Arta poetica moderna - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

Arta poetica moderna

Modernismul este o orientare literara ce prepupune evolutie, depasirea unui hiat creat, din punct de vedere literar, intre Occident si Orient. Cel ce a teoretizat modernismul a fost Eugen Lovinescu, in cadrul textului programatic "Mutatia valorilor estetice" din volumul "Istoria literaturii romane " dar si in revista "Sburatorul".

Lovinescu a impus teoria sincronizarii literaturii romane cu literatura occidentala in vederea depasirii hiatului creat. Acest proces cunoaste doi timpi: simularea si stimularea creatiilor in spatiul romanesc: difuzarea acelorasi teme, idei in spatiul european este explicata prin existenta unui spirit al veacului.    Conceptele estetice promovate sustin ca si valoare esentiala dimensiunea estetica, acceptand ca valori secundare eticul si etnicul.

Modernistii au promovat in poezie un lirism subiectiv, ce accentueaza reflexivitatea, dimensiunea filosofica, ambiguitatea provenita din polisemantism, metaforismul, categoriile negative, iar din punct de vedre prozodic, versul liber, cu metrica variabila, ce nu ingradeste exprimarea trairii, precum si ingambamentul (continuarea unei idei dintr-un vers in celalalt).

Opera "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" deschide volumul de debut a lui Lucian Blaga denumit "Poemele luminii" si este o arta poetica moderna deoarece se exprima crezul estetic privind rolul poeziei si al poetului. Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii, ci de ale potenta prin sentimente. Rolul poeziei este acela ca prin mit si simbol, poetul sa poata patrunde in tainele universului si sa le sporeasca, poezia fiind un mijlocitor intre poet si lume.

Arta poetica este o specie a genului liric, in care este prezentata prin intermediul mijloacelor artistice (figuri de stil, imagini artistice) relatia care se stabileste intre creator si creatie, respectiv rolurile pe care acestia si le asuma.

In cadrul operei blagiene, modernitatea se regaseste in primul rand la nivel tematic. Tema este o expresie metaforica a celor doua tipuri de cunoastere, opera fiind si o meditatie filosofica. Poezia devine o viziune asupra lumii, cunoasterea aleasa de poet fiind cea luciferica, poetica. Acesta cunoastere este subiectiva, este realizata prin iubire recunoscandu-se prin verbe pro-mister: "sporesc", "iubesc". Este preferat un minus de cunoastere dar uh plus de mister. In antiteza, in cadrul sistemului filozofic blagian este prezentata cunoasterea paradisiaca. Aceasta presupune un plus de cunoastere, preferand dezlegarea misterului, sunt utilizate verbele anti - mister: "ucide", "sugruma" si se realizeaza prin intelect.

Misterul exista pretutindeni, sub forme multiple si diversificate (vegetale, minerale,     animaliere, umane). Acestea sunt mistere accesibile cunoasterii umane si definesc latura fanica a misterului (flori, ochi, buze, morminte). Florile desemneaza misterul vegetal; ochii se asociaza cu tema cunoasterii iar buzele desemneaza deopotriva misterul iubirii si tema comunicarii, si definesc misterul uman; mormintele desemneaza taina mortii dar si misterul mineral. In paralel, exista latura criptica a misterului, inaccesibila cunoasterii umane din cauza Cenzurii Transcedentale impusa de Marele Anonim.

De asemenea, modernitatea se observa si la nivel compozitional si structural deoarece se renunta la segmentarea secventelor prin spatiere, in favoarea structurii monobloc, cele trei secvente poetice fiind identificate in functie de conectori. Prima secventa (5 versuri) exprima atitudinea eului fata de tainele lumii, refuzul cunoasterii rationale, el optand pentru latura fanica a misterului: "nu strivesc", "nu ucid".

Cea de-a doua secventa (12 versuri) este construita pe baza relatiei de antiteza dintre cele doua metafore "lumina mea"    - "lumina altora" realizata cu ajutorul conjunctiei "dar" dar si opozitia gramaticala "eu" - ""altii. Lumina sugereaza cunoasterea, "lumina altora" fiind o metafora a cunoasterii paradisiace (prin intelect), pe cand "lumina mea" reprezinta cunoasterea luciferica ce presupune potentarea misterului. Mintea risca sa distruga ("sugruma") frumusetile universului , pe cand "eu cu lumina mea" mentin si sporest misterul ("imbogatesc intunecata zare cu largi fiori de sfant mister"). Ampla comparatie "si-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu micsoreaza, /ci tremuratoare / mareste si mai tare taina noptii, / asa inbogatesc si eu" are rolul de a sublimia adancimea misterului, asa cum noaptea razele lunii sporesc misterul peisajului.

Ultima secventa are functie conclusiva si justifica optiunea lui Lucian blaga pentru cunoasterea luciferica (sentimentul de iubire manifestat fata de toate misterele lumii cumulate in enumeratie "si flori si ochi si buze si morminte" construita prin "si" adverbial de intarire).

Sursele expresivitatii si ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al limbajului poetic. La nivel morfo - sintactic plasarea pronumelui personal "eu" in pozitie initiala si repetat de sase ori in poezie, sustine caracterul confesiv si definirea relatiei eu - lume. La nivel lexico - semantic se observa ca terminologia abstracta. Opozitia lumina - intuneric releva simbolic relatia cunostere poetica - cunoastere logica. De asemenea sunt utilizate numeroase figuri de stil: metafora revelatorie "lumina mea" - "lumin altora", comparatii, dar si imagini artistice.

Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (masura variabila, lipsa rimei) al caror ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor. Ideile poetice cu valoare gnomica sunt comunicate printr-un discurs liric modern, folosindu-se de asemenea asocieri inedite de termeni abstracti si concreti.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" de Lucian Blaga este o arta poetica moderna pentru ca interesul autorului este deplasat de la principile tehnicii poetice la relatie poet - lume si poet - creatie dar si pentru ca se prefera lirismul subiectiv si reflexiv, poezia fiind o meditatie pe tema timpului si a conditiei umane, expresivitatea fiind generata de ambiguizarea voita, prin apelul la polimorfism dar si de utilizarea versurilor libere si a tehnicii ingambamentului.