Literatura Barocului (sec. XVII - XVIII)

Literatura Barocului (sec. XVII - XVIII)

Ca fenomen cultural, barocul reprezinta un paradox, intrucat distruge structura artistica a Renasterii, simetria si armonia propagate in aceasta perioada, bazandu-se pe note discordante, pesimiste, demoralizatoare.

In artele vizuale, fenomenul este extrem de variat. In artele vizuale spaniole, barocul este luxuriant, imbraca diferite forme, spre deosebire de cel italian, unde fenomenul are tente exotice, si nu fantastice sau onirice.

In muzica, barocul reprezinta o incantare. Un exemplu elocvent il constituie compozitiile lui Johann Sebastian Bach, cu al sau impresionant "Adagio".
In Slovacia, barocul se manifesta in a doua jumatate a secolului al 17-lea, pana in jurul anilor 1780, sub influenta mai multor elemente socio-economice:

- viata economica sociala, care se muta de pe malul Adriaticii spre Oc. Atlantic, afectand astfel Germania, Italia, Austria, Ungaria, Slovacia si Cehia.

- lupta adeptilor Catolicismului din Austria impotriva protestantilor din Ungaria, Slovacia si Cehia, lucru favorizat si de Razboiul de 30 de ani (1618 - 1648), in urma caruia Catolicismul a invins definitiv.

- politica de colonizare a monarhiei austriace, impotriva careia lupta nobilii maghiari, in frunte cu Gheorghe Rakoci si Frantiek Veselinj

- ocupatia otomana, care a fost cea mai cruda din istoria Europei

Toate acestea reprezinta elemente de baza in contextul epocii amintite, prin care barocul se afirma in toate ramurile estetice.

Barocul reprezinta si o politica de stat, prin care cenzura, dar mai ales cea bisericeasca, dicteaza asupra notelor dominante. Cenzura duce la distrugerea cartilor Renasterii, care nu erau de acord cu punctele de vedere ale Catolicismului. Biserica intervine in treburile statale prin ordine si dispozitii. Renumite sunt ordinele iezuite ( ordine = forme de baza ale Bisericii, care controleaza atat activitatea bisericii, cat si pe cea culturala, bazata pe principiile barocului).

Literatura baroca este, in mare parte, bazata pe polemica. Antiteza devine particularitatea de baza a acestei perioade, bazandu-se pe doi poli: unul armonic, altul lipsit de armonie, sau pe contrastul dintre viata obisnuita si cea de apoi.

Predomina puternice accente mistice, fapt ce intra in contrast cu principiul de baza al Renasterii, acela ca individul trebuie sa descopere si sa se cultive. Optimismul renascentist cedeaza pesimismului si deznadejdii. Spre deosebire de individul renascentist, plin de optimism, cel al barocului este pasiv, dezinteresat, contradictoriu.

Spre sfarsitul secolului al 18-lea, se vor publica lucrari stiintifice, care urmaresc inlaturarea a tot ceea ce religia, in special cea iezuita, incerca sa introduca in cultura Cehiei si a Slovaciei. Astfel, aceasta perioada cunoaste o dinamizare a vietii culturale, care isi propunea inlaturarea tendintelor pesimiste contradictorii lucrarilor anterioare lor.

Deosebirea dintre cele doua confesiuni, Catolicismul si Ideologia Protestanta, se resimte chiar si in textul rugaciunilor si cantecelor spirituale. Baza liricii barocului o prezinta cele doua culegeri "Cantus catolici" si "Cythara sanctorum".

In actiunile lor, catolicii se bazeaza pe politica habsburgica, conform careia indivizii trebuie sa se supuna fortei divine.
Pentru a se afirma, cele doua confesiuni aveau nevoie de anumite sedii locale.
Din punct de vedere arhitectural, barocul reprezinta o inflorire. Sunt ridicate Catedrala de le Trnava si Palatul Arhiepiscopal din Bratislava.

Lirica mistica/religioasa (Mistick lyrika/Duchovn lyrika)

Ondrej Lucae (1596 - 1673) apartinea unei secte religioase interzise, cea a hiliastilor, care propovaduia venirea lui Hristos pe pamant, precum si a Judecatii de Apoi, menita sa puna ordine in viata sociala de pe pamant. Nascut in Orava, isi face studiile la Preov, pe care le termina cu greu, datorita profesorilor ale caror idei erau in dezacord cu ale lui. Este cel care lanseaza ideea de kult zahrobia=viata dincolo de moarte. Este in contradictie chiar si cu varful Bisericii.

Prima sa carte este publicata in anul 1650, sub titlul de "Oglinda dreptatii" ('Zrkadlo spravdlinosti'). Cronicarii sustin ca manuscrisul a fost distrus de Joakyn Kalinka.
O alta lucrare a sa este "Textus Evangheliorum in Metra Reducti" ('Textul versificat al Evangheliei'), care speculeaza idei din Evanghelie, dar le adapteaza sistemului.
Deosebita din punct de vedere al continutului sau este "Arma priorum" (1655), o carte de rugaciuni, prin care se prevede sfarsitul apocaliptic al lumii.

Idei despre sfarsitul apocaliptic al lumii se regasesc si in culegerea in versuri "Orationes ritmicae" (1699). Ideea lansata in "Arma priorum" este reluata, adaugand ca aceasta va avea loc in acelasi timp cu eclipsa.
Din nemultumirile sale fata de nedreptatile sociale se naste "In acel ultim ceas", in care sunt invocate astrele pentru a veghea asupra pamantenilor. Ideile sale pesimiste legate de foamete, saracie, frica, tristete, deznadejde, decadere sunt datorate barocului.

In versurile sale in limba latina ("Pro pacae"), se intrevede o raza de speranta.
Samuel Chalupka deplange situatia politica dezastruoasa din tara in vremea incursiunilor militare turcesti.
Versurile sale sustin ideea ca numai Dumnezeu poate salva individul de primejdiile navalirii barbare, cat si de saracie, teama, deznadejde. Poezia "Ah, Dumnezeul nostru milostiv" ('Milostivi Boe Na') sunt o implorare la adresa fortei divine in apararea omului retras in salbaticie.

Multe versuri anonime au constituit surse de inspiratie pentru scriitorii culti, printre care si Chalupka, ale carui preluari din versuri anonime se resimt in "In apararea celor oropsiti".
Michal Institutoris (m.1705) a publicat in limba latina "Desiderium aureae pacis" ('Dorinta dupa pacea de aur') aparuta in 1663, cand Slovacia a fost pustiita de navalirile otomane. Poetul isi manifesta credinta ca anul 1664 va aduce oamenilor pacea ravnita.
Ideea instaurarii pacii a fost preluata si de Juraj Zbojnk (1608 - 1672) in poemul "Pentru pace". El a fost considerat de catre istoricii literari drept continuatorul liricii spirituale din perioada Renasterii. Multe din ideile poetilor Jn Silvan si Elia Lani se regasesc in scrierile lui.
Poezia semnificativa "Catilena composita" este dedicat unei tinere doamne, care, pierzandu-si sotul, se dedica fortei divine.

Jn eranskỳ (1709 - 1766), spre deosebire de alti poeti ai vremii, isi alege teme bazate pe fenomene naturale. Un prim poem este "Descrierea jalnica a caderii si darmarii orasului Lisabona". Scris in 1756, poemul descrie caderea Lisabonei in urma unui cutremur. Viata este infatisata ca o inlantuire de incercari grele, in urma carora unii se aleg cu momente pline de bucurii, altii numai cu necazuri, insa toti vor impartasi aceeasi soarta in viata de apoi. Forta divina este principala cauza.
Colegul sau, tefan Korbe, reia unele din ideile sale, relatand despre acest cutremur in poemul intitulat "Meditatie notorie despre un groaznic cutremur" (1763). Sunt evocate nefericirea individului incapabil sa se opuna catastofei si regretul ca nu-si va putea vedea micile realizari. Se observa tendinta de a reda continutul poemului prin titlurile deosebit de lungi.
Cantionalele catolice si protestante "Cantus catolici" si "Cithara sanctorum" cuprind si un numar restrans de legende in versuri, cum ar fi: "Svty Juraj" ('Sfantul Gheorghe'), "Pise o Marii Magdalne ('Cantec despre Maria Magdalena') si "Pise o Zuzane" ('Cantec despre Suzana').

Lirica moralizatoare (Reflexivn lyrika)

In secolul al 17-lea, acest gen de lirica reprezinta un tip de poezie nemaiintalnit in secolele anterioare, cuprinzatoare de maxime despre viata si comportament in randul societatii. Reprezinta rodul micii burghezii, care indeamna la meditatie si invatatura, si reprezinta tipul de lirica care anticipeaza preocuparile perioadei urmatoare, aceea a epocii Luminilor.
Adepti ai liricii moralizatoare sunt
Peter Benickỳ (1603 - 1664), de origine nobiliara, a petrecut multi ani in armata imperiala ca ofiter inainte de a scrie poezii in limba slovaca si in limba maghiara.
"Slovensk vae" ('Versuri slovace') a ramas in manuscris pana in secolul al 19-lea, cand este publicata, si reprezinta punctul de vedere al poetului cu privire la rolul nobilimii in viata politica si culta unui popor.
In 1664, Benickỳ scrie un volum de poezii in limba maghiara, care a creat o polemica in randul istoricilor literari si maghiari, fiecare dintre ei considerandu-l pe acesta poetul lor national. Volumul de versuri maghiare cuprinde poezii de trei strofe a cate patru versuri, iar cel in limba slovaca, de patru strofe a cate trei versuri. Ambele prezinta maxime preluate din literatura antica sau pasaje din Biblie, pe langa numeroase aforisme. Comparatiile sunt simple si invoca munca, dar mai ales cea din domeniul agricol (sediacka robota). Taranul este comparat cu individul plin de curaj, dreptate si acuratete.
Criticii literari considera poezia acestuia drept prototip al liricii manieriste. Ideile lansate indeamna la purificare spirituala si la supunere in fata unor anumite reguli.

Jn Milochovskỳ (m. 1684) publica in 1778, la Drezda, "Ornamentum magistratus" ('Ozdoba chsnosty'). Tema principala este aceea a unui stat ideal, condus de o persoana inzestrata cu numeroase calitati. Astfel, apare scrisa in ceha slovacizata lucrarea compusa din 22 de capitole, "Podoabele puterii", fiecare introducand o podoaba (calitate), care ar trebui sa reprezinte particularitatile tipului de conducator ideal. Dintre calitatile necesare, mai de seama sunt: fermitatea, intelepciunea, abilitatea de a fi un bun orator, cultura politica, dar si umanista, spirit al dreptatii.
Hugolin v Gavlovi (1712 - 1787) este considerat cel mai important poet liric al perioadei baroce. Calugar franciscan, erudit al vremii, traia instruind copiii familiilor nobiliare, fapt ce l-a adus in contact cu diversi potentati ai vremii
"Scoala pastoreasca, patul de moravuri" este prima lucrare in limba slovaca. A fost publicata in 1755, intr-un dialect slovac apusean, numit si slovaca iezuita, datorita iezuitilor ce patronau centrul cultural de la Trnava.

Cunoscator al limbii latine, Gavlovi a exersat prin articole cu tema religioasa inainte de a scrie aceasta lucrare.
"Valansk kola" prezinta in 22 de canturi un elogiu al vetii pastoresti. Fiecare din aceste canturi porneste de la o povestire biblica despre pastori, relatand un eveniment ce a avut loc in realitate.
Opera lui Gavlovi are la baza o serie de principii, menite sa alcatuiasca profilul unui adevarat om. Individul trebuie sa fie, fizic si moral, curat, dragastos, uman, intelegator, sa-si iubeasca pamantul, sa-si insuseasca 'literny umeni' (buchia cartii), sa nu fie lacom.
Lucrarea este bazata pe o terminologie de structura pastoreasca, multi dintre acesti termeni avandu-si originea in limba romana. Termeni pastoresti, ca jintita, branza, s.a. au patruns in lexicul slovac inca din secolul al 14-lea, cand are loc colonizarea valaha, ce consta in invadarea meleagurilor slovace de catre pastori romani.

Lirica de dragoste (Lubost posia)

Ondrej Seleckỳ este autorul poemului "Tabloul preafrumoasei doamne, cu penelul pictat, care isi are locasul la Trnava" ('Obraz pani krasnej pre muchovanỳ ktor m v Trnave prebivan'), ce este foarte mult asociat poeziei de curtoazie. Atat in poeziile galante europene, cat si in cele ale lui Seleckỳ, se remarca note elogioase la adresa femeii. Sunt folosite multe cuvinte de origine straina, preluate din mitologie. Pentru prima data in literatura slovaca, se insista asupra frumusetii fizice (telesk krasota), comparata cu frumusetea zeitei Diana. Descrierea fetei este amanuntita. Sprancenele au forma de inima, ochii radiaza de fericire.
Importanta poemului consta in slovaca iezuita folosita, ce atesta continuitatea limbii slovace, cat si in folosirea unor procedee specifice barocului italian pentru descrierea mediului exterior.
Avand in vedere aceste particularitati, istoricii slovaci i-au atribuit lui Seleckỳ titlul de parinte al liricii erotice.

Cantecul istoric (Istorick piese)

Isi are originea in secolul al 16-lea, fiind mult asemanator cantecului eroic. In perioada barocului, capata un ton elegiac, indepartandu-se astfel de la structura initiala si facand referiri numeroase la adresa navalirilor otomane, ce atrag dupa sine deznadejdea tarii. Denumirea de 'cetati' se pastreaza si ele desmneaza un loc de refugiu, un oras fortificat.
"Cantec despre Nov Zmky" (Piese novỳch Zmkoh)(1663) relateaza despre o prima incursiune a turcilor pe teritoriul slovac.
Celelalte cantece istorice se refera la alte evenimente, precum lupta lui Rakoci II impotriva nobilimii, careia ii cedeaza dreptul libertatii de miscare de pe un pamant nobiliar pe altul.
"Descrierea revoltei si rebeliunii lui Rakoci" este un alt cantec istoric, aparut in 1711, care vorbeste despre idealurile pentru care se lupta conducatorul revoltei. Textul reprezinta un prim izvor cronicaresc.
Tot despre acest eveniment se relateaza si in cantecul istoric "Cand eram soldat in armata lui Rakoci". Autorul anonim vorbeste despre participarea lui la revolta condusa de Rakoci, incercand sa parodieze intamplarile din acea perioada si depasind astfel tiparul cantecului istoric.

Lirica memoralistica si de calatorie

Scrierile cu caracter memoralistic si jurnalele de calatorie s-au inmultit foarte mult in secolul al 17-lea si inceputul secolului al 18-lea si pot fi considerate cronici ale vremii, din care se pot afla date referitoare la evenimentele epocii. Pe langa valoarea lor de cronica, au si caracter estetic, intrucat autorii nu dau numai date abstracte, ci le personalizeaza prin comentarii proprii.
Cel mai de seama reprezentant este tefan Pilrik (1615 - 1693), preot protestant evanghelic, fapt pentru care era foarte persecutat de catolici. Pe langa aceasta, Pilrik a fost acuzat si ca ar fi indemnat la rascoala taranii din Slovacia, motiv pentru care se refugiaza in Germania, unde isi gaseste si sfarsitul.
Pilrik a ramas cunoscut prin publicarea unor lucrari deosebit de importante pentru acea vreme.
"Harfa lui David" contine o serie de rugaciuni in limbaj biblic, scrise pe baza experientei sale. In 1651, este reeditata.

"Sors Pilrikiana" ('Soarta lui Pilrik') a aparut in 1666, la ilina, si trateaza invazia tatarilor, in urma careia Pilrik cade prizonier, in 1663. Folosindu-se de elemente baroce, naturaliste, Pilrik realizeaza o descriere amanuntita si realistica a chinurilor la care a fost supus pe timpul dominatiei tatare. Particularitatea acestei lucrari este aceea ca, pana la Pilrik, nu au mai existat astfel de opere. O dovada a relatiilor slovaco-romane este si referirea la un boier muntean valah, Vulkul, caruia i-a fost vandut Pilrik. Boierul l-a indragit foarte mult pe acesta, deoarece era invatat, cunostea limba latina si obiceiurile conationalilor sai. Acestuia ii este incredintata instructia copilului lui Vulkul. Ajutat de un nobil muntean, Contantin, Pilrik planuieste o evadare. Astfel, in noaptea dinspre 18 spre 19 a lunii octombrie, anul 1663, slugile lui Constantin Cantacuzino il rapesc pe Pilrik de la curtea lui Vulkul.
"Sors Pilrikiana" este scrisa in limba ceha, cu versuri de o maturitate stilistica nemaiintalnita, iar proza rimata, plina de exagerari, da contur descrierilor baroce.
Reflexii religioase, intalnite si in "Sors Pilrikiana", sunt cuprinse in "Cantece pentru tara ungureasca".
In urma activitatii sale din Germania, pentru apararea protestantilor, apare "Dvny povoz Boe" ('Caruta divina a lui Dumnezeu').

Tot in apararea protestantilor vine si lucrarea aparuta la Wittenberg, in 1678, "Currus jehove mirabilis", care atrage atentia asupra necesitatii pacii intre oameni.
In 1684, se revine asupra temei invaziei otomane, prin lucrarea de tip cronicaresc, "Toriko-tartarika brudelilas", in care, ca si in "Currus jehove mirabilis", Pilrik dezbate probleme politice si sociale ale oamenilor.

In urma conflictului dintre cele doua confesiuni, ideologia protestanta este inlaturata, si multi dintre adeptii acesteia sunt arestati sau condamnati.
O astfel de soarta a avut si Tobia Masnik, care scrie in inchisoare "Scoala suferintei si a eliberarii" ('kola utrpenia a vyslobodenia').

Alte observatii cu referire la scopul pentru care protestantii sunt persecutati de catolici apar si in lucrarea lui Jn Simnides, aparuta in 1673, in urma intemnitarii sale: "Incarcerarea si eliberarea lui Jn Simonides".
Daniel Krman, intr-un jurnal de calatorie, intitulat "Cestopisnỳ dennik", relateaza despre drumul lui la Carol XII, care se afla pe atunci in conflict cu Petru cel Mare, calatorie realizata in scopul obtinerii unui sprijin financiar si moral in favoarea protestantilor.
Preot protestant, luptator inversunat impotriva politicii habsburgice, Krman este arestat ca eretic si condamnat la inchisoare pe viata, in 1729. 1740 este anul mortii sale.
Jurnalul este scris in limba latina, tradus in slovaca in anul 1769. Acesta cuprinde si date referitoare la localitatile romane vizitate in drumul sau spre Carol XII, localitati precum Suceava, Campulung Moldovenesc, Iasi.

Apar, sub numele lui, chiar si lucrari de lingvistica, precum "Rudimenta gramaticae slavoboemicae", prin care ideamna spre folosirea limbii cehe slovacizate.
O alta lucrare este "Despre originea slavilor", al carei manuscris nu s-a gasit.
Au existat si tentative de realizare a poeziei religioase. In volumul "Chvala bude tob" ('Slavit sa fii tu'), acesta introduce o idee care vine in sprijinul limbii slovace, pe care, in mod exagerat, o considera 'matkou vetkỳch slovanskỳch jazikov'.
Daniel Krman este considerat de slovaci primul memoralist.