LEGEA LUI COULOMB

LEGEA LUI COULOMB

Charles Augustin de Coulomb 1736-1806), a prezentat in 1785 rezultatul masurarilor cantitative asupra atractiei si respingerii dintre sarcinile electrice. Aparatul folosit de el este prezentat in Figura 1.1. Dispozitivul este o balanta de torsiune. Cele doua corpuri incarcate a si b vor interactiona rasucind firul de suspensie. Coulomb a echilibrat de fiecare data aceasta forta, rasucind, de la capatul opus, firul astfel ca distanta dintre a si b sa ramana constanta si egala cu o distanta initial prestabilita. Unghiul de rasucire a firului devine astfel o masura relativa a fortei electrice care actioneaza asupra corpului a. Primele masuratori au aratat faptul ca marimea fortei de interactie este invers proportionala cu patratul distantei dintre centrele celor doua sarcini considerate punctiforme. Masuratorile ulterioare au aratat ca, pentru aceeasi distanta, forta de interactie, numita forta coulombiana este proportionala cu produsul sarcinilor Q, q, existente pe cele doua corpuri. In Figura 1.2., prezentata mai jos, se afla configuratia generala a interactiei electrostatice dintre doua corpuri de sarcini Q, q de vectori de pozitie, respectiv, fata de sistemul cartezian de coordonate Oxyz.. Expresia generala a fortei coulombiene de interactie dintre cele doua sarcini va fi:

(1.1)

e este permitivitatea dielectrica absoluta a mediului in care sunt plasate sarcinile. Pentru vid (aer) valoarea masurata a acesteia este:

e = 8,856.10^-12F/m.

In calcule se poate lua, cu o buna aproximatie valoarea:

pe = k₀ 9.10⁹ m/F