Fisa suport-Dacia literara - Contextul aparitiei revistei

Fisa suport-Dacia literara

1.Contextul aparitiei revistei:

a.       Contextul istoric: Revolutia lui Vladimirescu (1821) are ca efect iesirea Tarilor Romane de sub dominatia exclusiv otomana si inceputul unei europenizari economice; dupa 1828, in urma Tratatului de la Adrianopol, stiut este ca incepe o perioada de inflorire economica pentru Tarile Romane, ceea ce va genera schimbari importante si in planul culturii acest eveniment marcheaza inceputul perioadei pasoptiste care va cunoaste apogeul odata cu realizarea celui mai aprins vis al generatiei, Unirea, sub Al.I.Cuza, urmata de dobandirea libertatilor politice. Asadar, perioada literaturii pasoptiste, care acopera, ca denumire, o realitate in acelasi timp sociala, culturara si literara, este cuprinsa intre deceniul al treilea si finele deceniului al saselea al sec. al 19-lea.

b.      Contextul literar: Din punct de vedere literar, limitele perioadei sunt cuprinse intre aparitia primelor scrieri declarat romantice(traducerea, in 1830, a Meditatiilor lui A. De Lamartine de catre I.H.Radulescu), cunoaste apogeul odata cu afirmarea generatiei postpasoptiste(Odobescu, Hasdeu si Filimon), intrand in umbra la aparitia lui Eminescu a Junimii conduse de Titu Maiorescu.

c.       Contextul cultural: Scoala se modernizeaza, se cladeste traditia unui teatru romanesc, apar societati culturale diverse si, nu in ultimul rand, acum apar primele gazete. Intre acestea este de mentionat Curierul romanesc (1829), al lui Heliade Radulescu, prin faptul ca face distinctia clara intre limbajul mintii si cel al inimii. In Albina romaneasca (1829) Asachi publica si poezii, ceea ce inevitabil va conduce spre aparitia unor publicatii literare, in prelungirea acestora: Curierul de ambe sexe (1836) si Alauta romaneasca (1837). De asemenea, Gazeta de Transilvania (1838) are si ea un supliment literar - Foaie pentru minte inima si literatura (1838). Revistele de cultura ale inceputului mizau pe faptul ca limba constituie principalul instrument de emancipare si din acest motiv preocuparea lor este situata in planul acesta, de la polemicile filologice la atentia acordata dezvoltarii tipurilor compozitionale.

Dar revista care impune pentru prima oara un program substantial pentru crearea literaturii nationale este Dacia literara, aparuta la Iasi in anul 1840, sub indrumarea lui Mihail Kogalniceanu si va fi interzisa dupa primul numar, caci, prin chiar numele ei, dar mai ales prin ideile emise aici pledeaza pentru unitatea literaturii noastre. Revista programatica, Dacia literara formuleaza, in Introductiune, principalele surse tematice care stau la baza unei literaturi nationale: folclorul autohton, istoria nationala si natura patriei. In spiritul acestei recomandari novatoare se va dezvolta literatura noastra preromantica (momentul pasoptist) si romantica (Eminescu), pana aproape de inceputul secolului nostru (semanatorismul si poporanismul vin pe aceeasi directie). De asemenea, revista se adresa romanilor din toate cele trei tari romane, intr-un moment politic dificil, in care unirea nu era inca posibila. Aceasta deschidere catre toti romanii reprezinta primul pas catre cladirea unei literaturi si a unei limbi unitare. totodata, prin aceasta revista se atrage pentru prima oara atentia asupra pericolului pe care il reprezinta o literatura constituita exclusiv din traduceri. O data cu Dacia literara incepe sa se estompeze moda traducerilor din literatura de duzina si incepe sa se creeze o literatura originala. Kogalniceanu propune si constituirea unui sistem de valori, printr-o critica obiectiva. Toate aceste idei au contribuit la crearea curentului national si au deschis drumul literaturii moderne.

Introductiunea la Dacia literara

La anul 1817, dl Racocea, c. c. translator romanesc in Lemberg, publica prospectul unei foi periodice ce era sa iasa pentru intaiasi data in limba romaneasca. Planul sau nu se putu aduce in implinire. La anul 1822, dl Z. Carcalechi, in Buda, cerca pentru a doua oara o asemene intreprindere, dar si aceasta fu in zadar. In sfarsit, la 1827, dl I. Eliad vru si ar fi putut, pe o scara mult mai mare, sa ispraveasca aceea ce Racocea si Carcalechi nu putura face. Ocarmuirea de atunce a Tarii Romanesti nu-i dadu voia trebuincioasa. Asa, putinii barbati care pe atunce binevoia a se mai indeletnici inca cu literatura nationala pierdura nadejdea de a vedea vreodata gazete romanesti. Numai doi oameni nu pierdura curajul, ci asteptara toate de la vreme si de la imprejurari. Acestii fura dl aga Asachi si dl I. Eliad; unul in Moldavia, altul in Valahia pastrau in inima lor focul luminator al stiintelor. Asteptarea lor nu fu inselata. Imprejurari cunoscute de toti le venira intru ajutor. Asa, la 1 iunie 1829 in Iasi, ALBINA ROMANEASCA vazu lumina zilei pentru intaiasi data. Putin dupa ea se arata si CURIERUL ROMANESC in Bucuresti. De atunce, unsprezece ani sunt aproape; intre alte multe inaintari ce s-au facut in ambele principaturi, literatura n-a ramas in lenevire. Ajutata de stapanire, aparata si imbogatita de niste barbati mari si patrioti adevarati, a carora nume vor fi trainice ca veacurile, inlesnita prin miile de scoli ce s-au facut in targurile si satele Moldo-valahiei, literatura noastra facu pasuri de urias si astazi se numara cu mandrie intre literaturile Europei.

Dupa Albina si dupa Curier, multe alte gazete romanesti s-au publicat in deosebitele trei mari provincii ale vechii Dacii. Asa, in putina vreme, am vazut in Valahia: Muzeul national, Gazeta teatrului, Curiozul, Romania, Pamanteanul, Mozaicul, Curierul de ambe sexe, Vestitorul bisericesc, Cantorul de avis; in Moldova: Alauta romaneasca, Foaia sateasca, Oziris; in Ardeal: Foaia Duminicii, Gazeta de Transilvania si Foaia inimii. Unele dintr-insele, adica acele care au avut un inceput mai statornic, traiesc si astazi; celelalte au pierit sau din nepasarea lor, sau din vina altora. Cele mai bune foi ce avem astazi sunt: Curierul romanesc, sub redactia dlui I. Eliad, Foaia inimii a dlui Barit si Albina romaneasca, care, in anul acesta mai ales, au dobandit imbunatatiri simtitoare. Insa, afara de politica, care le ia mai mult de jumatate din coloanele lor, tustrele au mai mult sau mai putin o colora locala. Albina este prea moldoveneasca, Curierul, cu dreptate poate, nu prea ne baga in seama, Foaia inimii, din pricina unor greutati deosebite, nu este in putinta de a avea impartasire de inaintirile intelectuale ce se fac in ambele principaturi. O foaie, dar, care, parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationala, o foaie care, facand abnegatie de loc, ar fi numai o foaie romaneasca si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra. O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie DACIA LITERARA; ne vom sili, pentru ca nu avem sumeata pretentie sa facem mai bine decat predecesorii nostri. Insa urmand unui drum batut de dansii, folosindu-ne de cercarile si de ispita lor, vom avea mai putine greutati si mai mari inlesniri in lucrarile noastre. Dacia, afara de compunerile originale a redactiei si a conlucratorilor sai, va primi in coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va gasi in deosebitele jurnaluri romanesti. Asadar, foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti, in care, ca intr-o oglinda, se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu tipul sau. Urmand unui asemene plan, Dacia nu poate decat sa fie bine primita de publicul cititor. Cat pentru ceea ce se atinge de datoriile redactiei, noi ne vom sili ca moralul sa fie pururea pentru noi o tabla de legi si scandalul o uraciune izgonita. Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana. Vrajmasi ai arbitrarului, nu vom fi arbitrari in judecatile noastre literare. Iubitori ai pacii, nu vom primi nici in foaia noastra discutii ce ar putea sa se schimbe in vrajbe. Literatura noastra are trebuinta de unire, iar nu de dezbinare; cat pentru noi, dar, vom cauta sa nu dam cea mai mica pricina din care s-ar putea isca o urata si neplacuta neunire. In sfarsit, telul nostru este realizarea dorintei ca romanii sa aiba o limba si o literatura comuna pentru toti.

Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce folos! ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acele de-ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura. Noi vom prigoni cat vom putea aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Foaia noastra va primi cat se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale ii vor umple mai toate coloanele.

Dacia, ce prin urmare va cuprinde toate ramurile literaturii noastre, va fi despartita in patru parti. In partea dintai vor fi compuneri originale a conlucratorilor foaiei; partea a doua va avea articole originale din celelalte jurnaluri romanesti. Partea a treia se va indeletnici cu critica cartilor nou iesite in deosebitele provincii ale vechii Dacii. Partea a patra, numita Telegraful Daciei, ne va da instiintari de cartile ce au sa iasa in putin, de cele ce au iesit de sub tipar, relatii de adunarile invatatilor romani, stiri despre literatorii nostri si, in sfarsit, tot ce poate fi vrednic de insemnat pentru publicul roman.

Iasii, 30 ghenarie 1840