Caracteristici generale ale prozei lui Sadoveanu

Toata opera lui Sadoveanu este incorporata unei viziuni dominante: descoperirea sufletului poporului

viata acestuia e privita in adancimile istoriei si in contemporaneitate

prezenta omului este indisolubil legata de natura

documentele care i-au servit ca subiect al creatiilor sale sunt: traditiile, folclorul, ritualurile primitive, care sunt cercetate prin prisma semnificatiei sufletesti

scrierile sale reprezinta o sinteza de sociologie, etnografie, psihologie

idealul uman - omul liber

dupa Creanga - creatia lui Sadoveanu este cea mai aderenta la folclor

el priveste viata ca un filozof, inclinat spre cugetare

in raportarea la folclor Creanga isi manifesta predilectia pentru snoava, proverb, strigatura, in timp ce Sadoveanu e legat afectiv de cantecul batranesc, doina, legenda

ritmul naratiunii este adecvat perfect problematicii: - unduitor in "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda"

- muzical in "Tara de dincolo de negura"

- dramatic in "Baltagul"

- marcat de un umor senin in "Hanu Ancutei"

va calatori in Moldova: impresii in - "Oameni si locuri"

Sadoveanu cunoaste foarte bine limba veche si contemporana, facand diferentieri in functie de medii sociale, de profesii, de varste

operele sale se caracterizeaza printr-o bogatie lexicala rara dand sugestii arhaice si regionale, folosind constructii sintactice cu rezonante arhaice amintind de Ion Neculce

este un realist dublat de un romantic la care luciditatea se imbina cu sensibilitatea

Constantin Ciopraga: "Taria artistului sta in limba care unifica in mari constructii simfonice toate posibilitatile de expresie ale vorbirii noastre. Odata se aude melodia pe mai multe voci, alta data numai glasul solistului. Cu astfel de alternante odihnitoare, opera sadoveniana in totalitatea ei e un concerto grosso maiestuos si delicat."

Marile teme ale prozei sadoveniene

epoca in care a scris este cea a romanului realist si modern (Zola, Gogol, Turgheniev, Flaubert, Maupassant si Kafka, J. Joyce, Proust, Th. Mann, Dostoievski, Tolstoi, Balzac)

M. Sadoveanu evoca istoria unui popor, dandu-i dimensiuni mitice. El este un povestitor, iar povestirea sa are rezonanta de balada sau poem. Simte nevoia de libertate si de aceea se retrage in trecut (scriitor paseist) ca un mod de rezistenta in fata civilizatiei. ("Hanu Ancutei", "Tara de dincolo de negura")

Sadoveanu valorifica balada populara, cantecul batranesc, eposul national. ("Soimii" = balada istorica cu punct de plecare in "Ioan Voda cel Cumplit" al lui Hasdeu, "Vremuri de bejenie" = balada de dragoste si de vitejie, "Hanu Ancutei" = colectie de cantece batranesti in rama, "Baltagul" reia motivul transhumantei din Miorita, "Fratii Jderi" = epopee )

Eroii sunt arhetipuri, modele: (V. Lipan, T. Soimaru, Stefan cel Mare). Este o lume de razesi, boieri, pescari, haiduci, militari, popi, avocati, vanatori, functionari, negustori. Sadoveanu urmareste conditia sociala si istorica a individului.

Originalitatea lui Sadoveanu sta in capacitatea de a se integra in lumea evocata.

Apar cateva teme si constante ale prozei sale:

a)      betia - betia pura, arta pentru arta in "Crasma lui Mos Precu"

- betia eroica: "Soimii"

b)      iubirea este vazuta in senzualismul ei, in aspectul ei fizic. La Sadoveanu iubirea este simpla, fara complicatii sentimentale si fara conflicte psihologice.

c)      problema inadaptarii "Insemnarile lui Neculai Manea."

I. Conditia sociala a individului

a)      viata satului romanesc (Dureri inabusite, Crasma lui Mos Precu, O istorie de demult, La noi in Viisoara, Baltagul)

Sadoveanu descrie retragerea taranilor din fata civilizatiei, sentimentul dezradacinarii, al alienarii data de oras.

Satul e vazut in momentele de criza, de saracie cand oamenii se lupta cu boierii. Apar eroi care se revolta sau care iau calea codrilor, devin haiduci: Cozma Racoare, Lita Florea (Noptile de Sanziene, Haralambie - Hanu Ancutei)

Natura este abrutizata, peisajul e mizer, izolat, dar oamenii evadeaza in oaze de liniste, de puritate ("Nada florilor", "Tara de dincolo de negura")

Personajele capata ceva din fizionomia locului, pentru ca oamenii sunt parti constitutive ale naturii in care traiesc

In primele creatii se resimt influentele naturaliste, dar de la "Crasma lui Mos Precu" scriitorul insista asupra relatiei sociale dintre personaje. "Baltagul" prezinta viata taranilor si un personaj simbolic.

b)      lumea provinciei

Sadoveanu e un mare creator de atmosfera

Universul este sufocant, existenta este stearsa ("Floare ofilita", "Insemnarile lui Neculai Manea")

Se petrec drame ale unor destine macinate de prejudecati

Este o lume de mici functionari, cu o existenta limitata, ca la Balzac, Flaubert, Cehov.

Sadoveanu este obiectiv avand ceva din raceala lui Maupassant

Omul decade din cauza inrauririi mediului, dar si din cauza frustrarilor morale

Apare tema dostoievskiana a omului ratat din cauza vietii mizere, tema dickensiana a copilariei triste prea devreme maturizate, tipul cehovian al femeii ce rateaza o casnicie (Pacat boieresc, Cazul Eugenitei Costea, Floare ofilita, Faceri de bine, Apa mortilor, Locul unde nu s-a intamplat nimic)

II. Conditia istorica a individului

creatorul romanului istoric romanesc

prin formula evocarii, M. Sadoveanu reconstituie istoria Moldovei de la Stefan cel Mare pana la Duca -Voda, dar prezinta si realitati din vremuri imemoriale (Creanga de aur)

prozatorul sugereaza atmosfera prin evocarea luptei pentru independenta nationala si dreptate sociala

Prezentarea istoriei in 3 etape:

secolul XV ( Stefan cel Mare - Fratii Jderi)

secolul XVI (Ion -Voda cel Viteaz) - "Soimii", " Nicoara Potcoava"

secolul XVII (Stefan Tomsa, Vasile Lupu, Duca - Voda) = "Neamul Soimarestilor", "Nunta domnitei Ruxanda", "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Vooda"

creeaza arhetipuri, modele istorice - cel mai important: Stefan cel Mare

istoria este prezentata in stil romantic cu amanunte realiste, realizand o fresca sociala, politica, istorica, etica, etnica, psihologica.

povestirea devine poem, o balada, prin evocarea istoriei, a trecutului, a vremurilor vechi (Hanu Ancutei)

romanele istorice prezinta aventuri in stilul lui Alexandre Dumas

istoria devine o scena pe care se dezvolta destinele unor mari voievozi ce se contopesc cu destinul tarii

III. Natura la Mihail Sadoveanu

nu are opere inchinate in exclusivitate naturii, pentru ca acestea este omniprezenta

vanatoarea si pescuitul = pretexte pentru a fi cat mai mult in mijlocul naturii

initial contureaza natura Moldovei ("Imparatia apelor", "Tara de dincolo de negura", "Dumbrava minunata"), apoi include si peisajul transilvanean (Valea Frumoasei, Povestiri de la Bradu - Stramb)

este sensibil si la peisajul montan si la universul acvatic

niciodata nu si-a exprimat incantarea cu glas tare, ci a mimat chiar indiferenta pentru a se feri de indiscretia celor din jur

privind natura cu sufletul romanticului, patrunde in ea cu reculegere ca intr-un templu; a privit-o cu ochii omului simplu

ca orice romantic are preferinta pentru zorii zilei sau pentru ceasul amurgului cand contururile se estompeaza

in mijlocul peisajului apar singuratici ai baltilor sau ai inaltimilor care s-au contopit cu acesta si au devenit depozitari ai intelepciunii populare

C. Ciopraga remarca faptul ca "eternul si perisabilul, infinitul si marginitul, viata si moartea pot fi sesizate numai raportandu-l pe om la natura."