Ilustreaza conceptul operational drama, prin referire la o opera literara studiata

Ilustreaza conceptul operational drama, prin referire la o opera literara studiata.

Drama este o specie a genului dramatic in care exista un conflict deosebit de puternic, acesta putand fi atat exterior cat si interior. Drama aduce infruntari puternice, personaje cu o individualitate pronuntata, fiind in acelasi timp situata intr-un plan uman verosimil, complex, spre deosebire de tragedie.

Jocul ielelor, scrisa de Camil Petrescu (1918), este o drama de idei, in care infruntarea se realizeaza la nivelul conceptiilor. Personajul principal, Gelu Ruscanu, intruchipeaza intelectualul dornic de absolut, incapabil de compromisuri, care prefera sa se sinucida in momentul in care are certitudinea ca ideile absolute nu-si gasesc corespondentul in viata de zi cu zi. Semnificatia titilului consta tocmai in aceasta sete de absolut, jocul ideilor, asemenea jocului ielelor, ducandu-l spre un deznodamant tragic pe cel care le vede hora.

Drama se construieste in jurul conflictului, acesta evoluand in piesa de fata pe mai multe planuri: mai intai, este confruntarea de idei la nivelul conceptului de justitie.Gelu Ruscanu crede intr-o justitie absoluta, care nu acorda atentie omului, a o justitie abstracta si rece, in timp ce tovarasul sau, Praida, militant socialist, vede justitia ca reprezentand binele celor multi, de aceea este de acord cu compromisuri pentru a obtine cat mai multe drepturi pentru cei exploatati. O conceptie mai cinica despre justitie o are ministrul Saru-Sinesti, care concepe o justitie relativa, maleabila, in functie de anumite interese, pentru ca pentru a gandi personajul, oricum justitia absoluta nu este posibila.

Drama de constiinta a lui Gelu Ruscanu provine din conflictul dintre conceptia sa despre dreptate si concretul existentei care nu corespunde imaginii teoretice. Penciulescu enunta conflictul interior al personajului, apropiindu-l metaforic de credinta populara in iele. Ielele de fapt sunt ideile care il obsedeaza pe Gelu. Drama lui provine din confruntarea lucida a propriilor norme, idei pe care si le face despre lume (Utopia), cu o ordine contrarie, independenta de reprezentarile sale (Realia). El crede ca ideile si sentimentele pot exista la modul absolut, dar treptat are diverse revelatii care-l fac sa constate ca lumea nu este asa cum o vede el.

Prins in acest joc al ideilor, incapabil sa-si schimbe opiniile, Gelu Ruscanu traieste si un conflict interior: isi da seama ca tatal sau, Grigore Ruscanu, nu este cel pe care si-l inchipuise, modelul uman, intelectualul incoruptibil; descopera ca tatal sau se sinucisese, cazuse prada unei pasiuni vulgare pentru o artista de duzina si, pentru a-i face pe plac acesteia, sustrasese o suma de bani. Gelu Ruscanu este cutremurat nu numai de destinul care iasa la iveala, dar si de drama pe care a provocat-o legatura sa cu Maria Saru- Sinesti, sotia ministrului.

Incapabil sa supravietuiasca prabusirii conceptiilor sale, dandu-si seama ca lumea ideala in care crezuse nu poate sa existe in realitate, deoarece omul este o fiinta imperfecta, Gelu se sinucide cu pistolul care apartinuse Mariei Sinesti, reeditand sinuciderea tatalui( isi luase viata cu pistolul trimis in batjocura de acea artista care-l respinsese).

Dramele lui Camil Petrescu construiesc eroi inconfundabili, cu o tinuta morala exemplara, cu o inteligenta superioara, dornici de absolut, dar incapabili sa se adapteze unei lumi care nu este la inaltimea idealurilor pe care le nutresc.