Exprima-ti opinia despre valoarea estetica a unei scrieri in proza de Ion Creanga

Exprima-ti opinia despre valoarea estetica a unei scrieri in proza de Ion Creanga, prin dezvoltarea a doua argumente privind structura textului narativ si/sau limbajul prozei narative.

Continuator peste timp al intaiului nostru povestitor - Ion Neculce - si precursor stralucit al lui Mihail Sadoveanu, Ion Creanga si-a cucerit un loc aparte in galeria marilor clasici prin originalitatea si universul artistic ale operei.

Valoarea estetica a "Povestii lui Harap-Alb" se poate evidentia atat la nivel de structura a textului, cat si in ceea ce priveste limbajul.

Povestea lui Harap - Alb" are o structura clasica, in care se valorifica o categorie estetica, si anume aceea a fantasticului. In opera mentionata momentele subiectului se succed firesc, incipitul cuprinde elementele de spatiu si timp specifice basmului, conflictul se construieste intre bine si rau, iar finalul prezinta victoria personajelor pozitive. Toate acestea genereaza un discurs narativ fluent, placut, deci usor de receptat.

Desi textul are o constructie clasica, structura sa este imbogatita. De exemplu, formula mediana a basmului apare de nu mai putin de sase ori. Prin acest element de structura autorul delimiteaza secventele narative, usurand lectura. In acelasi timp este mentinut treaz interesul pentru lectura, deoarece naratorul anunta noi episoade spectaculoase, de "poveste". Constructia in versuri a acestei formule sporeste de asemenea valoarea estetica a textului: "Si se cam mai duc la imparatie/Dumnezeu sa ne tie/Ca cuvantul din poveste/Inainte mult mai este".

In ceea ce priveste limbajul textului "Povestea lui Harap - Alb", acesta este dominat de umor si oralitate.

Umorul este o categorie estetica realizata prin comic (deci prin diferenta dintre aparenta si esenta) si confera operei o nota de buna dispozitie. Ion Creanga realizeaza comic de situatie (calul o pacaleste pe turturica fetei de imparat), de nume (Ochila, "frate cu Orbila, var primare cu Chiorila) si de limbaj (exprimarea mucalita -"Sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri" -, folosirea de diminutive cu valoare augmentativa - "buzisoare", "bauturica" - etc..

Oralitatea, impresia de "zicere" a textului scris, se creeaza prin expresii onomatopeice ("Si odata pornesc ei, teleap, teleap"), adresarea directa catre cititor ("Sa te fereasca Dumnezeu cand prinde mamaliga coaja"), "topirea" naratiunii in dialog etc..

Dincolo de nota umoristic-ironica a acestui basm cult, Ion Creanga ne prezinta gandirea, aspiratiile,eforturile si sacrificiile pe care le face taranul roman pentru a razbi cinstit in viata.