Comentariul unei secvente de text

Comentariul unei secvente de text

VARIANTA :

"Amintiri din copilarie" de I. Creranga, partea a IV-a :

fragment

" Apoi, lasa-ti, baiete, satul, cu tot farmecul frumusetelor lui, si pasa de te du in loc strein si asa departat, daca te lasa pardalnica de inima ! Si doar ma sileam eu, intr-o parere, s-o fac a intalege pe mama ca pot sa ma bolnavesc de dorul ei. si sa mor printre straini ! ca varu-mieu Ion Mogorogea, Gheorghe Trasnea, Nica Oslobanu si altii s-au lasat de invatat si, despre asta, tot mananca pane pe langa parintii lor. Dar zadarnica truda! Mama avea alte ganduri ; ea imi pregatea cu ingrijire cele trebuitoare, zicandu-mi de la o vreme cu asprime :

- Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava ! Ai sa pleci unde zic eu. Si Zaharia lui Gatlan merge cu tine. Luca Mosneagu, megiesul nostru, va va duce cu caruta cu doi cai ca niste zmei. Ia, mai bine, repezi-te pana la el de vezi, gata-i de drum ? Ca mane dez-dimineata, cu ajutorul Domnului, plecati !

- Nu ma duc, mama, nu ma duc la Socola, macar sa ma omori ! ziceam eu plangand cu zece randuri de lacrimi. Mai traiesc ei oamenii si fara popie.

- Degeaba te sclifosesti, Ioane, raspunse mama cu nepasare. La mine nu se trec acestea. Pere-mi-se ca stii tu moarea mea. Sa nu ma faci, ia acus, sa ieu culeserul din ocnita si sa te dezmierd cat esti de mare !"

Comentariu

"Amintiri din copilarie" este un bildungsroman care evoca "copilaria copilului universal" prin urmarirea evolutiei lui Nica al lui Stefan a Petrii Ciubotarul, personaj reprezentand o ipostaza romantata a copilariei autorului. Ion Creanga nu a proiectat initial un roman. Cartea, in varianta cunoscuta dupa moartea scriitorului s-a alcatuit din secvente concepute separat si adunate mai tarziu in volum. Cu toate acest, liantul fiind tema unica cele patru parti sunt ipostaze ale aceluiasi personaj.

In primele trei parti sunt evocate primele experiente scolare si intamplari hazlii din viata lui Nica precum si etapa cat a urmat cursurile Scolii de catiheti de la Falticeni. Partea a IV-a, avand dimensiunile cele mai reduse, singura care nu mai este publicata in "Convorbiri literare" a lui Maiorescu, se opreste asupra momentului in care Nica, in prag de adolescenta, paraseste definitiv satul natal plecand la Socola pentru a urma Seminarul spre a deveni popa, asa cum isi dorea nespus de mult mama acestuia.

Impotrivirea lui Nica fata de insistentele mamei este o atitudine care se motiveaza prin relatia intima a copilului si apoi a adolescentului cu satul, cu obiceiurile si traditiile. Pe de alta parte, stiindu-se ca anul in care sunt redactate aceste pagini este anul mortii scriitorului, putem invoca si o anumita predictie a celui care simte ca boala lui tot mai incomoda va determina despartirea de viata si amintirile sale. Trebuie, totodata, sa punem in legatura nostalgia scriitorului fata de satul natal si cu faptul ca acea despartire a insemnat ruperea definitiva de sat caci, in timpul sederii sale la Socola, tanarul a primit vestea tragicei morti a tatalui, apoi a mamei ceea ce a si determinat intreruperea studiilor numai dupa doi ani. Scriitorul nu a mai revenit in Humulesti niciodata desi se aflau in sat fratii, surorile si prietenii evocati cu atata dragoste in paginile "Amintirilor".

Avand in vedere argumentele enuntate, lectura fragmentului capata alte perspective. Chiar formula introductiva a textului : "Apoi lasa-ti, baiete, satul cu tot farmecul frumusetilor lui" supune atentiei analiza faptelor ce au precedat aceasta plecare si deschide spatiul prezentarii altor intamplari. Formula se aseamana cu stereotipiile medii din basmele populare care au scopul de a mentine atentia cititorului ca si frecventa conjunctiei "si" cu valoare cumulativa : "si pasa de te du", "loc strein si asa de departat", "si doar ma sileam", "si sa mor de dorul ei" Fiind insemnele oralitatii, aceste formule ne situeaza in spatiul si timpul evocat de scriitor ca si regionalismele : pasa, strein, pardalnica, cata, galceava, megies, dez-dimineata, a sclifosi, moarea, culeserul, ocnita s.a. Alaturi de acestea apar sintagme cu valoare aforistica sau expresii populare: "Pasa de te du.daca te lasa pardalnica de inima", "cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava", "nu ma duc macar sa ma omori, "stii tu moarea mea", "sa te dezmierd"( cu sensul a bate) s.a.

Exista si o atitudine ironica, un "haz de necaz" afisat de copil si exprimat de scriitor prin sintagme subtile ca : "Ma sileam eu, intr-o parere, s-o fac pe mama a intelege ca pot sa ma bolnavesc de dorul ei.si sa mor printre straini" sau "Luca Mosneagu, megiesul nostru, va duce cu caruta cu doi cai ca niste zmei" caii fiind de fapt niste "smartoage de cai vlaguiti din cale-afara si slabi si ogarjiti ca niste mati de cei lesinati".

Substanta textului contine un mesaj clar al contradictiei dintre vointa mamei de a-l determina pe fiul ei sa plece la studii, la Socola si impotrivirea acestuia fie pentru ca ruperea de sat reprezenta pentru acea zi de sarbatoare un fapt inacceptabil, fie pentru ca simtea ca despartirea era definitiva.

Naratiunea este dinamica, personajul narator identificandu-se cu autorul. Constructia dialogului il situeaza pe erou in rol de personaj si de povestitor in acelasi timp ceea ce face ca aspectul subiectiv al textului sa

fie dominant.

Reprezentand centrul de greutate al partii a IV-a, textul citat formeaza momentul conflictului dupa care actiunea curge spre punctul culminant - intrarea in Iasi in hazul trecatorilor- si deznodamant - momentul final al acceptarii situatiei de dascali la scoala de la Socola.