Busola: destinatie, descriere si intrebuintare

Busola: destinatie, descriere si intrebuintare

1. Destinatia

Art. 9. -     Busola este un instrument care se intrebuinteaza pentru:

a)     determinarea directiei nord magnetic;

b)    masurarea aproximativa a azimuturilor magnetice;

c)     orientarea hartii in teren;

d)    deplasarea dupa un azimut magnetic dat.

Art. 10. -            Azimutul magnetic (Am) este unghiul format de directia nord magnetic cu directia data, masurat in sensul acelor de ceasornic, de la directia nordului magnetic - figura nr. 10.

2. Descrierea busolei BI-69

Art. 11. -            (1) Busola BI-69 se compune din busola propriu-zisa si tocul de protectie.

(2) Busola propriu-zisa - figura nr. 11 se compune din:

a)     corpul busolei (1);

b)    cadranul busolei (2);

c)     acul magnetic (3);

d)    oglinda busolei (4);

e)     indicele (5);

f)      parghia de blocare a acului magnetic (6);

g)     capacul busolei (7).

Art. 12. -            (1) Corpul busolei are forma paralelipipedica, cu un locas cilindric in care este asezat acul magnetic.

(2) Latura dreapta constituie "linia de mira".

(3) Cadranul busolei este format dintr-un disc transparent fixat intr-o montura metalica. Cadranul busolei se poate roti pe corp.

(4) Discul transparent este gradat din 50 in 50 de miimi si numerotat din 5-00 in 5-00. De asemenea, pe acesta sunt marcate punctele cardinale N, E, S, V si punctele intermediare NE, SE, SV, NV. Punctele cardinale sunt acoperite cu vopsea luminescenta.

(5) Acul magnetic este asezat in interiorul locasului cilindric si se poate roti pe un pivot. Un capat al acului magnetic are forma de sageata si indica nordul (N), iar celalalt capat are forma de cerculet si indica sudul (S). Sageata si cerculetul sunt acoperite cu vopsea luminescenta.

(6) Oglinda este fixata de corpul busolei printr-o balama. Cand este deschisa intre 45^o - 60^o, iar busola este tinuta la inaltimea ochiului, permite sa se vada in acelasi timp atat directia, cat si inscriptiile de pe cadranul busolei. Indicele este un varf de metal fixat de corpul busolei.

(7) Parghia de blocare serveste pentru blocarea acului magnetic la inchiderea capacului busolei.

(8) Capacul busolei este fixat pe corpul busolei prin doua suruburi. Pe capac se afla imprimata o sageata care indica directia de vizare, iar pe partea exterioara sunt gravate gradatii in mm, de la 0 la 50 pentru masuratori pe harta. Pe partile laterale se afla cate o ferestruica pentru vizarea directiei, iar la partea superioara un bolt gaurit pentru prinderea siretului.

3. Intrebuintarea busolei

Art. 13. -            Determinarea punctelor cardinale:

a)     se aduce gradatia zero in dreptul indicelui;

b)    se tine busola in mana dreapta si se ridica la inaltimea ochiului, pastrand-o in pozitie orizontala si se roteste pana cand varful nord (N) al acului magnetic vine in dreptul gradatiei 0 de pe cadran, iar cercul de pe cadran acopera cercul acului magnetic;

c)     privind prin ferestruica fara a misca busola, se materializeaza prin repere directia N-S.

Art. 14. -            Masurarea azimutului magnetic al unei directii se executa astfel:

a)     se tine busola in mana dreapta cu degetul aratator de-a lungul liniei de mira si se ridica la inaltimea ochiului drept;

b)    se vizeaza prin ferestruica reperul care se afla pe directia azimutului magnetic ce trebuie masurat;

c)     pastrand linia de vizare, se roteste cu mana stanga cadranul pana cand cercul acului magnetic este acoperit de cercul discului;

d)    se citeste in dreptul indicelui valoarea azimutului magnetic.

Art. 15. -            Orientarea hartii cu ajutorul busolei se executa astfel:

a)     se aduce 0 al cadranului busolei in dreptul indicelui;

b)    se aseaza busola pe harta in asa fel incat linia de mira sa fie paralela cu liniile de caroiaj verticale, iar sageata de pe capac sa fie orientata spre nordul caroiajului;

c)     se roteste harta pana cand varful nord (N) al acului magnetic vine in dreptul indicelui - in aceasta pozitie harta este orientata.

Art. 16. -            (1) Deplasarea dupa un azimut magnetic dat se foloseste:

a)     in teren necunoscut;

b)    in afara drumurilor;

c)     cand nu sunt posibilitati de orientare dupa detaliile din teren;

d)    in special pe timpul noptii.

(2) Pentru aceasta este necesar sa se cunoasca azimutul magnetic si distanta pentru fiecare reper de pe itinerar, de la locul de plecare pana la locul unde trebuie sa se ajunga.

(3) Pentru deplasarea in teren, in punctul de plecare se executa:

a)     se inregistreaza azimutul magnetic dat in dreptul indicelui;

b)    se ridica busola aproximativ la inaltimea ochiului si privind pe cadran se fac miscari in sensul convenabil pana cand varful N al acului magnetic vine in dreptul gradatiunii 0 de pe cadran;

c)     se vizeaza prin ferestruica un obiect/reper din teren, determinand directia;

d)    se apreciaza distanta pana la obiectul/reperul stabilit in teren.

(4) Pentru deplasarea in teren in punctul urmator se executa activitatile din punctul de plecare insa pe un alt obiect/reper din teren. Se procedeaza la fel si in punctele urmatoare, pana se ajunge in punctul final.

(5) Deplasarea de la un punct la altul se face in linie dreapta, masurandu-se cu dublul pas distanta parcursa.

(6) Pentru deplasarea dupa un azimut magnetic dat, pe timp de noapte, se intocmeste schema itinerarului - figura nr. 12.