Articolul

Articolul

Cum se defineste articolul ca gen publicistic si in ce masura se diferentiaza de alte tipuri? Inainte de a raspunde la aceasta intrebare vom prezenta trei forme de articole mai des intalnite: de revista, de ziar si de la colaboratori.

a) Articolul pentru revista

Continutul majoritatii revistelor este planificat cu saptamani, chiar cu luni inainte, astfel incat articolul trebuie sa tina seama de momentul cand publicatia va iesi de sub tipar pentru a da cititorului impresia ca este la zi. Ziarele fac cronica evenimentelor pe masura ce acestea se desfasoara, lasand revistelor sarcina de a le interpreta dupa ce au avut loc. De aceea articolul de revista este interpretativ. Cu alte cuvinte el "merge in urma stirilor" si explica semnificatia sau insemnatatea evenimentelor. Articolul de revista se adreseaza mai mult intelectului decat emotiilor cititorului. Din acest motiv trebuie sa-l stimuleze si sa-l ajute sa gandeasca mai clar in legatura cu problemele si chestiunile de interes general. Desi majoritatea specialistilor sunt de acord ca activitatea desfasurata la un ziar constituie o experienta valoroasa pentru cel ce va scrie texte la o revista, mentionam ca este necesara indeplinirea unor cerinte speciale pentru a reusi in domeniul publicisticii:

Sa accepte ca scrie pentru un public mai larg, oameni din multe localitati, cu o mare diversitate de interese, pentru a depasi cadru local limitat.

Sa aiba ceva de spus.

"Ce ii intereseaza pe majoritatea oamenilor ? Un singur lucru le intereseaza pe toate fiintele omenesti si acesta este insasi fiinta omeneasca", spunea John M. Giddall, fostul editor al "American Magazine". Si adauga: "Aici este miezul problemei. Nici o reteta nu il poate inlocui daca doriti sa stiti cum sa ajungeti la oameni si sa le castigati atentia".

Cum se poate realiza acest lucru ? Publicistul trebuie sa-si asocieze subiectul cu nevoile si dorintele cititorilor si sa arate modul in care le sunt afectate interesele de subiectul pe care il discuta.

Sa se exprime simplu. Cel mai bun articol este acela care reda faptele intr-un stil simplu si direct, care este perfect clar pentru oricare tip de cititori. Este si parerea lui Arthur T. Vance, fost redactor la "Pictorial Review": "Aveti ceva important de spus. Spuneti-o cat mai simplu posibil si nu va invartiti prea mult in jurul problemei. Nu incercati sa copiati stilul nimanui. Studiati stilul altora si dezvoltati-va un stil al d-voastra. Amintiti-va ca gratia este usurinta miscarii, stilul este usurinta exprimarii." (citat din "Writing for Profit" de Donald Wilhelm, p.261).

Sa fie exact. Datele care sunt eronate vor fi descoperite intr-un articol de revista si ele sunt suparatoare. O eroare intr-un ziar - chiar daca este regretabila - poate fi pusa pe seama grabei cu care se lucreaza. Dar scuzele sunt putine sau chiar de neacceptat pentru o eroare intr-un articol de revista care, deseori, reprezinta o pregatire de saptamani sau uneori de luni.

Daca articolul de ziar se "misca" in jurul unei probleme si poate fi scris repede si fara pregatiri anterioare intense, articolul de revista este rodul unei activitati de strangere cu atentie a multor informatii.

Sunt articole care pot fi scrise pe baza informatiilor obtinute numai dintr-o singura sursa. De cele mai multe ori insa articolele sunt realizate pe baza unor informatii adunate in mai multe feluri:

a)     Din discutii personale. Orice tip de material in care prezentarea unei persoane este tema principala, cea mai buna sursa de informatii este persoana insasi si materialul pentru articol se obtine prin dialog cu aceasta.

b)    Din cercetarea directa la sursa. Presupune vizite la persoane sau locuri care ocupa o pozitie proeminenta in articol precum si corespondenta cu autoritatile in legatura cu tema despre care se scrie.

c)     Din izvoarele tiparite. Cartile si periodicele din biblioteci sunt surse importante pentru orice ziarist. "Un redactor format, care stie sa se descurce printre carti, poate sa antameze orice subiect", a declarat odata, Frank Ward O'Malley de la "New York Sun".

d)    Prin documentare personala. O biblioteca personala, o "gramada de notite invechite", taieturi din ziare, articole de magazin, manuscrise, scrisori, note si fotografii, aranjate in plicuri sau dosare si indexe sau randuite dupa un sistem propriu formeaza una din sursele cele mai valoroase.

e)     Folosind internetul. Informatiile capatate astfel trebuie verificate si la alte surse pentru a evita eventualele inadvertente.

Articolele de revista nu trebuie scrise la repezeala. Planificarea inteligenta, scrierea atenta si, de multe ori, revizuirea repetata, sunt etape esentiale pentru redactarea unui articol care sa se bucure de aprecieri.

Forrest Crissey, care scria la "Sturday Evening Post", a declarat odata: "Nici nu m-as gandi sa incerc sa scriu un articol pentru "Post" in mai putin de trei saptamani". La randul lui, Irvin S.Cobb, intr-un articol despre "Cum sa incepi de sus si sa ajungi jos", care a aparut in "American Magazine", spunea: "Stau si scriu cu viteza de 3 cm pe ora, asudand pentru punctuatie. Eu sunt tipul de scriitor care este tot atat de iute ca si Ghetarul Muir. Si tot asa sunt si ceilalti scriitori pe care ii cunosc si care se descurca".

Atunci cand autorul scrie un articol trebuie sa se gandeasca permanent la cititor si sa se straduiasca sa-i pastreze interesul apeland la mai multe mijloace pe care ni le propune Elmo Scott Wattson, in "New Survey of Journalism" de George Fox Mott, Ph. D. si 12 coautori, Barnes Hoble Inc (extrase):

I se adreseaza direct sau oficial si ori de cate ori este posibil, ilustrand diferitele puncte din articol prin referinte la experiente posibile, similare cu cele ale cititorului.

Ii pune intrebari astfel incat el sa citeasca mai departe pentru a capata raspunsurile si apoi raspunde la ele in asa fel incat sa trezeasca alte intrebari in mintea cititorului.

Ii mentine interesul de a sti "ce se mai intampla", folosind "suspens-ul" ca si prozatorul.

Foloseste figuri de stil vii si incisive, face afirmatii curajoase, frapante si cateodata paradoxale.

Presara in articol numeroase incidente specifice si anecdote amuzante sau captivante.

Face descrieri concrete ale oamenilor citandu-i direct, descrie oamenii in actiune cu cuvinte si fraze care sugereaza actiunea.

Un articol, dupa autorii amintiti, poate fi conturat dupa o astfel de schema:

I. Formularea subiectului - adica prezentarea celor ce urmeaza sau introducerea.

A.   Cu ajutorul unei prezentari generale a subiectului care urmeaza a fi discutat.

B.    Cu ajutorul unui exemplu specific sau a unui incident ilustrativ.

II. Definirea subiectului - adica o dezvoltare a formularii pentru a explica mai departe ideea.

A.   Folosind repetarea pentru a trezi interesul intr-o formulare usor diferita.

B.    Folosind contrastul, prezentand opinia contrara sau una legata de aceasta.

III. Stabilirea subiectului - adica prezentarea adevarului logic al subiectului astfel incat cititorul sa-l accepte si sa-l asimileze cu usurinta.

A.   Prin folosirea exemplelor sau detaliilor.

B.    Prin utilizarea comparatiei.

IV. Aplicarea subiectului - adica se arata cum ideea se potriveste cu celelalte adevaruri generale.

A.   Prin comparatie cu idei similare.

B.    Prin contrast cu idei diferite.

Un articol are cautare daca este intocmit pentru publicul sau tinta. In timp ce o mare parte din articolele care apar in reviste sunt scrise de reporterii publicatiei respective sau la cererea redactorului, autorul liber profesionist poate de obicei sa gaseasca anumite "piete deschise destul de favorabil pentru materialele pe care le scrie". Atunci insa cand a ales tipul de revista pentru care scrie e obligatoriu sa aiba in vedere cateva elemente specifice publicatiei careia i se adreseaza:

a. Lungimea articolelor. Ele pot avea o coloana, doua coloane, o pagina sau mai mult.

b.     Calitatea literara si stilul in care se scrie. Poate fi folosit stilul degajat, plin de verva, sau stilul ceremonios, demn. In unele reviste articolele sunt stralucitoare si stilul este curgator, in altele sunt profunde, academice.

c.     Punctul de vedere. Sunt reviste care solicita articole scrise din "punctul de vedere al femeii", altele prefera "punctul de vedere al barbatului". Unele reviste sunt publicate pentru un public cititor cu precadere tanar, altele pentru un public mai in varsta.

Dupa ce autorul s-a hotarat asupra tipului de periodic pentru care doreste sa scrie el trebuie sa se asigure in legatura cu urmatoarele lucruri:

Articolul nu trateaza un subiect care a mai fost abordat in ultima perioada.

El nu se ocupa de o tema care a fost tratata de multe ori in multe alte reviste.

Titlul si paragraful de introducere in tema sunt asa de interesante incat vor retine atentia cititorului si-l vor face sa doreasca sa continuie parcurgerea articolului.

Manuscrisul este "forma definitiva", intocmit in concordanta cu regulile bine cunoscute: este scris numai pe o parte a paginii, la doua randuri, cu marginile late, cu paginile numerotate etc.

Articolul este insotit de fotografii clare, interesante.

S-a oprit o copie a articolului sau s-a trecut pe o discheta pentru a nu se irosi munca cu intocmirea lui atunci cand se pierde un manuscris.

Un fost redactor al magazinului "Liberty", Harvey V. Denell spunea: "Cel care scrie un articol pentru o revista de larga circulatie este in situatia unui om care isi ia obligatia de a tine un discurs la un picnic. Toti s-au strans ca sa se distreze, dar atentia lor este vaga, imprastiata si nesigura. Trebuie prinsa din zbor si transferata rapid in interes definit" (citat din "Writing for Profit" de Donald Wilhelm, p.262).

b) Articolul de ziar

Articolul de ziar abordeaza cu precadere teme economice (dar si din alte domenii) si are riguroase fundamentari stiintifice tintind din capul locului obiective precise, esentiale pentru activitatea productiva curenta sau de perspectiva. In marea varietate a temelor abordate si impuse el poate si trebuie sa fie un rezultat al imbinarii politicului si economicului, unul sprijinindu-se pe celalalt. Pentru a fi eficient el trebuie sa cuprinda o arie tematica larga, sa analizeze cu competenta fenomenele economice, sa investigheze procesele intime ale activitatii agentilor economici. Desi fenomenele economice pot fi abordate si cu ajutorul altor genuri publicistice (nota, reportajul, interviul) se considera ca articolul, prin amploarea generalizarilor, prin profunzimea analizei faptelor, reprezinta forma cea mai potrivita pentru a dezvalui esenta lor. Dupa caracterul si procedeele de interpretare, ca si dupa tematica lor, articolele sunt foarte variate. Evident ca impartirea lor pe tipuri, cand exista trasaturi de baza comune, este conventionala dar ea este necesara pentru a dezvalui mai profund si mai complet specificul muncii pentru alcatuirea unui articol. Ca atare trebuie sa acceptam delimitarea dupa doua principii: dupa menirea articolului si dupa tematica abordata. Din prima categorie fac parte textele care au ca obiectiv comun: sa explice, sa sistematizeze, sa generalizeze anumite fapte si prin aceasta sa contribuie la promovarea elementelor noi. Asemenea articole sunt absolut necesare in aceasta perioada de tranzitie spre economia de piata cand se impune cu necesitate insusirea unor concepte, principii, modalitati de lucru, structuri necunoscute sau prea putin cunoscute pana acum. Dupa menirea lor articolele pot fi:

a)     Articole de fond. Ele exprima intotdeauna ceva esential, la ordinea zilei. Au un caracter concret iar la baza lor trebuie sa stea evenimente si fapte bine determinate, sugerate de viata.

b)    Articolele teoretice. Ele trebuie sa explice notiuni, concepte, principii si reprezinta instrumente de lucru nu numai pentru specialisti ci si pentru publicul larg. Articolele teoretice nu au valoare deplina, nu-si ating scopul daca le lipseste legatura cu practica.

c)     Articolele promotionale. Urmaresc sa faca cunoscute programele economice ale diferitelor partide politice. In toate formele si aspectele ei aici prezentarea nu constituie un scop in sine ci o arma puternica pentru a cuceri electoratul. Articolele promotionale au mai ales o functie formativa, ele creaza convingeri, mentalitati, atitudini si comportamente, in concordanta cu sistemul de valori politice, morale, filosofice, ale gruparii pe care o reprezinta. Alegerea scopului propus implica:

Luarea in considerare a caracteristicilor socio-profesionale, culturale ale categoriilor de cititori carora le este destinat mesajul.

Formularea clara si delimitarea exacta a temei abordate in scopul evitarii caracterului vag, neconcludent al tratarii si prezentarii publicistice.

Folosirea ca ilustrari si exemplificari ale aspectelor de viata cunoscute, caracterizate prin forta de convingere si a unor modalitati subtile de argumentare.

d)    Articolele de probleme. Importanta lor este ca fixeaza obiectivele concrete si mijloacele de actiune in etapa pe care o parcurgem.

e)     Articolele de promovare a creativitatii. Principalul lor merit consta in aceea ca pe de o parte impartasesc rezultatele dobandite iar pe de alta parte dezvaluie mecanismele realizarii lor.

Dupa tematica abordata articolele pot fi si ele foarte diverse si se diferentiaza dupa:

Sectorul la care se refera (industrie, agricultura, turism, constructii, transporturi, bursa etc).

Problemele surprinse si analizate (descentralizarea economiei, cresterea rolului sectorului privat, rolul managerului in reasezarea noilor structuri, concurenta ca mijloc de sporire a calitatii si eficientei productiei, motivarea intreprinzatorului etc).

Se poate afirma, deci, ca in momentul de fata aria problematicii in resortul economic al presei este extrem de vasta si ea continua sa se imbogateasca permanent cu idei noi desprinse din viata. De aceea fiecare ziar trebuie sa discearna si sa aleaga din vastul camp informational cateva obiective pe care sa le infatiseze cu prioritate, sistematic, cu competenta si eficienta, in stransa legatura cu practica economica.

Economia este un organism viu, in plina evolutie si, ca atare, se impune cunoasterea problemelor concrete, a starii de lucruri din fiecare moment. Astfel ca, realizarea articolelor economice este posibila daca se respecta urmatoarele cerinte:

Orientarea si ordonarea articolelor sa nu fie intamplatoare ci in functie de necesitatile stringente pentru fiecare perioada.

Gasirea celor mai potrivite maniere de tratare a problemelor economice, axate pe investigatii profunde, tematice care sa incite si sa impresioneze cititorul. Aici trebuie sa facem o delimitare. Articolele economice pot fi inserate in publicatii de specialitate (care se adreseaza unor oameni avizati, cunoscatori ai terminologiei folosite) sau in ziare de larga circulatie (unde majoritatea cititorilor nu este familiarizata cu problemele abordate). In functie de acestea se stabilesc si temele supuse dezbaterii si modul de tratare a lor si expresiile ce vor fi folosite, cu alte cuvinte, daca posibilitatea de receptare este diferita si "haina" pe care o imbraca articolele economice trebuie sa fie diferita.

Eficientizarea articolelor publicate. Ea este determinata, inainte de toate de calitatea analogiei, de competenta celui care scrie, de tinuta publicistica a argumentarii si stilului, de solutiile pe care le propune etc.

Articolul ca gen publicistic trebuie sa se caracterizeze printr-o forma clara. Nu poate fi considerat cu adevarat publicistic textul banal, sablonard ca stil, ca limba. Este obligatoriu ca forma sa exprime clar continutul. De aceea mijloacele expresive folosite de autor trebuie sa fie judicios alese. Un articol bogat in idei, scris clar actioneaza nu numai asupra mintii dar si asupra inimii cititorului. Caracterul emotional al unui articol se obtine atat prin temele alese, prin materialul folosit cat si prin priceperea, maiestria de a folosi mijloacele de exprimare. Cautarile de forma nu constituie insa un scop in sine. Fraza nu trebuie rupta de continut, ea nu trebuie sa fie nici bombastica dar nici sablonarda. O forma clara, rationala, este conditia necesara pentru dezvaluirea bogatiei continutului. In stransa legatura cu stilul este accesibilitatea publicisticii economice. In forma ei primara, faptica economica este arida: cifre, tabele, diagrame, comparatii. Aceasta nu inseamna ca si articolele pe care le introducem in ziar trebuie sa poarte pecetea tehnicismului, a contabilitatii si statisticii pure. Cititorul asteapta de la gazetar un text care sa contina fantezie gazetareasca in interpretarea realitatii obiective, sa depaseasca forma simplista a informarii, lipsita de elevatie, de idei, de sinteza si sa-i ofere realitatea economica intr-o haina noua. Din pacate exista la multi redactori conceptia vadit eronata, alimentata de anumite minusuri profesionale ca presa economica are un anumit specific al ei, ca ea nu poate fi decat sobra, ermetica, tehnicista. De aici, dintr-o asemenea conceptie, se nasc fraze sterpe, vorbe fara rezonanta insirate ca intr-un proces verbal sau dare de seama. Se concep astfel articole dominate de monotonie, fara coloritul viu al vietii, articole plicticoase si obositoare nascute din comoditate, incompetenta sau insuficenta cunoastere a realitatii de catre redactorul economic. Asemenea articole sunt evident ocolite de catre cititori.

Exista insa si o alta tendinta. Necesitatea inlaturarii caracterului specializat al articolelor economice a fost inteleasa de unii in mod simplist, exclusiv prin prisma evitarii abundentei termenilor tehnici. Incercarea de a gasi o formula, chipurile accesibila, face insa ca anumite articole sa nu suscite prin modul de abordare a problemelor nici interesul specialistilor, nici cel al categoriilor mai largi de cititori. Adesea articolele realizate in acest fel sunt pline de cuvinte si expresii de prisos care uneori aproape nu au nici un sens in contextul dat.

Observatiile facute pe marginea articolului economic pot fi, in buna parte, extinse si asupra textelor care abordeaza si alte domenii: politica, invatamant, cultura, justitie, sanatate etc.

Orice articol pentru ziar, conceput cu nerv, competenta si mesaj nu trebuie sa constituie un obiect de lux ci unul de prima necesitate. Este motivul care ar trebui sa ne indemne sa scoatem in evidenta omul, munca sa concreta, problemele sale, lumea sa spirituala, sa dam aprecierea cuvenita vointei sale de munca si de sacrificiu. Nu masina ci activitatea umana trezeste si mentine interesul cititorilor. Vorbind despre om Voltaire spunea: "A fost necesar sa treaca treizeci de secole pentru a cunoaste ceva din structura omului. Ar trebui o vecie pentru a sti cate ceva despre sufletul sau. Nu este nevoie decat de o clipa pentru a-l ucide".

c) Articole de la colaboratori

O forma combinata intre cele doua tipuri principale de articole o reprezinta textele de la colaboratori. Se stie ca in afara de jurnalistii angajati publicatiile apeleaza adeseori si la oameni din afara, ei urmand sa acopere o serie de "goluri" din schemele redactionale. Colaboratorii pot fi: ziaristi profesionisti de la alte ziare si reviste sau independenti, specialisti in diverse domenii sau simpli corespondenti. Temele abordate de ei pot fi foarte diferite, din toate sectoarele (economie, politica, stiinta, cultura, invatamant, sport etc.), la fel si formele pe care le imbraca textele (articole de fond, articole teoretice, articole promotionale, articole de promovare a creativitatii etc.). Textele colaboratorilor, care pot fi de un real folos pentru orice publicatie, pentru suplimentul de informatie pe care-l pot aduce, trebuie tratate cu cea mai mare grija deoarece nu se stie daca acestia sunt corecti sau incorecti. Atunci cand un lucru pare iesit din comun informatiile furnizate trebuie verificate cu atentie.

"O politica buna este ca niciodata, daca se poate, sa nu publicati un articol de la un freelancer pe care nu l-ati cunoscut inca", ne sfatuieste David Randall10.

Atunci cand se constata ca un colaborator ofera neadevaruri e absolut necesar sa se renunte la serviciile lui.

Consideratii generale

Articolul este punctul central in jurul caruia graviteaza toate celelalte genuri gazetaresti. El este in acelasi timp si o expunere dar si o dezbatere prin care gazetarul trebuie sa ia atitudine activa, sa descopere de la efect la cauza realitatea si invers, sa defineasca concepte, idei si sentimente. Capatand noi functii si modalitati de exprimare, generate de realitatea insasi, articolul a ajuns sa imbrace mai multe forme: articolul economic, articolul cultural, articolul cetatenesc, articolul de invatamant, articolul pe teme politice (sinonim adesea cu comentariul) etc. Ca modalitate de realizare a articolului, indiferent de forma sa, este analiza. O analiza care prin discutii, relatari de fapte si evenimente, sa poata furniza concluzii. Foarte rar, si in functie de problema tratata, analiza se impleteste cu sinteza, cu ridicarea pe trepte de generalizare a fenomenului, cu intrepatrunderea si descoperirea adevaratelor cauze care genereaza o stare de lucruri anume.

Indiferent de continutul abordat, dintotdeauna trasatura comuna fundamentala a articolului de presa a fost militantismul. El a existat de cand e presa scrisa. Sa ne gandim la principalele momente ale presei romanesti, incepand din 1790 cand apare in acel "Courrier de Moldavie", primul ziar de cultura, in limba romana, cele dintai stiri, trecand mai departe, prin momentul constituirii presei propriu-zise, in 1829, cand ctitorii acesteia, Ion Heliade Radulescu, in Muntenia si Gheorghe Asachi, in Moldova, creaza primele gazete in limba romana: "Curierul romanesc" si "Albina romaneasca" traversand in continuare, momentul "Daciei literare" (1840) sau al pasoptismului. Acest militantism a fost coloana vertebrala a presei scrise, scopul ei suprem, ratiunea existentei sale. Cu peste un secol in urma G. Baritiu afirma: "Deci curaj, domnilor publicisti, iesiti la lumina, subscrieti-va, pentru ca si opinia publica, stiind cu cine are a face, cu atat mai curand sa ia si la noi o forma solida, sanatoasa. Nu ziceti ca adevarul strabate din condeiul nenumit ! Caci pentru ce sa nu cunoastem cu totii pe apostolii adevarului ?"

In ultima vreme a fost avansata ideea ca un ziar trebuie sa fie pur informativ, trecand pe un plan secundar rolul articolului. O opinie gresita deoarece oamenii au nevoie sa stie nu numai ce se intampla ci si de ce asa si nu altfel. Or, articolele au rolul de a aduce o viziune interpretativa a faptelor, fenomenelor vietii si activitatii sociale in general, o viziune a mersului inainte al realitatilor actuale.

Daca in perioada comunista se practicau imaginile sablon, discursurile si "betia de cuvinte", asa zisul limbaj de lemn, acum avem nevoie de articole diverse, dense in idei, de comentarii convingatoare, pe cat posibil scurte, menite sa ajute largirea informatiei obisnuite, sa releve sensuri si semnificatii majore in interpretari de calitate. Intre toate verigile presei scrise, articolul este menit sa dea consistenta, viabilitate, rigoare, trasaturi indispensabile unei bune informari.