A sti repede - a sti bine

A sti repede - a sti bine

O data cu aparitia scrisului am pasit pe un taram al fagaduintei, in care datorita lui omul a savarsit o revolutie in ceea ce priveste informatizarea in masa. Icepand de aici marile marile idei , concretizate in diverse ideologii, vor fi transmise cu ajutorul condeiului. Pe axa timpului se vor cristaliza marile manuscrise, care dupa aparitia tiparului se vor transpune in carti favorizand mai departe o evolutie grandioasa in sfera comunicarii. Insumandu-le pe toate: aparitia tiparului, mai tarziu caile ferate, vapoarele, posta, telegraful, telefonia, radioul, cinematograful, televiziunea si internetul vor favoriza o cunoastrere parida a lumii, mult mai eficienta si cu mai mult spor, ajungandu-se sa se adevereasca verosimilitatea si veridicitatea sintagmei "a stii repede a sti bine".

Revolutia tiparului si contextul lui

Anul 1450 este data aproximativa a inventarii in Europa, probabil de catre Johann Gutenberg din Mainz - inspirat poate de presele pentru struguri din regiunea sa natala, zona Rinului -, a unei masini de tiparit care folosea caractere de metal mobile.

Practica tiparului s-a raspandit in Europa prin intermediul unei diaspore de tipografi germani. Catre 1500, fusesera intemeiate tiparnite in mai mult de 250 de locuri din Europa - dintre care 80 in Italia, 52 in Germania si 43 in Franta. Tipografii au ajuns la Basel catre 1466, la Roma in 1467, la Paris si Pilsen in 1468, la Venetia in 1469, la Leuven, Valencia, Cracovia si Buda in 1473, la Westminster (ca loc distinct fata de Londra) in 1476 si la Praga in 1477. Laolalta, aceste tiparnite au realizat in jur de 27000 editii pana in anul 1500, ceea ce inseamna - presupunand un tiraj mediu de 500 de exemplare per editie - ca la aceasta data, intr-o Europa de 100 milioane de oameni circulau in jur de 13 milioane de carti. Doua milioane dintre acestea erau produse numai la Venetia, in timp ce Parisul era un alt centru important al tiparului, care in 1500 avea 181 de ateliere tipografice.

Prin contrast, tiparul a patruns incet in Rusia si in general in lumea crestinismului ortodox (incluzand aici Serbia moderna, Romania si Bulgaria), unde alfabetul era de obicei chirilic, iar stiinta de carte - un apanaj aproape excusiv al clerului. In 1564, un bielorus care ucenicise in Polonia a adus o tiparnita la Moscova, dar atelierul lui a fost la scurta vreme distrus de o gloata necontrolata. Situatia s-a schimbat la inceputul secolului al XVIII-lea multumita eforturilor tarului Petru cel Mare (a domnit intre 1686 si 1725), ca a intemeiat o tipografie la Sankt Petersburg in 1711.

Aceasta a fost urmata de tiparnita Senatului (1719) din Sankt Petersburg si Moscova, tiparnita Academiei Navale (1721) si tiparnita Academiei de Stiinte (1727). Locatia acestor tiparnite sugereaza ca interesul tarului fata de stiinta de carte si de educatie provenea in primul rand din dorinta de a-i familiariza pe rusi cu stiinta si tehnologia moderne, mai ales cu cea militara. Faptul ca tiparirea de carte a ajuns asa de tarziu in Rusia sugereaza ca tiparul nu a fost un agent independent si ca revolutia tiparului nu a depins doar de tehnologie. Tiparul a avut nevoie de conditii sociale si culturale favorabile pentru a se putea raspandi, iar absenta din Rusia a laicilor stiutori de carte a reprezentat un obstacol serios in calea aparitiei culturii tiparului.

Inventarea tiparului a fost discutata conventional din punctul de vedere al valorii sale pentru raspnadirea ideilor iar contributia si mai insemnata adusa de acesta a fost stimularea schimbarii de mult initiata a relatiei dintre spatiu si discurs.

Ong a accentuat si aparitia diagramelor si a organizarii vizuale sau spatiale a cartilor stiintifice din secolul al XVI-lea, cu continuturile lor dihotomice "totul pentru ochi si nimic pentru ureche", intrucat nu pot fi citite cu voce tare.

Continutul primei editii a cartii Anatomy of Melancholy (Anatomia melancoliei, 1621) a lui Robert Burton a fost insumat in acest fel. Aceeasi idee despre informatie anume conceputa pentru ochi poate fi sustinuta si in cazul programelor orare, al tabelelor astronomice si al tabelelor de logaritmi.

Era, fireste, un lucru traditional ca fluxul de informatie sa urmeze fluxul comertului, in vreme ce negustorii care operau pe mare si pe uscat aduceau o data cu marfa si stiri.

Tiparul insusi s-a raspandit in Europa pe Rin, la Mainz-ul lui Gutemberg, la Frankfurt, Strassburg si Basel. In secolele al XVI-lea, al XVII-lea si al XVIII-lea, mesajele pe hartie a urmat ruta argintului dintre Mexic si Peru si Lumea veche sau ruta zaharului dintre Caraibe si Londra. Elementul nou din secolele al XVI-lea si al XVII-lea este dat de dovezile constientizarii sporite a problemelor comunicarii fizice.

In Europa moderna, timpurie, transportul pe apa era de obicei mult mai ieftin decat cel pe uscat. Un tipograf italian a calculat in 1550 ca a trimite o incarcatura de carti de la Roma la Lyon ar costa 18 scuzi pe uscat, in comparatie cu 4 pe mare. Scrisorile erau de obicei transportate pe uscat iar in secolul al XVII-lea, in Republica olandeza a fost pus la punct un intreg sistem de transport al scrisorilor si ziarelor precum si al oamenilor cu barja pe canal. Viteza medie a barjelor era putine peste 4 mile pe ora, foarte mica in comparatie cu cea a unui curier calare.

Pe de alta parte insa acest serviciu era regulat, frecvent si ieftin, permitand comunicarea nu numai intre Amsterdam si orasele mai mici, dar si intre un oras mai mici si altul, legalizand astfel accesibilitatea informatiilor. Abia in 1837, odata cu inventarea telegrafului electric a fost intrerupta legatura traditionala dintre transport si comunicarea mesajelor.

Epoca "Imperiul hartiei" isi facuse deja aparitia, odata cu un sistem regulat de transmitere a mesajelor - sistemul postal - numit astfel pentru ca presupunea intemeierea de posturi (poste), cu oameni si cai stationati de-a lungul anumitor rute sau drumuri de poste. In secolul al XVI-lea sistemul postal european era dominat de o familie, Tassi sau Taxi (termenul taxi, astazi in uz international deriva de la numele ei).

Aceasta familie raspunzatoare dupa 1840 de serviciile postale ale imparatilor habsburgici, este cea care a dezvoltat sistemul curierilor ordinari, care operau dupa un orar fix, orar disponibil sub forma tiparita din 1563.

Bruxelles - si astazi centrul atator lucruri - era piesa centrala a sistemului lor. O ruta ducea prin Augsburg si Innsburg, la Bologna, Florenta, Roma si Napoli. O alta mergea la Paris si, prin Franta, la Toledo si Granada. Curierii speciali, care schimbau caii la intervale frecvete, puteau calatori pana la 125 mile pe zi, putand astfel duce rapid stiri despre evenimentel impoertante.

In 1572 de pilda, stirile despre masacrarea protestantilor la Paris (eveniment curnoscut "Noaptea Sfantului Bartolomeu") au ajuns la Madrid in trei zile. A calatori cu iuteala postei era o expresie comuna in epoca. Totusi timpul pe care il luau in mod normal mesajele era considerabil mai lung, de vreme ce curierii obisnuiti faceau in medie intre 6 si 8 mile pe ora.

De la Roma la Milano, un curier obisnuit facea intre 2-3 zile, in functie de anotimp; de la Roma la Viena, intre 12-15 zile; de la Roma la Paris in jur de 20 zile, iar pentru a ajunge de la Roma la Londra sau Cracovia, curierului ii trebuiau intre 25-30 zile.

Curierilor obisnuiti le luau 11 zile de la Madrid pana la Paris, si 12 sau 13 zile de la Madrid la Napoli.

Realizarea unei copii ale scrisorilor si trimiterea lor cu corabii diferite era o practica obisnuita menita sa reduca riscul pierderii. Corabiile care traversau Atalnticul nu duceau doar scrisori, ci si carti si ziare. De vreme ce cartile erau obiecte fizice grele, majoritatea exemplarelor tindeau sa ramana aproape pe locul unde fusesera tiparite. Totusi, exista dovezi care atesta distributia lor la mare departare. In timpul Razboiului Civil englez, la Boston se trimiteau gazete, iar la incputul secolului al XVIII-lea, sosirea regulata a stirilor a incurajat intemeierea unor foi locale cu noutati precum Boston Newslettin (1704).

Comunicarea orala

Instruirea in universitati se realiza prin prelegeri, dezbateri formale sau dispute(care testau insusirile logice ale studentilor), precum si prin cuvantari formale sau declaratii(care le testau puterile retorice). Arta vorbirii era considerata de retori a fi tot atat de importanta ca si arta scrisului. Prin contrast, eseul scris la fel ca si examenul scris, era virtual necunoscut in cercetarile educationale ale epocii.

Zvonurile au fost descrise ca "o posta orala" care opereaza cu o viteza remarcabila. Mesajele transmise nu erau intotdeauna spontane: ele erau uneori diseminate in scop politic, iar in vremurile de conflict fiecare dintre parti o acuza in mod regulat pe cealalta ca raspandeste zvonuri. Trei exemple celebre de zvonuri, spontane sau nu, si de efecte ale acestora in Europa moderna timpurie sunt: miscarea econoclasta din 1566 din nordul Frantei si Olanda; "Complotul Papistas" din Anglia anilor 1680; si asa numita "Mare frica" din satele franceze din 1789, studiata in detaliu in anii 1930 de catre istoricul francez al Revolutiei, Georges Lefebre. In acest din urma caz, in randul taranilor francezi circula zvonul - poate lansat din ordinul englezilor sau al aristocratiei - ca urmeaza sa vina banditii sa-i masacreze sau sa le ataca recoltele . In loc sa respinga sau sa accepte aceste zvonuri , Lefebre a studiat cu grija cronologia si geografia lor, folosindu-le ca dovada a tensiunilor sociale.

Dezvoltarea comertului a avut consetinte importante pentru comunicarea orala, mai ales prin aparitia burselor precum cele de la Bruges (1409), Antwerpen (1460), Lion (1462), Amsterdam (1530), Londra (11554) si Copenhaga (1624). O descriere vie a uneia dintre ele, cea din Amsterdam, apare intr-un dialog al negustorului sefard Joseph Penso de la Vega cu un spaniol, intitulat Confuzia confuziilor (1688). Aceasta arata cum practica speculei cu actiuni ale companiilor si chiar categoriile de "speculatie in sus" si "speculatie in jos" faceau deja parte din practicile standard ale epocii. Tot asa era si practica raspandirii deliberate de zvonuri pentru a forta cresterea sau scaderea preturilor

Comunicarea scrisa

Importanta contextelor in care se invata sau se utilizeaza scrisul era deja limpede in Europa moderna timpurie, unde cititul si scrisul erau adesea predate separat. In legatura cu contextul comercial al stiintei de carte si cu cererea pietei pentru oameni cu stiinta scrisului si cea a socotitului putem sa ne referim la Florenta secolelor al XIV-lea si al XV-lea, unde scoli de socotit specializate predau scrierea si aritmetica - pe baza exemplelor comerciale - baietilor care urmau sa devina negustori sau contabili.

Insemnarile au fost pastrate cu grija si raman o sursa de o bogatie fara egal pentru studiul stiintei de carte in epoca moderna timpurie. Printre altele, ele releva faptul ca raspandirea larga a capacitatii de lectura pe care o aveau chiar si femeile si copii din zonele rurale a fost rezultatul unei vaste campanii desfasurate intre 1670-1720. In general insa, Europa moderna timpurie era o socitate cu o stiinta de carte restransa in care numai o minoritate a populatiei (formata mai ales din barbati, oraseni si protestanti ) stia sa citeasca si in numar mai mic sa scrie.11111111111

Consecintele raspandirii stiintei de carte si ale patrunderii sporite ale acesteia in viata de zi cu zi au fost multe si variate. A crescut numarul de persoane ale caror ocupatii erau legate de scris, precum si functionarii, contabilii, copistii, notarii, scriitorii publici si postasii.Unele dintre aceste ocupatii se bucurau de un statut social relativ inalt, cum era, de pilda, aceea de secretar privat in slujba oamenilor importanti, care nu aveau timp sa-si scrie propriile scrisori. Stiinta de carte, un obstacol in calea procesului traditional de "amnezie structurala", a intarit sentimentul de distanta intre trecut si prezent. Sentimentul anacronismului istoric, de exemplu, pare sa fi devenit tot mai acut incepand cu secolele al XIV-lea si al XV-lea.

Tiparul a facilitat acumularea cunostintelor facand ca descoperirile sa fie cunoscute pe scara mai larga si informatiile sa se piarda mai greu. Pe de alta parte, tiparul a destabilizat cunoasterea sau ceea ce se credea a fi cunoasterea, facandu-i pe cititori mai constienti de existenta unor istorii si interpretari contradictorii. Ca si in cazul textelor, fixarea cunoasterii incurajata de tipar a fost relativa mai degraba decat absoluta. Schimbarile care au avut loc, indiferent cat de importanta au fost schimbari de grad mai degraba decat de principiu.

Una dintre aceste schimbari a fost o conceptie relativ noua asupra tipului de scris pe care noi il numim astazi literatura,precum si asupra conceptului de autor, in legatura cu ideea de versiune corecta sau autorizata a unui text. Cultura orala este fluida, iar creatia orala e o inteprindere cooperativa. In cultura manuscrisa exista deja o tendinta catre fixitate, iar aceasta era contracarata de inacuratetea, precum si de creativitatea scibilor. Ceea ce noi numim plagiat, ca si proprietatea intelectuala pe care aceasta o ameninta,este in mod esential un produs al revolutiei tiparului.

Caile ferate

Constructia cailor ferate a demonstrat , de asemenea atat problemele crearii unui sistem - junctiunile, semnalele, ecartamentul, locurile pentru calatori (chiar si ambuscadele devenite acum posibile) -, cat si incantarea tipic americana de a unifica un continent, un triumf consemnat atat in folclor cat si in presa.

Fiecare tara, la fel ca fiecare companie de cale ferata, isi are propria istorie si propriile date esentiale. Catre 1845, existau deja 9 tari in Europa care aveau cai ferate (Marea Britanie exportand o mare proportie atat a fierului, cat si a locomotivelor): in 1855, erau deja 14. In afara Europei, unde Marea Britanie adesea optinea contracte de cale ferata prin Thomas Brassey (1805-1870) - cel mai mare contractor din secolul al XIX-lea -, catre 1855 existau cai ferate pe 5 continente. Brassey si partenerii lui adesea duceau cu ei proprii muncitori. Astfel, cand ei au construit cai ferate in Australia la inceputul anilor 1860, au organizat transportul a 2000 de "sapatori" experimentati in Anglia si Scotia. Expansiunea cailor ferate a depins nu numai de indemnarea inginerilor, ci si de munca harnicilor "sapatori" care, la randul lor se confruntau cu multe riscuri. Aveau loc multe accidente, care se numarau printre stirile principale din periodice si ziare (iar mai tarziu de la radio si televiziune).

Vapoarele

Daca in 1878 caile ferate erau descrise in Marea Britanie drept "cel mai avansat punct atin de civilizatia europeana", s-ar fi putut spune acelasi lucru despre vapoarele cu aburi in raport cu civilizatia intercontinentala. Intre 1877-1940, nu mai putin de treizeci de milioane de emigranti din Europa si-au atins destinatia dorita, Statele Unite, unii fiind refugiati politici, altii ambitiosi si tineri cautatori ai norocului, altii amandoua.22222

In anii 1880, existau deja ample dovezi ale existentei unui nou val puternic de inventii - puterea aburului lasand locul electricitatii si "media" aflandu-se in pozitia centrala. Strazile americane au inceput sa fie luminate electric inaintea caselor americate , iar in portul New York "fata luminata a Statuii Libertatii stralucea acum peste intinderile negre ale apelor". Electricitatea ca spectacol a precedat introducerea prizelor electrice. Si totusi, in acest deceniu si in urmatorul a inceput sa se vorbeasca pentru prima data despre o viitoare societate a "apasarii pe buton", automatizata. Conceptul de timp era acum transformat inca si mai drastic decat fusese la sfarsitul secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX-lea, fiind standardizat in fuse orare. Diferentele locale de timp au disparut, desi nu toate deocamdata sau peste tot.

Posta

Caile ferate si vapoarele nu transportau doar oameni si bonuri intre zone cu fus orar diferit, ci si scrisori, care devenira un mod de comunicare indispensabili atat national cat si international. Spre sfarsitul secolului, ele transportau si carti postale. Primele carti postale emise de posta, "foile de posta deschise", fusesera introduse in Austria in 1869, si in Germania si Marea Britanie in 1870. Ele ridicau probleme interesante precum cele legate de caracterul privat, care erau mai relevante si pentru alte mijloace de comunicare: "De ce sa scrii informatii private pe o bucata de carton lasata vederii care ar putea fi citite de o gramada de oameni inainte sa-si atinga destinatia?". Nu conta foarte mult daca acestea erau citite sau nu, mai ales dupa ce cartile postale ilustrate au aparut si ele in deceniul urmator, mai intai in Franta,Germania si Elvetia.

Acelerarea postei a precedat aparitia in Marea Britanie, in 1840, a primului timbru postal perforat si adeziv, un atragator obiect de arta infatisabnd capul tinerei regine Victoria si care intr-un timp remarcabil de scurt a devenit "un obiect de colectie". Timbrul postal adeziv a fost in sine o importanta inventie a secolului al XIX-lea, dar cuvantul timbru nu era nou - nici, desigur, mai ales in Statele Unite, ideea de taxa de timbru. Totusi timbrul, ca obiect, era preplatit, asa cum era si taxa postala ieftina, de un penny, care erau uniforma in intreaga tara, indiferent de destinatie.

Presa

Cum s-a "informat" omenirea inainte de aparitia presei? Sunt autori care sustin ca zvonurile reprezinta cel mai vechi mijloc de informare din lume.

Zvonurile erau vechi metode de comunicare, aceasta persista chiar si dupa aparitia scrisului, a presei si a celorlalte mijloace ale comunicarii de masa, adica institutia zvonului este si astazi valida, functionala. Zvonurile isi pastreaza audienta si publicul.

Mesajul zvonului vine, astfel, in "intampinarea" opiniei publice, o justifica si, in acelasi timp, o coaguleaza, aceasta particularitate conferindu-i unicitate printre celelalte tipuri de mesaje cunoscute.

Ziarele au preluat elementele culturale specifice epocilor istorice care le-au premers, incepand cu cele mai vechi. Ca orice nou mijloc aparut, ziarul nu a omis nimic din ceea c- putea servi dezvoltarea si executia.

Mesajele, indiferent sub ce forma, au strabatut in mod continuu istoria, fie ca a fost scrise sau memorate, transmiterea mesajelor la distanta a fost cunoscuta si practicata de persi, apoi de greci, romani, bizantini si musulmani. In Imperiul Roman, circulau sute de mii de scrisori anual, romanii ducand la apogeu tehnica transmiterii care, apoi, vreme de secole, n-a mai functionat nicaieri in lume.Aparitia tiparului a fost posibila datorita evolutiei tehnologiei in secolele precedente, dar aparitia presei reclama si o evolutie politica pe masura, care sa permita si incurajeze exprimarea libertatii si chiar a slobozeniei verbale.

Aparitia primelor ziare si evolutia lor

Cotidianul (ziarul) a devenit, cam de pe la jumatatea secolului al XIX- lea, gigantul media tiparite reusind sa-si pastreze aceasta pozitie si la inceputul mileniului al III- lea.

Peste tot in lume, presei cotidiene ii este specifica difuzarea informatiilor generale, varietatea intrand chiar in blazonul ei. Apoi, majoritatea publicatiilor specializate sunt periodice, aparand saptamanal ori lunar. Cele mai cunoscute sunt cele sportive. Exista, de asemenea, ziare pe teme executiv medicale, este adevarat, nu cu tiraje mari, dar care se mentin onorabil pe piata.

Aparitia cotidienelor englezesti a fost posibila numai dupa ce, in 1691, s-a constituit un serviciu jurnalistic intre Dover si Londra. Dailind Courant va aparea timp de 33 ani, perioada care, pentru acele timpuri reprezenta o adevarata proba de longevitate, iar pentru acest fapt, pentru seriozitatea informatiilor si pentru difuzarea bazata pe serviciile postale, este considerat primul cotidian modern din istoria presei.

Primul cotidian francez apare in 1777 si poarta titlu Journal de Paris. Imediat dupa acest eveniment,sub auspiciile revolutiei, in Paris vor aparea nu mai putin de 350 de publicatii.Interesant este faptul ca aparitia lui Napoleon pe scena politica a facut ca numarul periodicelor pariziene sa scada de la 350 la 13, in perioada Consulatului, si doar la patru, odata cu proclamarea Imperiului.

Primul cotidian american se naste in 1784, numindu-se Pennsylvania Pocket. Un an mai tarziu, in 1785, este fondat la Londra, precursorul cunoscutului ziar Times, care purta numele Daily Universal Register. Dupa trei ani, in 1788, Daily Universal Register va fi rebotezat Times, devenit, in tim,unul dintre tinarii necontestati ai presei mondiale. Ziarul apare si astazi si este proprietate a grupului News International, ocupand, acum, pozitia a opta, ca tiraj, printre cotidienele din Marea Britanie (aproximativ 500.000 de exemplare) si a doua printre cele considerate de calitate, dupa The Daily Telegraph. Ziarul times, cel mai vechi cotidian al lumi dintre toate cele care se mai tiparesc azi, va fi, in secolul al XIX-lea, promotorul noilor tehnici de imprimare, generatoare ale profesionismului si jucand un rol determinat in istoria jurnalismului universal.

In italia, abia dupa intrarea lui Napoleon in Milano, care se petrece pe 15 mai 1796, periodicele incep sa-si multiplice aparitiile, tiparind doua trei numere pe saptamana, dar cotidienele nu vor iesi decat mult mai tarziu. Insa in Italia, se petrece in 1791, un fapt gazetaresc de o noutate si de o curiozitate aparte:este publicat primul periodic feminin, in magnifica Florenta, purtand chiar numele Giornale delle dame. Vor urma apoi,alte doua reviste feminine, cu titluri superbe si parfumate: La donna galante ed erudita di Venezia si Giornale delle nuove mode e d'Inghilterra.

Tot in acest secol, liberalul englez Edmund Burke, un inversunat adversar, mai bine de un deceniu, al revolutiei franceze, proclama presa, in 1787, ca fiind a patra putere in stat . Aceasta expresie va face cariera,ajungand sa fie utilizata si astazi, si uneori, sa suscite discutii.

Cum libertatea presei era la inceputurile sale in Anglia se plateau amenzi, se facea inchisoare si se suportau chiar condamnari la stalpul infamiei, cum s-a intamplat cu Daniel Defoe, in 1703, acuzat de calomnie, dar care a avut norocul de a fi aclamat de multime si nu umilit de aceasta, consemnandu-se astfel unul dintre primele momente de solidaritate a plubicului cu presa.

Presa romaneasca

Data aparitiei primei aplicatii romanesti a starnit printre istorici, o serie de controverse.Mult timp s-a mentionat anul 1790 si Courier de Moldavie ca fiind anul debutului primei tiparituri periodice.

Cantitativ, comunismul corespunde, intr-o prima faza, reducerii de 10 ori a tirajelor si titlurilor ziarelor si revistelor. Publicatiile sunt, in cea mai mare parte, instrumente controlate de guvern, direct sau indirect, prin masuri ce vizau hartia, tiparirea, numarul de tiraje, difuzarea.

Perioada 1965-1970 poate fi privita ca un reviriment, cifra publicatiilor crescand considerabil, de la 110 la aproape 700 de titluri.

O analiza a publicatiilor din perspectiva periodicitatilor releva faptul ca la nivelul anului 1989, din cele 495 de titluri, 36 erau cotidiene, nationale si regionale, restul de 459 impartindu-se intre saptamanale, bilunare, lunare, trimestriale si anuale.

Presa post-comunista: tranzactia de la jurnalismul de obedienta la cel de opozitie a avut de infruntat dificultati dintre cele mai diverse de la cele de natura tehnologica, pana la cele mai greu de eradicat, legate de mentalitate.

Prolifica se va dovedi noua ordine sociala si politica in toate componentele sistemului mediatic, liber acu sa profeseze in virtutea realizarii rolului si functiilor asumate prin traditie. In primul rand,ritmul aparitiei de noi titluri este infernal (graficul de mai jos) si va continua in anii urmatori mai moderat insa, odata cu consolidarea si profesonalizarea inteprinderilor mediatice.

Tabelul 1

Explozia numarului de ziare nu se rezuma numai la spatiul romanesc, majoritatea tarulor est-europene cunoscand evolutii similare.

Radioul

Boom-ul de pe piata inregistrarilor se va dovedi insa de scurta durata, si aceasta deoarece un nou mediu isi face aparitia:radioul. La inceput, nimeni nu privea noul mijloc de comunicare ca pe o amenintare serioasa. Era mult mai comod sa asculti muzica utilizand Victola sau telefonul, decat sa suporti zgomotul harait al radioului. Pentru multi a realiza aparate capabile sa receptioneze undele radio nu era decat un hobby de duminica, trecator , care nici macar nu necesita cunostinte foarte elaborate sau piese foarte complicate.

"Radioul se adreseaza unor audiente mai mult sau mai putin largite, dar intotdeauna deschise, fiind anonime si eterogene. Acesti receptori beneficiaza in ce-i priveste de un acces liber la mesajele difuzate, spre deosebire de presa scrisa care presupune un act de cumparare sau o intentie de lectura."

Cele dintai statii radio erau detinute de firme mari, puternice. Unii au infiintat statii radio din amuzament, altii din dorinta de celebritate, iar altii fara nici un motiv aparent.

Televiziunea

"Tehnologiile, inclusiv televizorul, sunt obiecte atat simbolice cat si reale. Dar sunt obiecte construite printr-o intreaga gama de activitati delimitate social, in productie si in consum, in faza de proiectare si de utilizare, in conceptie si in practica si nu pot fi intelese in afara intamplarii lor sistematice in dimensiunile politice, economice si culturale ale societati moderne"-acestea sunt cuvintele lu Roger Silverstone, referitoare la sistemul tele-tehnologic din cadrul televiziunii.

Aparitia televiziunii nu trebuie privita ca un fenomen izolat, ci ca rezultat al unei intregi serii de procese tehnice. Inceputurile sistemelor de televiziune au avut la baza "paradigama" electromecanica, cea electronica impunandu-se, cu destula dificultate, abia in anii '30. Preluand o mare parte din arsenalul tehnologic din ami bine dezvoltata industrie a cinematografului, televiziuena e posibila datorita undei tresaturi specifice sistemului de perceptie umana, numit persistenta imiaginii.

In jurul anilor '20, in timp ce industria filmului experimenta inlaturarea imagine-sunet, iar radioul cunostea o perioada de dezvoltare nebanuita, apar primele prototipuri ale sistemelor de televiziune, ca urmare a unor cercetari realizate in Germania si in Franta.

Tehnicienii vor incetini crearea unei infrastructuri corespunzatoare prin practicarea unor standarde de inalta performanta. Calitatea imaginii va fi fara indoiala, superioara, dar costul foarte ridicat al receptoarelor face ca la nivelul anului 1958 numarul acestora sa fie de 10 ori mai mic decat in Anglia. In celelalte tari, televiziunea se impune si mai greu.

Tabelul 2

Dezvoltarea satelitilor constituie un alt exemplu de articulare intre televiziune si audiovizual. Fara indoiala ca practica va fi reluata, functionalitatea acestora constand in capacitatea de a transmite semnalele TV catre receptori aflati la distante mari, capacitate ce diminueaza distantele emotionale,psihice si joaca un rol important in conturarea sentimentului de aparenta la comunitatea universala, la satul global al lui McLucan.

Internetul

Dupa epoca presei scrise si cea a radiofuziunii, cea de-a treia epoca a comunicarii se inscrie si ea pe traseul mutatiilor tehnice generate de electronica.

Internetul a aparut aproape simultan in Europa si pe alte continente. Astazi, este constituit din 4000 de retele interconectate, 3,2 milioane de masini, 30 milioane de utilizatori si 150 de tari interconectate. Internetul, care cunoaste o crestere intre 10% si 15% pe luna (12% in SUA si 17% in Europa), a devenit unealta de comunicatie fundamentala a intregii comunitati de invatamant superior, cercetarea si dezvoltarea tehnologica, publica sau privata, precum si in industrie.

Internetul nu e capabil sa ofere, totusi, acelasi suport sistemelor de comunicare de masa: "daca Internetul completeaza radioul si televiziunea in dimensiunea lor individuala, el nu le poate inlocui in dimensiunea colectiva".

Datorita prezentei acestor factori de informare in aproape toate segmentele vietii cotidiene, mass-media cunosc abordari critice extrem de riguroase, acestea ducand la dezvoltarea societatii.