PREDICATUL - FELURILE PREDICATULUI, PREDICATUL VERBAL Si NOMINAL

PREDICATUL

A. DEFINITIE

Partea principala de propozitie care atribuie subiectului o actiune, o stare, o caracteristica sau o insusire. Altfel spus, predicatul este partea principala de propozitie care arata ce face, cine este, ce este sau cum este subiectul.

Raspunde la intrebarile: ce face? cine este? ce este? cum este?

B. FELURILE PREDICATULUI

I. Predicat verbal

II. Predicat nominal

C. PREDICATUL VERBAL

Predicatul verbal atribuie subiectului o actiune sau o stare si arata ce face subiectul.

Raspunde la intrebarea ce face? adresata subiectului. Verbul a face din intrebare isi poate schimba forma.

Se exprima prin:

a) verb predicativ, la orice diateza, folosit la un mod predicativ sau personal (indicativ, conjunctiv, conditional-optativ, imperativ)

Elevii merg la scoala.

Du-te mai repede!

Mihai a fost laudat de diriginte.

Predicatul poate fi exprimat si printr-un verb la un mod nepredicativ (nepersonal) - infinitiv sau supin- cu valoare imperativa:

A nu se stationa sub macara!

De revazut rezolvarea exercitiului!

b) locutiune verbala, in aceleasi conditii ca si verbul:

Si-a dat seama de cele intamplate.

c) interjectie cu valoare verbala (predicativa):

Hai la scoala!

d) adverb sau locutiune adverbiala predicativa; nu accepta subintelegerea unui verb copulativ si sunt urmate de o conjunctie care introduce o subiectiva sau sunt izolate intre virgule:

Desigur ca vine.

Vine, poate, si el.

Fara indoiala ca va reusi.

Pronumele personal cu valoare neutra face parte din locutiune si, implicit, din predicat.

A luat-o la sanatoasa!

D. PREDICATUL NOMINAL

1. Predicatul nominal atribuie subiectului o identitate sau o insusire (il califica) si arata cine este, ce este sau cum este subiectul.

Raspunde la intrebarile: cine este? ce este? cum este? adresate subiectului. Verbul copulativ a fi isi poate schimba forma sau poate fi inlocuit cu un alt verb copulativ: ce a fost? ce a devenit? cum parea?. De asemenea, si pronumele interogativ care intra in alcatuirea intrebarii isi poate schimba forma in functie de cazul la care se afla numele predicativ: pentru cine este? al cui este? etc.

Predicatul nominal este alcatuit din:

a)     verb copulativ;

b)    nume predicativ.

Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au inteles de sine statator si fac legatura dintre numele predicativ si subiect:

El este elev.

S+vb.cop.+n.p.

Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a se face, a iesi, a ramane, a parea, a insemna, a se naste, a se preface, a se numi, a se chema etc.

Numele predicativ este partea esentiala sau elementul de baza al predicatului nominal prin care se identifica sau se califica subiectul.

El este de doua feluri:

- simplu, cand este exprimat printr-o singura parte de vorbire:

El este harnic.

- multiplu, cand este exprimat prin doua sau mai multe parti de vorbire coordonate intre ele:

El este harnic si disciplinat.

Se exprima prin:

a) substantiv comun sau propriu in cazurile N., G. (cu sau fara prepozitie), Ac. (cu prepozitie) si D. (cu prepozitie):

El este elev. (N.)

Cartile sunt ale lui Mihai. (G.)

Ei au fost impotriva masurilor adoptate. (G.)

Florile sunt pentru mama. (Ac.)

Lucrarea a fost conform planului. (D)

b) adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparatie, in cazul N.:

Marin este cel mai silitor.

c) pronume de orice fel, in aceleasi cazuri ca si substantivul:

Prietenul meu este acesta. (N.)

Meritele sunt ale tuturor. (G.)

Toti au fost contra lor. (G.)

Cartile nu sunt pentru nici unul dintre voi. (Ac.)

Si el este asemenea lor. (D)

Pronumele personale pot fi si in D. posesiv precedate de prepozitie cu regim de G.:

Ei au fost impotriva-ti.

d) adjectiv pronominal posesiv in Ac. precedat de prepozitie cu regim de genitiv:

Toti au fost impotriva ta.

e) numerale diferite in aceleasi cazuri ca si substantivul:

El este al doilea. (N.)

Propunerea este a celor doi. (G.)

Am fost impotriva amandurora. (G.)

Diploma este pentru primul dintre castigatori. (Ac.)

Si tu esti aidoma celor doi. (D)

f) verb, la modurile infinitiv, supin, participiu, si gerunziu acordat:

Datoria noastra este de a invata.

Poezia este de memorat.

Campia este inverzita.

Rana era sangeranda.

g) adverb sau locutiune adverbiala:

El este altfel.

Este cu neputinta sa ajungem acolo.

h) interjectie

Este vai de ei.

- Numele predicativ mai poate fi exprimat si prin locutiuni corespunzatoare unora dintre partile de vorbire mentionate sau prin parti de vorbire substantivizate.

Asta inseamna nebagare de seama. (locutiune substantivala)

Obiectul acesta este cel mai de pret. (locutiune adjectivala)

El a devenit nu stiu ce pe la o intreprindere. (locutiune pronominala)

Este cu neputinta sa faci un asemenea lucru.(locutiune adverbiala)

Ei sunt harnicii despre care ti-am vorbit. (adjectiv substantivizat)

Acesta este un bine pe care i-l pot face. (adverb substantivizat)

- Exista situatii cand verbul copulativ sau numele predicativ se poate subintelege:

Harnici sunt baietii, dar mai harnice, fetele.

- Verbul copulativ nu trebuie subinteles pe langa fiecare parte componenta a numelui predicativ multiplu, deoarece acesta identifica sau califica acelasi subiect.

E. TOPICA

Predicatul sta, de obicei, dupa subiect, dar poate sta si inaintea acestuia cand accentul cade pe actiunea sau caracteristica exprimata de predicat:

Copiii vin la scoala.   

Vin copiii la scoala.

Numele predicativ sta, in mod obisnuit, dupa verbul copulativ, dar poate sa stea si inaintea acestuia atunci cand, prin numele predicativ, se insista asupra insusirii sau calitatii atribuite subiectului:

Acesti oameni sunt vrednici.

Vrednici sunt acesti oameni.

Tot inaintea verbului copulativ sta si atunci cand este exprimat prin pronume sau adverb interogativ ori relativ:

Cine sunt ei?

Nu ne-ai spus/ cine sunt ei./

Numele predicativ sta dupa verbul copulativ cand, atat el, cat si subiectul, sunt exprimate prin verbe la infinitiv sau prin substantive articulate cu articol hotarat:

A invata inseamna a munci.

Curatenia este mama sanatatii.

Uneori, intre partile componente ale unui predicat verbal exprimat prin locutiune verbala sau intre verbul copulativ si numele predicativ se pot intercala alte parti de propozitie:

Mai tin apoi minte ca tu n-ai fost acolo.

Sa fie el sanatos.

Intercalari de cuvinte pot avea loc si intre partile numelui predicativ multiplu:

Asta inseamna munca permanenta, efort sustinut si tenacitate.

F. PUNCTUATIA

Intre predicat si subiect sau intre verbul copulativ si numele predicativ nu se foloseste virgula cand intre ele nu sunt intercalate alte parti de propozitie:

Tata citeste ziarul.

Daca intre predicat si subiect se intercaleaza un complement

circumstantial si subiectul se afla inaintea predicatului sau daca se intercaleaza o apozitie, o propozitie incidenta sau un grup de propozitii, aceste unitati sintactice de izoleaza intre virgule:

Povestea plina de mister[,] in mijlocul codrului[,] aduce infiorari pe

chipurile lor.

Mihai[,] colegul meu[,] este fruntas.

Mihai[,] daca-l intrebi[,] va raspunde.

Virgula se foloseste intre numele predicativ si subiect pentru a marca lipsa verbului copulativ:

Baiatul[,] o minune de copil!

Intre verbul copulativ si numele predicativ se poate folosi virgula daca intre acestea se intercaleaza parti de propozitie, o propozitie sau o fraza:

Este[,] acum[,] mai convingator decat altadata.

Fii[,] i-am zis[,] mai prudent.

Partile componente ale numelui predicativ multiplu se despart prin virgula cand sunt coordonate copulativ prin juxtapunere ori prin conjunctiile si locutiunile conjunctionale nici, nu numai., ci (dar) si, atat. cat si, precum si, coordonate adversativ, disjunctiv (cu conjunctia si la primul termen) sau prin si repetat, cu valoare intensiva:

Este harnic[,] silitor si disciplinat.

Este spatos[,] dar nu prea inalt.

Este ori nepriceput[,] ori incompetent.

Este si harnic[,] si inteligent.