Prezinta constructia discursului narativ intr-o nuvela studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final, elipsa.

Nuvela "La tiganci" a fost publicata pentru prima oara la Madrid in

1962 si face parte din creatia de dupa cel de-al doilea razboi mondial a lui Mircea Eliade.

Discursul narativ din acest text se structureaza in opt secvente, conform planului real sau ireal dominant. Secventa narativa este un element de constructie al subiectului si cuprinde o serie de evenimente.

In prima secventa se arata ca actiunea debuteaza vara, intr-un timp nedefinit, in Bucurestiul de alta data, cadru frecvent evocat de autor. Dupa cum se observa aici, incipitul, adica partea de inceput, este lent si cuprinde coordonate temporo-spatiale.

Un obscur profesor de pian, Gavrilescu, calatoreste cu tramvaiul inspre o eleva pe care o pregatea in particular. Dandu-si seama ca si-a uitat partiturile la eleva de la care tocmai plecase, este nevoit sa coboare, pentru a se intoarce.

Atras de racoarea si vegetatia unei case, Gavrilescu se refugiaza langa acea cladire, pe care bucurestenii o considerau de toleranta. Aici este abordat de o fata si consimte sa mearga la "baba", patroana, se pare, a imobilului.

In secventele II-IV, apartinand planului ireal, Gavrilescu se afla "La tiganci", unde intra intr-un joc fantastic. El trebuie sa ghiceasca , dintre trei fete, care este tiganca, grecoaica si evreica. In cele din urma, personajul paraseste casa, considerand ca a petrecut acolo doar cateva ore.

Secventele V-VII prezinta planul real. Gavrilescu se intoarce la eleva sa, dar afla ca aceasta nu mai locuieste acolo. Constata ca banii pe care ii are nu mai sunt in circulatie, iar la propria adresa afla ca sotia sa nu mai locuieste de 12 ani. Depasit de situatie, G. se intoarce "La tiganci". Drumul este parcurs in birja unui fost dricar.

Ultima secventa proiecteaza din nou personajul in spatiul sacrului. Dupa ce reintra in casa babei, se intalneste cu Hildegard, iubita lui din tinerete. Aceasta il ia intr-o calatorie cu birja de la poarta.

Prin plecarea lui Gavrilescu impreuna cu Hildegard, tanara care murise de multa vreme, naratorul sugereaza ca pianistul trece in Absolut, in spatiul mortii. Dupa cum se observa, deznodamantul nu este clar, explicit. Din acest motiv putem considera ca finalul, deci partea de sfarsit a acestei opere, poate fi considerat ca fiind deschis.