EMIL BRUMARU CANTEC NAIV

EMIL BRUMARU CANTEC NAIV

Contextul poetic. Emil Brumam este unul dintre reprezentantii generatiei '70, generatie ce s-a individualizat prin stilul livresc, prin fantezia ironic-parodica sau prin viziunile ei utopice. in interiorul acestei promotii, poetul a aderat la grupul oniric din care mai faceau parte in afara de Dumitru Tepeneag sau Leonid Dimov, Daniel Turcea, Virgil Mazilescu, Miron Radu Paraschivescu, aceasta orientare explicand si configuratia fantasta a unora dintre poemele sale.

Caracteristicile speciei. Poezia apartine ciclului Cantece naive, ciclu care mai cuprinde bocete, elegii, balade. in aceste poeme, autorul construieste, cu ajutorul unor simboluri vegetale antropomorfizate alegorii ale iubirii.

Titlul si subtitlul sugereaza direct ironia suava, calda a poetului. Naivitatea, inocenta sunt insa simulate, trucate, virtuozitatea textuala iesind la iveala chiar si in acest poem de dimensiuni reduse.

Teme - motive. Emil Brumaru transfera in poeziile sale mitul erotic in spatiul domestic si proiecteaza iubirea in mijlocul universului

casnic. in plus, antrenandu-le in vartejul senzualitatii, el reabiliteaza cele mai neinsemnate obiecte si lucruri, infrumusetandu-le.

in acest poem tema geloziei alcatuieste pretextul imaginarii unui joc voluptuos in care este implicata portocala, fructul dulce, exotic, misterios.

Structura --compozitie. Din punct de vedere structural textul se organizeaza in trei microsecvente poetice. Primul vers are rol de introducere, ultimul tine loc de incheiere si intre ele se decupeaza povestea iubirii inselate. Acest artificiu formal este propriu lirismului narativ, dar reprezinta pentru Brumam si un procedeu prin care poezia dobandeste un caracter dramatic. Scena tradarii este construita cu maxima precizie, fiecare detaliu dezvaluind unul dintre deliciile amorului fizic: ,,Si tu si ea in pielea goala'/,, cand v-am surprins gura in gura '; ,, vesmintele-i coji printre paturi'.

Analiza stilistica

Corporalizarea si erotizarea obiectelor cotidianului este obtinuta de Brumam prin intermediul unui vocabular simplu in care termenii cei mai uzuali castiga o expresivitate neasteptata.

La nivel morfo-sintactic, folosirea persoanei a Ii-a confera textului un aspect scenic, iar la nivel fonetic si metric, rima imperecheata sau caderea unui sunet (,,naintea') au functie eufonica, dovedind un viu instinct al jocului dar contribuind si la crearea unei atmosfere magice, muzicale-cadru prielnic pentru desfasurarea ritualica a iubirii.

Receptarea critica

"Traind o voluptate parodica a miracolului, intr-un univers al intimitatii pus in rama parodiei, dar cu o substanta ce exulta in continue miracole diafane si candide, Emil Brumam scrie si rescrie un discurs indragostit intr-un climat de feerie senzuala'. (Al. Cistelecan, Poezie si livresc) (E.C.)