Principiul inregistrarii si redarii in VF

Principiul inregistrarii si redarii in VF

Lucrurile se petrec aproximativ la fel ca si in AF cu deosebirea ca se inregistreaza semnale analogice. Semnalul de VF moduleaza MF o purtatoare si dupa limitare se obtine o unda aproximativ rectangulara cu frecventa variabila. Aceasta moduleaza fasciculul laser (HeNe cu λ=632 nm) cu semnale cu 2 niveluri '1' si '0', care convin laserului. Se obtin aceleasi adancituri si intervale. Pasul pistelor spirale este de 1,6 microni.

Exista dezavantajul ca in mod normal nu se poate sterge si reinregistra. VCD (video compact disk) are avantajul (fata de banda magnetica) ca permite accesul direct si rapid pe orice cadru de imagine sau portiune de sunet. In figura 11.3 este aratata o schema bloc de aparat de redare de pe disc optic.

Fig. 11.4.      Metoda VLP (video long play)

Initial s-a folosit metoda VLP (video long play), in care crominanta nu era inregistrata direct ci era translatata jos, iar Ey era inregistrat cu MF pe o purtatoare de 6,3 MHz. Pentru a demodula semnalul Ec mai era necesara       transmiterea unei informatii pentru. refacerea subpurtatoarei la demodularea de produs (MAQ este formata din 2 semnale modulate MA-PS in cuadratura si purtatoare suprimata), lucru care se realizeaza cu un semnal pilot cu frecventa 0,56 MHz. Sunetul este transmis MF in jur de 2,5 MHz. Ansamblul de semnale de sunet, semnal pilot si Ec, modulau suplimentar in durata (MFD) impulsurile modulate MF cu Ey (fig.11.4).

In ceea ce priveste discurile optice exista 2 metode de inregistrare:

a) Metoda CLV (constant linear velocity - viteza liniara constanta);

b) Metoda CAV (constant angular velocity - viteza unghiulara constanta).

Prima se mai numeste si LPV (long play version - versiune de redare cu durata mare), la care viteza variaza de la 1500 rot/min la 570 rot/min. A doua, cea cu viteza constanta de 1500 rot/min care se mai numeste si APV (active play version - versiune cu redare activa), desi asigura doar 36 min. de program la discul cu diametrul de 30 cm (fata de 60 min. de program la versiunea LPV), are avantajul ca se inregistreaza permanent un cadru pe o pista, indiferent ca este la inceput (la centru), sau la sfarsit (la marginea discului). In aceste conditii se asigura facilitatile de stop cadru, cadru cu cadru, ralanti si redare accelerata pentru orice imagine din programul inregistrat.

Pentru a face cat mai atractiv discul optic, au aparut in ultima vreme discuri CD-V (compact disc audio digital - video) in variante cu diametre de 12, 20 si 30 cm. Primul, numit CD-V single, asigura 5 min. de program video si audio digital iar apoi 20 min. de sunet digital ca la CD, discul fiind inregistrat pe o singura fata. Cel cu diametrul de 20 cm, numit CD-V-EP (extended play), asigura pe ambele fete de 2 ori 20 min. de program audio digital si video analogic, iar cel de 30 cm numit CD-V-LP (long play) asigura pe ambele fete 2*60 minute de program audio si video analogic. Tinand seama de diversitatea discurilor optice existente s-au facut aparate de redare combinate care sa asigure redarea tuturor discurilor CD, LV si CD-V ca de exemplu: mini CD (8 cm), CD (12 cm), CD-V single (12 cm), CD-V-EP (20 cm), CD-V-LP (30 cm) si discurile clasice LV de 20 si 30 cm.

O realizare recenta este discul CD-I (CD-Interactive). Se stie ca o imagine cu definitie de TV are 4 milioane pixeli (elemente de imagine), respectiv 4Mbit sau 500Kbyte si intr-o secunda in care se succed 25 imagini avem 100 Mbit, respectiv 12,5 Mbyte si ca ora de program inseamna 360 Gbit sau 45 Gbyte. Pe de alta parte, o pagina de format A4 cu text reprezinta circa 4Kbyte. Un disc optic are o capacitate de memorare de circa 1 Gbyte, deci ar putea inmagazina multe imagini si cel putin 150000 de pagini (care reprezinta 150*1000*4*1000 byte=600 Mbyte). Acest disc poate fi folosit in invatamant, perfectionare, turism, ca enciclopedie etc., fiindca un singur disc poate stoca informatia mentinuta in 20 de volume. De exemplu un disc de 12 cm asigura 5 ore de muzica, 800 de imagini statice si 150000 de pagini de text. Pentru unele articole de text se poate da pronuntia, se pot da corespondente in mai multe limbi, ca text si pronuntie etc. Totusi standardul CD-I a patruns cu greutate pe piata.

Ar mai trebui mentionate discurile inregistrabile CD-DA, CD-V, LV si dezvoltarile legate nu neaparat de aparatele destinate marelui public. Asa au aparut memorii cu disc optic CD-ROM (READ ONLY MEMORY- memorie ce poate fi doar citita), CD-WORM (WRITE ONCE READ MANY TIMES- inscrierea o data, citirea de mai multe ori), memoriile de tip CD-RAM (RANDOM ACESS MEMORY- memorie cu acces aleator) care poate fi citita si scrisa de mai multe ori.

Discul CD-ROM ofera o capacitate de 650 Mbyte, adica aproximativ 500000 pagini de text, 74 minute de muzica HI-FI sau combinatii ale celor doua. Discul CD-ROM este foarte asemanator cu compact-discul audio si poate fi chiar ascultat intr-un CD-player. Din pacate rezultatul auditiei va fi doar zgomot, cu exceptia cazului cand pe disc, pe langa date, sunt si inregistrari audio. Accesarea datelor de pe un CD-ROM este ceva mai rapida decat in cazul unei dischete, dar mai lenta decat la hard disk-urile de tip nou. Termenul CD-ROM se refera atat la discul propriu-zis cat si la unitatea care il citeste. Manuirea discului CD-ROM trebuie facuta cu grija. Murdarirea sau zgarierea suprafetei acestuia ii diminueaza performantele. Daca in cazul CD-urilor audio o informatie lipsa poate fi interpolata, ascultatorul nesesizand diferenta, in cazul CD-ROM-urilor nu mai poate fi folosita interpolarea.

v           5. Sistemul HDTV "GRAND ALLIANCE"

In SUA la 24 Mai 1993 s-a constituit grupul "Grand Alliance". Scopul sau era sa foloseasca cele mai bune solutii din cele patru sisteme HDTV digitale, prezentate anterior si sa realizeze un nou sistem HDTV "cel mai bun dintre cele mai bune".

Functiile sistemului HDTV "Grand Alliance" sunt urmatoarele:

selectarea formatului;

codarea video;

codarea audio;

transportul;

transmisiunea,

asa cum se prezinta in figura 12.5.

Selectarea

Video formatului de Codare

transmisiune      video Multiplexare

Modulator Emitator

si VHF/UHF

Audio      Codare

audio transport

Date

Fig. 12.5. Sistemul HTDV "Grand Alliance". Functiuni

Sistemul HDTV "Grand Alliance" poate receptiona si prelucra semnal video de la surse diverse, in formate de 720 si 1080 linii active pe cadru cu exploatare intretesuta sau progresiva.

Formatul cu 720 linii are 1280 pixeli pe linie iar formatul cu 1080 linii active are 1920 pixeli pe linie.

Pentru formatul cu 720 de linii explorate progresiv, frecventa cadrelor poate fi 60, 30 sau 24 Hz.

Formatul cu 1080 linii active are atat o versiune intretesuta la 60 campuri pe secunda, cat si una progresiva, cu frecventa cadrelor de 24 sau 30 Hz.

Compresia semnalului video in sistemul HDTV "Grand Alliance" se face prin folosirea metodei transformatei cosinus discrete si prin compensarea miscarii. Transformata cosinus discreta exploateaza redundanta spatiala iar metoda compensarii masurarii redundanta temporala.

Pentru transport, sistemul HDTV "Grand Alliance" foloseste o tehnologie de transport pachetizat, conform standardului MPEG-2. Fiecare pachet are un antet de 4 octeti urmat de 184 octeti de date. In antet sunt informatii necesare sincronizarii, identificarii tipului de date continute in pachet, controlul cifrarii datelor din pachet etc.

Pentru compresia audio se foloseste metoda AC-3 Dolby.

Arhitectura sistemul HDTV "Grand Alliance" este compatibila cu modelul OSI (Open System Interconnection) al transmisiilor de date si sistemul exploateaza flexibilitatea unui sistem digital folosind metoda de descriere a pachetelor prin antet si nu un format fix, rigid.

In Europa, se spera ca pana in anul 2007 sa avem acces la o televiziune digitala de tip LDTV (Low Digital TV), de calitatea unei imagini VHS, cu un debit de 1,5 Mbiti/s, sau de tip SDTV (Standard Digital TV), transmisa prin satelit. Pentru televiziunea de inalta definitie (20 Mbiti/s), transmisa prin canale terestre, va trebui sa se mai astepte cativa ani in plus.