RECENZIA

RECENZIA

Compozitia prin care se recomanda un text literar sau stiintific prin prezentarea succinta a continutului si a trasaturilor care il individualizeaza ; pe langa consemnarea continutului si a locului pe care il ocupa textul intre altele din aceeasi familie, recenzia cuprinde si unele aprecieri si comentarii originale.

Recenzia :

*recomanda o opera literara sau stiintifica ;

*nu se dezvaluie decat aspecte ale textului care situeaza opera fata de altele, il incadreaza intr-o arie tematica, ii evidentiaza aspecte ce pot trezi interesul eventualilor ei cititori;

*nu este foarte detaliata urmarind numai atragerea atentiei si nu explorarea amanuntita a operei

*nu foloseste un limbaj prea specializat adresandu-se unui numar si calitati de cititori neidentificati

Varianta :

* imaginandu-ne ca suntem contemporanii aparitiei romanului (1927), ne propunem recomandarea acestuia prin prezenta recenzie.

infaptuieste o mare fresca a vietii noastre orasenesti. Prin noutate, Concertul din muzica de Bach inseamna o deschidere de drum, iar prin viata intensa, puterea de analiza, intelectualitatea si chiar ordonanta compozitiei literatura romana n-are ce sa-i puna deasupra"

Daca "Fecioarele despletite isi desfasura actiunea pe parcursul a doi ani in care Elena Hallipa intra prin casatorie in aristocratia urbana, perioada de desfasurare al recentului roman este de numai sapte luni : din septembrie pana pe 12 august, data concertului din casa Elenei Draganescu Hallipa ( 17 capitole scurte dar, in cea mai mare parte, extrem de dramatice). In prim planul romanului se afla trei cupluri - toate caracterizate prin "mnage à troi": Lina - Rim, in care Rim o doreste pe Sia, fiica nelegitima a "bunei Lina", printul Maxentiu - Ada Razu numita "fainareasa" deoarece provenea dintr-o familie de comercianti de produse fainoase in care intervine amantul Adei, Lica trubadurul, tatal nelegitimei Sia si cuplul Elena Hallipa - Draganescu, caruia ii va fi uzurpata credinta sotiei de catre Marcian, un cunoscut muzician, var al lui Maxentiu, introdus in scena de Ada Razu ca salvator al concertului intr-un moment in care sustinea acestuia era cu totul incerta.

Concertul este un "permis de intrare" in lumea protipendadei bucurestene al carei arbitru era Elena Draganescu Hallipa. Spre acest passe-partout isi indreapta toate sperantele Ada Razu care, desi casatorita cu printul Maxentiu pentru a intra in posesia blazonului sau nobiliar, nu este acceptata de societatea inalta ca urmare a provenientei ei din lumea comerciantilor. Ada este foarte insistenta in a obtine certificatul parvenirii dar este gata sa renunte luandu-si ca amant pe Lica, un "fante de mahala" cu o descendenta pe care el o dispretuia dar care, pentru Ada este o adevarata "comoara a piratilor". Ea il cultiva pe Lica, il scoate din conditia de "pierde-vara" si ii atribuie functia de maestru al grajdurilor printului Maxentiu, profesor de echitatie si amant oficial, ba chiar candidat in alegerile camerei pentru Bihor. Rudenia cu Elena Hallipa este un argument mai puternic decat blazonul decazutului print Maxentiu. De altfel, moartea printului intr-un sanatoriu din Elvetia va lasa drum liber Trubadurului.

Cuplul sotilor Rim este legat de acelasi concert prin relatia de parteneriat a Elenei cu doctorul Rim, unul din interpretii concertului. Boala acestuia, "aventura" in faza incipienta cu fiica nelegitima a Siei, aflarea adevarului privind nasterea nelegala a acesteia, moartea accidentala a ei si implicarea fratilor Hallipa, inmormantarea Siei, ruda, in fapt, a clanului Hallipa provoaca incidente care se rasfrang asupra unui mai larg cerc de intamplari. In sfarsit, cuplul aparent perfect al sotilor Draganescu Hallipa are un final lamentabil prin descoperirea in Marcian de catre Elena a partenerului rafinat atat in planul artistic cat si in cel erotic, ceea ce va duce la racirea pana la destramare a relatiilor cu Draganescu.

Lectura romanului nu este tocmai facila. Fraza robusta, numarul mare de personaje, comentariile autoarei, schimbarile de ritm si nuantele extrem de bogate ale exprimarii epice sunt obstacole aparente ale unei lecturi dealtfel palpitante.

Romanul este, fara indoiala una din cele mai importante aparitii ale anului    1927, nu numai pentru ca inaugureaza un alt mod de reprezentare romanesca dar si pentru ca este, asa cum se vede, o fresca a Bucurestiului de la inceputul veacului nostru, o radiografiere a protipendadei in momentele in care se forma si consolida.