A CINCEA ELEGIE

A CINCEA ELEGIE

Context literar. Poemul A cateta elegie apartine volumului // Elegii (de fapt douasprezece caci din editia prima, aparuta in 1966, a fost scoasa una, adaugata ulterior).

Volumul este considerat de catre critici drept cea mai rezistenta parte a poeziei lui Nichita Stanescu, un ciclu poetic unitar si complex. Poetul insusi marturisea ca este vorba despre o carte a rupturii existentiale (Antimetafizicei).

Tema este reprezentata de "imposibilitatea plierii la un real ce se impune fortat' (St. Mincu).

Titlul anticipeaza o atmosfera melancolica (elegie = sentimente de tristete), insa subiectul, " Tentatia realului', trimite la o problematica filosofica.

Structura - compozitie. Poemul debuteaza abrupt, iar prima fraza este surprinzatoare si in acelasi timp absurda in ordinea gandirii logice:

"N-am fost niciodata suparat pe mere ca sunt mere'. Ea se refera insa la o experienta personala deosebita.

Urmatoarea fraza se bazeaza pe o enumeratie motivata metonimic, fiecare element compune cu celelalte o parte din real, sugereaza lumea reala: "mere, umbre, frunze, pasari'.

Suntem surprinsi in continuare prin diferite afirmatii: lucrurile si animalele sunt personificate (capata insusiri umane), incercandu-se astfel instituirea unei relatii intre lumea naturala si cea reala.

Imperativul iarta-ma accentueaza prezenta eului liric, iar imaginile abstracte ocupa un loc central: " tribunele subtiri, aeriene', "starea de spirit, ea insasi, se supara pe mine' etc.

in ciuda lirismului conceptual bazat pe abstractiuni cu accente indice, uneori, sau chiar absurde, poemul detine un cod ce permite descifrarea partiala a sensurilor.

Poetul gandeste abstractiunile ca si cum ar fi reprezentari concrete si provoaca cititorul sa si le imagineze ca atare.

Avem de-a face cu un adevarat proces absurd, marcat in text prin termeni specifici: tribunal: "tribunalul merelor, umbrelor, frunzelor', condamnare: "condamnatpentru nestiinta', sentinta: "acte parafate', pedeapsa: "ma condamna la o perpetua asteptare', ispasire: "iau forma merelor'.

Transferul dintre concret si abstract, cat si relatia constiinta-realitate ar trebui sa functioneze de ambele parti. in cazul de fata insa realul nu recunoaste dreptul de a fi independent de el, de aici supararea: "dar merele, frunzele, umbrele, pasarile s-au suparat deodata,pe mine' sentimentul frustrarii: "nu pot sa descifrez nimic' si al culpabilizarii.

in final razbate imposibilitatea adecvarii la o realitate ce se impune arbitrar. Eul liric nu poate intelege si nici nu poate explica in cuvinte universul multiplu si nici acesta din urma nu-l poate recunoaste independent de el, de aici pedeapsa (sentinta, ispasirea iau forma): "iau forma merelor, frunzelor, umbrelor, pasarilor'.

Putem intui despre ceea ce vorbeste poetul, distanta care ne separa de lucruri, obiecte concrete. Pare .ca fiecare lucru are propriul trup, iar comunicarea devine imposibila. Realul va fi intotdeauna o frumoasa ispita atat timp cat va continua sa absoarba / asimileze tot ceea ce ii este straniu, nerecunoscandu-i acelui altceva identitatea.

Desi multe dintre imagini socheaza modul logic de a percepe realitatea, poemul aduce in prim plan problema imposibilitatii de a ajunge la o cunoastere profunda a tot ceea ce ne inconjoara.

Metrica este variabila, versurile albe, o constructie proprie poeziei moderne.

Receptare critica

,, 11 Elegii (1965) reprezinta, neindoios, un moment de referinta al liricii romanesti contemporane in ansamblu. Este vorba de un ciclu unitar de 12 poeme in care ceea ce se cuvine a fi subliniat in primul rand este capacitatea poetului de a depasi orice conventie stilistica; suprarealismul si experimentalul se alatura poeziei conceptuale, imaginea poetica nu cedeaza in fata conceptului, iar aceea poetica a senzatiei fruste se aliaza cu motivul comunicarii dincolo de cuvinte. Cu tot caracterul lor elaborat si, pe alocuri, ermetic, Elegiile si-ar putea lua toate ca moto versurile din ultima dintre ele: Totul e atat de simplu/ atat de simplu, incat/ devine de neinteles.'

(Marian Papahagi, Exercitii de lectura) (M.F.)