Vigotski, Galperin, Pascual-Leone, Case si Fischer.

2. Teoria dezvoltarii cognitive a lui Piaget

Modalitatile actuale de descriere psihologica a schimbarilor cognitive sunt profund influentate de teoria psihologului elvetian Jean Piaget (1896-1980), recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de stiinta ai secolului XX.-lea. Anterior lui Piaget gandirea psihologica referitoare la dezvoltarea cognitiva a copilului era tributara perspectivei maturizarii biologice si a prspectivei invatarii ambientale. Piaget insa, isi concentreaza atentia pe interactiunile dintre abilitatile naturale ale copilului, existente ca rezultat al maturizarii sale, si interactiunile acestuia cu mediul. Piaget considera copilul ca un paerticipant activ la procesul dezvoltarii, ca un om de stiinta curios care conduce experimente ale lumii pentru a vedea ce se intampla. Rezultatele acestor experimente in miniatura conduc copilul catre elaborarea unor "teorii", pe care Piaget le denumeste scheme, despre modul de functionare a mediului fizic si social. Dupa intalnirea unui obiect sau a unui eveniment nou copilul incearca sa il inteleaga in termenii schemelor preexistente, autorul denumind acest proces asimilare. Daca schemele anterioare nu se potrivesc noului obiect6, atunci copilul ca un veritabil om de stiinta, le va modifica, extinzand astfel teoria sa despre lume. Piaget denumeste acest proces de revizuire a schmei acomodare. (Atkinson, 2002).

Pe baza observatiilor sale, Piaget considera ca abilitatile de gandire si rationament ale copiilor evolueaza sub forma unei succesiuni de 4 mari stadii calitative distincte, fiecare dintre aceste stadii fiind alcatuit la randul sau din mai multe substadii.

Astfel cele 4 stadii sunt:

1. Stadiul senzoriomotor ( de la nastere la 2 ani)

2. Stadiul preoperational ( intre 2 si 7 ani)
3. Stadiul operatiilor concrete ( intre 7 si 11 ani)
4. Stadiul operatiilor formale ( dupa 11 ani)

Stadiul de dezvoltare corespunzator pentru varsta 7-11 ani este stadiul operatiilor concrete.

Principalele trasaturi ale acestui stadiului operatiilor concrete sunt:

1. achizitia gandirii reversibile
2. abilitatea de decentrare

Prin urmare, copilul confruntat cu probleme de conservare este capabil sa inteleaga conceptul invariantei, intrucat isi da seama ca transformarea formei, volumului, a distributiei spatiale este supusa reversibilitatii. Autorul sustine ca procesul de conservare apare intr-o ordine definita, mai intai aparand conservarea numerelor la 6, 7 ani si apoi conservarea volumului la 11, 12 ani.

O alta trasatura importanta a acestui stadiu este abilitatea copilului de a opera cu concepte, de exemplu clasificarea - abilitatea de a grupa logic obiectele in functie de caracteristicile comune ale acestora si serierea - abilitatea de a aranja entitati in siruri ordonate, de exemplu in functie de culoarea sau marimea acestora (Birch, 2000).

3. Stadiile dezvoltarii cognitive - Henri Wallon

Wallon postuleaza natura sociala a copilului, rezumand acest lucru intr-o formula celebra:"individul este genetic social", indicand necesitatea copilului de a se orienta spre mediul uman pentru a putea supravietui. Autorul considera ca dezvoltarea psihica a copilului este influentata de factori de ordin biologic si sociali.

Dezvoltarea cognitiva a copilului este impartita in 6 stadii:

0-3 luni Stadiul impulsiv

3-12 luni Stadiul emotional

1-3 ani Stadiul senzorio-motor si proiectiv

3-6 ani Stadiul personalismului

6-11 ani Stadiul categorial

11 ani .Adolescenta

Stadiul categorial cunoaste doua substadii de evolutie: faza precategoriala (6-9 ani) si faza categoriala (9-11-12 ani).

Stadiul precategorial sau sincretismul gandirii specifica functionarea gandirii in perechi, incapabila de analiza si sinteza in acelasi timp. Wallon subliniaza ca gandirea in cuplu reprezinta un instrument intelectual primitiv, intalnit iin perioada precategoriala. Sincretismul gandirii copilului genereaza alte cateva caracteristici: antropomorfismul, care este o proiectie a sinelui asupra tuturor lucrurilor, artificialismul este inteles ca asimilare a lumii fizice sau cade mod de operare a omului in lumea sociala familiara copilului, providentialismul exprimat in credinta copilului in existenta unei forte divine care pune ordine in lucruri.

Gandirea categoriala este marcata in principal de evolutia reprezentarilor si de intelegerea realului. In constituirea reprezentarilor copilul parcurge o serie de etape, incepand cu experienta senzorio-motrica, continuand cu interventia limbajului si apoi cu o serie de operatii de discriminare a obiectelor. Urmeaza apoi descrierea narativa a obiectului, fapt trait ca un adevarat conflict, dat pe de o parte de sincretismul gandirii, iar pe de alta parte de structura saraca a limbajului.

A doua etapa debuteaza odata cu folosirea operatiilor de comparare, ce presupun stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre obiecte. Comparatia este considerata esentiala in procesul reprezentarilor, copilul compara doua lucruri, apoi introduce pe al treilea, acesta fiind de fapt elementul de progres.

Explicatia realului este una dintre cele mai dificile incercari ale copilului, presupunand constatarea existentei si explicarea cauzalitatii. Gandirea categoriala ofera explicarea realului apeland la simboluri, cuvinte, notiuni, categorii Bonchis, 2007)

4. Dezvoltarea cognitiva din perspectiva lui Vigotski

Zona proximei dezvoltari, idee centrala in teoria lui Vagotski, reprezinta aria dintre nivelul de dezvoltare actual al copilului si nivelul de dezvoltare potential care poate fi achizitionat cu ajutorul adultilor sau prin intermediul altor persoane mai experimentate.El considera ca adultii trebuie sa ofere copilului activitati deasupra nivelului lui de dezvoltare pentru ca sa il stimuleze, fara sa-i produca confuzie sau sa-l demoralizeze.

Vigotski considera ca dezvoltarea cognitiva si cea a limbajului sunt strans interrelationate, prin limbaj individul organizandu-si perceptiile si procesele de gandire.

Vigotski evidentiaza importanta a trei elemente majore in procesul de dezvoltare a abilitatilor cognitive si anume:

1) actiunea, modul in care copilul reactioneaza fata de lume si care nu necesita utilizarea limbajului;

2) reflectarea propriilor procese ale gandirii prin limbaj si folosirea unor strategii cum ar fi discutia cu sine insusi prin intermediul unei probleme;

3) intelegerea va fi realizata prin cooperarea cu ceilalti intr-o gama variata de situatii sociale (Bonchis, 2007).

Dezvoltarea fizica a copilului intre 6 - 10 ani

De-a lungul acestui interval de varsta schimbarile fizice sunt importante si multiple. Astfel, intre 6 si 7 ani ritmul cresterii este ceva mai incetinit, mai ales in ceea ce priveste greutatea. Acest aspect poate fi explicat prin efortul de adaptare al copilului la noul mediu. Cel mai intens ritm de crestere este intre 7 si 8 ani cu cate 10 cm in inaltime si 4 kg in greutate. La sfarsitul stadiului inaltimea medie este la baieti de 29 kg si 28,9 la fete, cu o tendinta ca fetele sa aiba un usor avans al dezvoltarii fizice care se va exprima mai bine in urmatorul stadiu. Exista cateva particularitati caracteristice acestui stadiu, privind sistemul osos, muscular, neuro-hormonal si cel nervos.

In ceea ce priveste sistemul osos se continua procesul de osificare care devine mai consistent in urmatoarele zone:

la nivelul coloanei vertebrale s-a atins deja in stadiile anterioare o anumita stabilitate a curburilor cervicala si toracica, dar a ramas fragila cea lombara. De aceea in conditiile unei proaste pozitii la scris sau in cazul purtarii unor ghiozdane grele apar riscuri de deformare.

in zona bazinului osificarile sunt si mai semnificative mai ales pentru fete.

in zona toracica si a claviculelor, osificarile dau o mai mare rezistenta intregului sistem.

intrarea in scoala este usor precedata sau concomitenta cu schimbarea danturii provizorii, momente care sunt insotite de durere, dificultate in alimentare si de vorbire.

intre 8 si 9 ani se intaresc articulatiile, fapt ce contribuie la cresterea rezistentei generale a sistemului osos.

Sistemul muscular prezinta cateva schimbari si anume cresterea generala a masei musculare si a consistentei fibrelor dar se modifica mai ales capacitatea de reglare a miscarilor. Musculatura fina a mainilor atinge o mai mare finete in ceea ce priveste declansarea si coordonarea tonusului in raport cu exigentele privind formarea deprinderilor grafice.

Dintre modificarile organice care se produc in acest stadiu cele mai importante sunt modificarile sistemului nervos central:

la 7 ani masa cerebrala este de 1200 gr. Din punct de vedere histologic creierul copilului se apropie foarte mult de cel al adultului.

lobii frontali ajung sa reprezinte 27% din totalul substantei cerebrale si sunt antrenati in achizitiile acestui satdiu, mai ales zonele verbo-motoare sunt puternic activate.

Ansamblul schimbarilor organice pot genera unele perioade mai vulnerabile. Intre 6 si 7 ani, scolarul mic pare mai putin robust ca la 5 ani, oboseste usor, are unele indispozitii organice, ii scade rezistenta generala a organismului. Catre sfarsitul stadiului toate acestea dispar si pot apare semne ale urmatorului stadiu (Cretu, 2001).

Bibliografie:

Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., si Bem, D. J. (2002). Introducere in psihologie. Editura Tehnica, Bucuresti.

Birch, A., (2000). Psihologia dezvoltarii. Editura Tehnica, Bucuresti.

Bonchis, E. (Coord.) (2002). Invatarea scolara. Editura Universitatii Emanuel, Oradea.

Cretu, T. (2001). Psihologia varstelor. Editura Credis, Bucuresti.