Introducere in dialectologie - DIALECTOLOGIE SINCRONICA (DESCRIPTIVA) / DIALECTOLOGIE DIACRONICA (ISTORICA)

Introducere in dialectologie

I. OBIECTUL DIALECTOLOGIEI

DIALECTOLOGIE SINCRONICA (DESCRIPTIVA) / DIALECTOLOGIE DIACRONICA (ISTORICA)

Repere critice

"Limba romana cunoaste patru dialecte, matrice lingvistice ale Daciei Felix: dacoroman, aroman, meglenoroman si istroroman." Pag.6

"Longevitatea dialectului dacoroman se datoreaza dinamicii celor cinci subdialecte, si anume: moldovean, muntean, banatean, crisean si maramuresean." Pag 6

LIMBA ROMANA

Dialecte

dacoroman    aroman meglenoroman istroroman

subdialecte

moldovean    muntean banatean crisean maramuresean

graiuri graiuri

moldovenesc pr-zis ardelenesc muntenesc pr-zis oltenesc

subgraiuri subgraiuri

voslobenesc nasaudean toplitan etc. de sud de nord-vest de nord-est

"Daca studiul dialectelor se limiteaza la descrierea particularitatilor lingvistice ale acestora in plan sincronic, ne referim la o dialectologie descriptiva, adica sincronica." Pag. 7

"Particularitatile dialectale pot fi studiate si in evolutia lor. In acest caz vorbim de dialectologie istorica, adica diacronica." Pag. 7

"Pentru intelegerea structurii si a dinamicii ariilor dialectale, a raportului dintre continuu si discontinuu in limba, trebuie sa imbinam studiul sincronic cu cel diacronic al particularitatilor dialectale. Astfel, intr-o faza mai veche a dialectului dacoroman, africatele

alveolopalatale ĉ, ĝ (cer, curge} erau elemente de continuitate. Ulterior si nu in acelasi timp, in toate ariile, aceste consoane sufera modificari. Apar, astfel, fricativele ŝ, z in subdialectul moldovean, ś, ź in subdialectul banatean si africatele č, ğ in cel maramuresean, ĉ, ĝ pastrandu-se, pana astazi, in subdialectul muntean." Pag.7

II. VARIANTELE TERITORIALE Si VARIANTELE SOCIALE ALE LIMBII

1. Dialect, subdialect, grai, subgrai

"Uneori, prin dialect, se inteleg toate subdiviziunile teritoriale ale limbii. In aceeasi acceptie este folosit si cuvantul grai. Termenii subdialect, subgrai au o circulatie restransa." Pag.8

"O definitie mai cuprinzatoare da romanistul E.A.Budagov: "dialectul este vorbirea caracteristica unei anumite regiuni, care are anumite particularitati in domeniul foneticii, gramaticii si vocabularului. Uneori, aceste particularitati se manifesta numai in fonetica si in parte in vocabular, dar alteori se extind si asupra gramaticii'. Pag.8

"O ramificatie teritoriala admisa de toti lingvistii este graiul. Unii dintre lingvisti sustin graiul ca fiind subordonat dialectului, altii mai admit ca veriga intermediara, subdialectul, iar ca ramificatie subordonata, subgraiul." Pag.9

"Fiecare particularitate poate fi delimitata, pe o harta, cu o linie, numita isoglosa. In greaca, ίσος inseamna "egal', iar γλώσσα ,,vorbire, limba'. Pentru delimitarea unei arii dialectale, cele mai numeroase isoglose sunt acelea care indica raspandirea particularitatilor fonetice si lexicale, apoi morfologice. Vorbim, de aceea, de isofone, isolexe, isomorfe." Pag.9

2. Argou, limbaj profesional

"Prin argou (fr. argot) s-a inteles, la inceput, limbajul secret al raufacatorilor. Cu timpul, termenul s-a folosit si pentru a denumi limbajul specific soldatilor, studentilor, elevilor, profesorilor etc., in general colectivitatilor." Pag.9

"Jargonul (fr. jargon) este limbajul folosit de anumite categorii sociale cu scopul de a-si arata pretinsa distinctie sau originalitate. Alimentat mai ales cu cuvinte straine, si acest limbaj are, oarecum, un caracter secret." Pag.9

"Limbajele profesionale se caracterizeaza printr-un lexic special, pe care-1 folosesc diferite grupuri sociale (ingineri, medici, tehnicieni, mineri etc.). Adesea se foloseste termenul jargon pentru argon si pentru limbajul profesional. De asemenea, se foloseste, uneori, argou pentru jargon. Remarcam, asadar, si aici, caracterul relativ al utilizarii termenilor. Este de la sine inteles ca in cazul variantelor sociale ale limbii, trasarea de isoglose nu mai este posibila.

Limbajele acestea nu sunt legate de un anumit teritoriu, nu se prezinta sub forma de arii. Ele sunt rezultatul conditiilor sociale ale vorbitorilor." Pag.9

3. Idiolect

,, Realizarea individuala a unui sistem lingvistic' poarta numele de idiolect." Pag. 10

"Exista, asadar, diferente nu numai de la o arie dialectala la alta, ci si de la un idiolect la altul. O arie dialectala nu este insa o suma de idiolecte, ci suma constantelor idiolectelor. Intr-un idiolect, considerat aparte, intalnim un ansamblu de enunturi. Unele dintre acestea se afla si in celelalte idiolecte, constituind constantele ariei respective, altele tin, in mod strict, de informatorul ales." Pag.10

III.     CRITERII ( LINGVISTICE S1 EXTRALINGVISTICE) DE DELIMITARE A LIMBII SI A DIALECTULUI .CU APLICARE
LA LIMBA ROMANA

"Pentru stabilirea statutului de limba sau dialect al unui idiom, lingvistii au propus criterii lingvistice (criteriul genetico-structural, criteriul intelegerii) si extralingvistice (criteriul subordonarii, criteriul istorico-politic, criteriul verigilor intermediare, criteriul constiintei si vointei vorbitorilor, criteriul functiilor idiomului etc). Nu s-a formulat si nici se va elabora un anume criteriu, asa-zis universal, deoarece realitatea lingvistica este extrem de variata si devine deosebit de complexa datorita interventiei factorilor extralingvistici." Pag.10

1. Criteriul subordonarii

"Din moment ce nu se mai subordoneaza acesteia, dialectul devine limba aparte. In felul acesta, criteriul subordonarii este considerat criteriu fundamental pentru a deosebi limba de dialect, chiar daca s-au introdus apoi si elemente noi, cum ar fi, spre exemplu, importanta constiintei vorbitorilor unui idiom ca apartin unei comunitati lingvistice sau ca vorbesc o limba aparte." Pag.11

2. Criteriul genetico-structural

"Daca in conceptia primului grup de lingvisti, criteriul ,,posibilitatii de contopire", adica al subordonarii, este declarat criteriu fundamental, chiar universal, cu care s-ar stabili deosebirea dintre limba si dialect, pentru ceilalti primeaza criteriul genetic, criteriul structural, contopite intr-unul singur: criteriul genetico-structural." Pag.12

"Dialectele limbii noastre au geneza comuna, provenind din romana vorbita pana la separarea lor, numita, de aceea, romana comuna." Pag.12

"Dialectul dacoroman: Era odata un imparat care nu avea nici un fiu si dorea mult sa aiba un fiu, ca sa nu i se stinga numele. De aceea se ruga la Dumnezeu sa-i dea un fiu." Pag.12

,Dialectul aroman: Ear na oara un amira, te no-ave niti-un hil'ŭ si multu dure s-aiba un hil'ŭ, tra s nu-1' se-astinga numa. De-ate nis ur la Dumnidzau sa-1' da un hil'ŭ." Pag.12

"Dialectul meglenoroman: Ra una oara un ampirat, cari nu vę niti un il'ĭŭ si multu tine sa aiba un il'ĭŭ sa nu-l'ĭ si stinga numea. Di tea ĭel tucu si rug la Domnu sa-l'ĭ da un il'ĭŭ." Pag.13

"Dialectul istroroman: O votĕ fost-a un cral', carle n-a vut naŋk(e)un fil' si ie rę fost ćaro rada vę un fil', se nu 1'i se zatarę lumele. Din tasta rugat-a domnu neca-1' daie un fil'[1]." Pag 13

3. Criteriul intelegerii

"Un alt criteriu de separare a limbii de dialect este cel al intelegerii. S-a afirmat[2] ca, daca doi vorbitori se inteleg, acestia folosesc dialecte ale aceleiasi limbi. Dimpotriva, daca nu se inteleg, vorbesc limbi diferite. Realitatea lingvistica este insa foarte complexa, incat nici acest criteriu nu ofera solutii cu caracter universal. Textele prezentate aici arata ca un dacoroman si un aroman, de exemplu, se inteleg mai usor decat doi italieni, unul din Piemont, altul din Umbria, Puglia sau Sicilia." Pag.13

4. Criteriul istorico-politic

De aceea cercetatorii, care admit ca in sudul Dunarii exista dialecte romanesti, iar nu limbi romanice aparte, au avut in vedere si alti factori, istorici, sociali, culturali etc., admitand, astfel, si un criteriu generos: criteriul istorico-politic, care sa-1 completeze pe cel lingvistic." Pag. 13

5. Criteriul verigilor intermediare

"Este invocat, chiar daca mai rar, si criteriul verigilor intermediare, adica al continuitatii teritoriale, potrivit caruia trecerea de la un dialect la altul se face gradat" pag 14

"Primul grup cuprinde majoritatea dialectelor, care se caracterizeaza prin continuitate teritoriala cu restul limbii si sunt numite de A. Martinet dialecte de convergenta , iar de R. Todoran dialecte convergente sau tipice pag.14

"Al doilea grup este format din dialectele izolate care nu au devenit limbi aparte, numite dialecte de divergenta de A. Martinet, dialecte divergente sau atipice de R. Todoran. Numai la cele dintai contopirea in limba nationala este caracteristica esentiala" Pag. 14

6. Criteriul constiintei si vointei comunitatii de vorbitori

"Incepand cu A. Meillet, este luat in considerare si un alt criteriu: cel al constiintei si vointei membrilor unei comunitati de a vorbi o anumita limba". Pag.14

"Prin urmare, in secolele al XIX-lea si al XX-lea, aromanii, prin reprezentantii lor culturali, nu numai ca si-au manifestat ,,constiinta apartenentei la comunitatea nationala romaneasca', dar au militat si ,,in sensul apartenentei la aceasta comunitate". Se stie ca aromanii si-au manifestat multa vreme dorinta de a li se infiinta scoli romanesti." Pag.14

7. Criteriul functiilor unui idiom

"Datorita conditiilor istorice in care s-a dezvoltat, idiomul aroman a ramas insa,

ca si celelalte idiomuri sud-dunarene, la stadiul de dialect[4]. Desigur ca lipsa unei organizatii statale proprii nu a favorizat dezvoltarea functiilor idiomului spre a deveni o limba independenta. In legatura cu acestea, cercetatorii au vorbit de un alt criteriu, acela al functiilor unui idiom." Pag.15

8. Concluzii

"Un dialect fuzioneaza pana la contopire, in anumite conditii, in/cu limba respectiva, contribuind la imbogatirea acesteia. Atunci insa cand dialectul, datorita unor imprejurari speciale, se desprinde de limba la care a apartinut din punct de vedere genetic, devenind o arie izolata, el poate urma doua cai: fie evolutia ca o limba aparte, fie conservarea, mult timp, la stadiul de dialect pentru ca apoi sa dispara." Pag.15

"Cele trei idiomuri romanice sud-dunarene la care ne-am referit sunt considerate de majoritatea lingvistilor, romani si straini, dialecte ale limbii romane. Ele sunt dialecte atipice, ce prezinta o insemnatate exceptionala pentru istoria limbii romane."pag.16

IV. DIALECTELE / LIMBA NATIONALA.
DIALECTELE / LIMBA LITERARA (PERIOADE ISTORICE)

1. Dialectele si limba nationala

"Limba nationala se formeaza, de obicei, pe baza unui dialect, care se bucura, datorita factorilor politici, economici, sociali, culturali, de mai mult prestigiu si in jurul caruia graviteaza celelalte dialecte[5]. Bineinteles, dialectele nu dispar o data cu constituirea limbii nationale. In ceea ce priveste limba romana nationala, aceasta s-a format pe baza dialectului dacoroman." Pag. 16

2. Limba literara - varianta cea mai ingrijita a limbii nationale

"Limba nationala are diferite variante, cea mai ingrijita dintre acestea fiind limba literara. Intre limba literara si dialecte exista raporturi foarte stranse, in sensul ca se influenteaza reciproc." Pag. 16

"La formarea limbii literare se adauga, prin urmare, numeroase elemente care vin din afara dialectului. Limba literara nu este numai limba operelor scriitorilor, ci si cea a jurnalelor, a lucrarilor stiintifice (tehnice, agricole, medicale etc)." Pag 16

3. Raporturile dintre limba romana literara si subdialectele dacoromane

"Pe dialectologi ii intereseaza raporturile dintre limba romana literara si subdialectele dacoromane. In studiul acestor raporturi trebuie sa distingem doua aspecte, pe cat de importante pe atat de complexe :

a) ,,limba literara este, in acelasi timp, expresia unui dialect (grai) acceptat drept baza a unificarii si rezultatul colaborarii tuturor dialectelor (graiurilor) sau, cel putin, a unora dintre ele";

b) limba literara exercita o actiune permanenta asupra graiurilor, care sufera astfel modificari, isi tocesc particularitatile, sunt supuse unui proces de diluare." Pag. 17

a. Limba romana literara

"Limba literara nu duce la disparitia acestui dialect. Astfel, daca ne referim la limba romana literara, raman multe trasaturi regionale muntenesti - caci cei mai multi cercetatori admit ca limba noastra literara a creat norme supradialectale plecand mai ales de la particularitati muntenesti - care nu sunt considerate literare nici pentru textele provenite din aceasta arie, nici pentru graiurile muntene vorbite." Pag17

"(a) In prima perioada, ariile dialectale sunt egale, nu se poate vorbi de hegemonia vreuneia dintre ele. Textele scrise reflecta o serie de particularitati dialectale, in functie de regiunea de unde provin. La noi aceasta etapa incepe cu secolul al XVI-lea. Este epoca textelor rotacizante, a tipariturilor lui Coresi si Cazaniei lui Varlaam, a Bibliei de la Bucuresti etc. Fiecare dintre aceste monumente literare prezinta particularitati dialectale."pag 18

"(b) Limba romana literara unitara se constituie in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Putem afirma ca aceasta a doua etapa incepe, de fapt, mai devreme, caci intre Muntenia, Moldova si Transilvania au existat mereu contacte stranse." Pag . 18

"c) Ultima perioada se caracterizeaza prin imbogatirea, perfectionarea limbii literare si prin sporirea continua a influentei ei asupra dialectelor. Aceasta etapa intereseaza dialectologia spre a vedea felul cum reactioneaza graiurile." Pag. 18

b. Actiunea exercitata de limba literara asupra graiurilor dacoromane

"Aceasta forma de comunicare, ce reprezinta "conflictul" dintre dialect si limba literara vorbita, este numita semidialect, interdialect, dialect (spre deosebire de dialect, care reprezinta dialectul propriu-zis)." Pag.19

"Termenul cel mai potrivit propus de Stefan Giosu este semidialect. Denumirea interdialect nu corespunde realitatii lingvistice constituite printr-un "compromis" intre un dialect si limba literara, nu intre doua sau mai multe dialecte." Pag. 19

"Semidialectul nu este suma tuturor particularitatilor dialectale si literare. Vorbitorul care are permanent in minte cele doua sisteme, opereaza o selectie a faptelor lingvistice: pe masura ce influenta limbii literare creste, unele particularitati dialectale introduse in semidialect dispar." Pag.19