CATASTROFA - LIVIU REBREANU

CATASTROFA - LIVIU REBREANU

David Pop iubeste viata tihnita. El nu seamana cu tatal sau, om incapatanat si staruitor. Desi la inceput ii place cartea, nu reuseste sa finalizeze nimic. In sfarsit, da examen si, in mod surprinzator, ajunge ofiter. La treizeci de ani el imbraca de sarbatori uniforma spre admiratia concetatenilor din orasel. El se casatoreste cu fata unui protopop de pe Tarnave cu zestre frumusica dar tatal, batranul Pop nu apuca sa-si mai vada nepotelul, murind la un an dupa nunta feciorului. David Pop se simte fericit ca se plimba cu sotia pe strazile Nasaudului si traia in tihna cu sotia si baiatul lui, Titi. Cand incepe razboiul, el regreta ca s-a facut ofiter dar se pregateste pentru inrolare fiind sigur ca va fi chemat pentru front. Citeste cu spaima si ingrijorare telegrama prin care este chemat sa se prezinte in douazeci si patru de ore la regiment si se grabeste sa plece spre nemultumirea sotiei care incearca sa-l linisteasca. La plecare, ii cere sotiei sa aiba grija de baiat, daca va muri si se inchina cucernic la crucea din marginea oraselului. In cazarma, dupa scrie Elvirei, isi face testamentul si-l coase in buzunarul vestei. Batalionul sau pleaca primul la atac. Afla ca urmeaza sa se bata cu sarbii si este hotarat sa-si faca datoria. Viata de la Nasaud i se pare un vis indepartat. Spre deosebire de alti ofiteri, David Pop este calm, are zambetul pe buze si depune juramantul de credinta din tot sufletul. Desi primele bubuituri de tun il sperie, caderea primului soldat din plutonul sau ii provoaca gandul ca datoria este moartea dar acest gand nu-l inspaimanta. Dupa prima zi, merge la atac ca si cum s-ar plimba pe strazile Nasaudului cochetand cu ideea mortii. Din sublocotenent ajunge locotenent si trece la un pluton de mitraliere. Din Serbia trece in Galitia si din Galitia iar in Serbia, apoi in Polonia. Scrie regulat Elvirei si ii trimite sarutari lui Titi, feciorul sau. Dupa doi ani, el se teme de momentul cand va umbla ca mai inainte prin orasul sau linistit. Acum el se afla intr-un regiment unguresc si se simte stingher deoarece vorbeste prost ungureste si se intelege greu cu camarazii. Soldatii lui se intreaba tot mai des care este rostul sangelui varsat pe pamant strain si tanjesc dupa linistea de acasa. Nelamurit, il cuprinde tot mai mult ingrijorarea si victoriile obtinute nu-l mai incanta ca la inceput. Un vechi prieten de Universitate, Alexe Candale incearca sa-l readuca cu picioarele pe pamant, dar a doua zi, David Pop isi reia preocuparile ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Un locotenent secui aduce vestea ca armata austro-ungara se afla pe frontul din Ardeal dar Pop reactioneaza contrar tuturor asteptarilor declarand ca el isi face datoria. El incearca sa se izoleze de discutiile camarazilor dar ramane treaz toata noaptea amintindu-si de Elvira si de Titi de care-l cuprind un dor groaznic. Ii revin in minte discutiile cu Candale si vorbele secuiului si-si da seama deodata ca nu stie ce-ar face daca ar fi pus sa lupte impotriva romanilor. Se trezeste asudat dar repeta staruitor ca-si va face datoria pana la capat. Pleaca intr-o misiune periculoasa si-si doreste din toata inima sa moara dar moartea il ocoleste. Gandul ca atata timp cat isi face datoria, moartea il ocoleste ii aduce linistea. Peste cateva zile primeste ordin ca regimentul sau sa plece cu vagoanele pe frontul din Transilvania. Candale ii declara ca el va trece la romani imediat ce va ajunge pe frontul romanesc si-l intreaba pe David Pop ce ganduri are. David ii raspunde ca-si va face datoria si fostul sau coleg il paraseste. Toti ofiterii romani il privesc cu dispret si-l ocolesc dar Pop sta nemiscat intr-un colt al vagonului. Un alt ofiter, Oprisor, incearca sa-i clarifice gandurile in fata evenimentelor care iau o directie tragica. Singura reactie a lui Pop este ca in fiecare seara se roaga cu disperare sperand ca ceva il va salva din aceasta situatie fara iesire. Dupa cateva zile trec Oltul si-si sapa locasurile de lupta. O scrisoare de la Elvira ii produce dorul de casa. Dupa primele lupte afla ca Emil Oprisor a cazut in mainile inamicului, apoi ca fostul sau coleg, Candale a murit. Intrat in lupta, Pop este obsedat de ideea datoriei si urmareste cu infrigurare inaintarea romanilor. El doreste sa moara dar da ordine si actioneaza producand un adevarat macel in randul romanilor. Se simte singur si, inainte de a intelege ce se intampla in jurul sau, este imobilizat de un plutonier din armata adversa, lovit si impuscat in ciuda protestului sa fraternal.