Alexandru Lapusneanu

Alexandru Lapusneanu

1. "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu."

Dupa ce fusese vandut de boieri in prima domnie, Lapusneanu se intoarce in Moldova cu sapte mii de spahii si vreo trei mii de "oaste de stransura", pentru a-si relua tronul si a-i pedepsi pe boierii tradatori. Vornicul Bogdan care-l insoteste, ii spune ca tara este asuprita de Tomsa si poporul il asteapta cu bucurie. Aproape de Tecuci, o delegatie de boieri formata din vornicul Motoc, postelnicul Veverita si spatarii Spancioc si Stroici ii cer sa se intoarca de unde a venit fiindca tara nu-l vrea si nu-l iubeste. Lapusneanu le raspunde ca cei care nu-l vor sunt boierii si ca va hrani armatele de lefegii cu averile lor. Motoc incearca sa intre in gratiile domnului iar acesta ii promite ca nu-si va manji sabia cu sangele lui. Boierul ii cere sa-l insoteasca pentru a nu da ochii cu Tomsa care-i incredintase sarcina sa-l intoarca din drumul spre cetatea de scaun pe Lapusneanu.

2. "Ai sa dai sama, doamna!."

Tomsa nu mai asteapta sosirea lui Lapusneanu si fuge in Valahia iar norodul intampina noul domn cu bucurie. Acesta ajunge in capitala fara nici o dificultate. In schimb, boierii sunt foarte ingrijorati stiind ca trebuie sa se astepte la ostilitatea domnitorului. Lapusneanu da foc tuturor cetatilor cu exceptia Hotinului, confisca averile boieri care i se opun. Pe cei indrazneti ii decapiteaza iar capetele le atarna pe zidurile cetatii. Intr-o zi, doamnei Ruxandra, fiica lui Petru Rares, sotia domnitorului, i se infatiseaza o boieroaica, mama a cinci copii care i se plange de omorurile si schingiuirile lui Lapusneanu si o ameninta ca va da seama de faptele lui. Domnul promite sotie sale ca-i va da un leac de frica.

3. "Capul lui Motoc, vrem."

Domnul cere boierilor ca in ziua urmatoare, fiind sarbatoare, sa se adune la Mitropolie. Lapusneanu vine imbracat cu toata pompa domneasca iar la sfarsitul slujbei se inchina la icoane, saruta moastele sfantului Ioan cel Nou si exprima in fata boierilor cainta pentru varsarea de sange promitand ca din acel moment vor trai in pace. El pofteste boierii la palat pentru un ospat al impacarii. Spancioc si Stroici nu cred in pocainta domnului si fug in Lehia. La palat se fac mari pregatiri. Se aduna 47 de boieri iar in capul mesei se aseaza Lapusneanu avandu-i alaturi pe Motoc si logofatul Trotusan. Boierii beau si mananca, fiecare fiind servit de cate un armas. Veverita se ridica sa inchine pentru domn urandu-i sa nu mai "strice" boierii si sa nu mai "bantuie" norodul. La un semn al lui Lapusneanu, armasul care-l slujea il loveste cu buzduganul, ceilalti slujitori urmand acelasi indemn si lovindu-i pe boierii aflati la mese. Lupta se extinde si in curte unde sunt atacate slugile, multe sarind zidul si fugind. Domnul trage langa sine pe Motoc langa o fereastra sa priveasca macelul iar boierul ii lauda intelepciunea de a fi omorat boierii necredinciosi. Un armas intreaba norodul adunat la portile palatului de ce a venit si afla ca acesta cere capul lui Motoc. Inspaimantat boierul cere domnului sa traga in multime, dar Lapusneanu il da norodului care aclama gestul sau.

Cu sange rece, Lapusneanu pune sa reteze capetele boierilor pe care le aseaza sub forma de piramida in mijlocul mesei, dedesubt aflandu-se capetele boierilor mici iar in varf capul unui logofat mare. Apoi se spala pe maini si intra in apartamentul doamnei Ruxandra. Doamna, ingrijorata de zgomotele de afara, se inchina la icoane. Sotul o invita sa-i ofere "leacul de frica" iar la vederea piramidei , doamna lesina.

4. "De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu."

Dupa patru ani, bolnav de friguri, ingrijorat de faptul ca Spancioc si Stroici pandeau la Camenita momentul razbunarii, Lapusneanu cere mitropolitului Teofan ca atunci cand i se va apropia sfarsitul sa fie calugarit. Acesta ii urmeaza porunca dar, trezit din lesin, afland ca se numeste Paisie si este calugar, domnul arunca potcapul in calugari si ii ameninta jurand ca-i va ucide pe ei, doamna si pe fiul sau. Spancioc si Stroici, veniti la manastire, dau doamnei paharul cu apa cerut de Lapusneanu punandu-i otrava. Mitropolitul o indeamna sa-l duca si sotul bea. Boierii il silesc sa bea ultimele picaturi de otrava, constientizandu-i moartea.