COMUNICAREA VERBALA

COMUNICAREA VERBALA

Prin limba vorbita se intelege un sistem de simboluri generat de anumite legi care confera simbolurilor un sens ce exprima realitatea. Limba vorbita este cea care ne ajuta sa comunicam cu semenii nostri in diferite imprejurari (in familie, la scoala, la locul de munca, intre prieteni).

Comunicarea este cea care ne ajuta sa luam decizii, sa ne exprimam gandurile, ideile, sentimentele, atitudinea si astfel sa ne facem intelesi si apreciati.

Comunicarea verbala are un rol primordial atat din punctul de vedere al segmentului de negociere pe care il ocupa, cat si din punct de vedere al continutului. Comunicarea verbala permite un joc logic al intrebarilor si al raspunsurilor intr-o derulare flexibila, spontana, lucru care nu este posibil atunci cand negocierile au loc scris sau prin alte tehnici. Prin comunicarea verbala au fost realizate o serie de activitati: obtinerea si transmiterea de informatii, elaborarea unor propuneri, exprimarea unor opinii. Comunicarea verbala este folosita in viata de zi cu zi, dar si in relatiile interumane din cadrul unei organizatii. Comunicarea verbala trebuie tratata ca o parte integrata a responsabilitatii fiecarei persoane fata de cei din jur.

Comunicarea verbala este supusa unor reguli sociale, Nu se poate comunica tot si orice. De altfel procesul de comunicare solicita o transformare a ceea ce este dat printr-o situatie si coordonatele ei in mod concomitent intr-o succesiune temporala care-si permite intelegerea. Prin medierea vietii sociale s-au desprins si alte tipuri de instrumente de comunicare: limbajul imagistic al artelor pictural arhitecturale, sculpturale, coregrafice, cinematografice, limbajul figural - simbolic al muzicii, limbajul simbolic abstract al matematicii si logicii, limbajele stiintei si limbajele de programare.

Pentru a comunica idei sau sentimente limba se foloseste de sunete si simboluri care se numesc cuvinte. Cuvintele servesc pentru a defini, a marca sau a desemna persoane, obiecte sau idei.

In procesul de comunicare intervin si elemente ca:

-vocea

-tonul

-gesturile

-imbracamintea

In procesul de comunicare cele mai importante domenii ale limbii sunt:

-sintaxa

-pragmatismul

-semantica

Sintaxa reprezinta setul de reguli care guverneaza alcatuirea propozitiilor si a frazelor si ne permite sa combinam cuvintele in ordinea corecta si sa sesizam ca schimbarea acestora poate schimba sensul comunicarii.

Pragmatismul reprezinta modul in care se foloseste limba pentru a comunica si a atinge anumite scopuri intr-un anumit context social (cei care comunica trebuie sa fie sensibili la context).

Semantica studiaza sensul lingvistic al cuvintelor. Un cuvant poate avea sensuri multiple, diferite in functie de context sau de un sens figurat. Cuvintele folosite trebuie alese cu grija pentru ca mesajul transmis sa fie cat mai clar cu putinta.

Fiecare cuvant are cel putin 2 sensuri:

1.denotatia- sensul direct, cel exprimat de dictionar

2.conotatia- reprezinta o valoare suplimentara pe care o conferim unui cuvant.

Pentru o buna comunicare stilul nostru trebuie adaptat continuu la context si la interlocutor.

Limbajul in tratative sau negocierea presupune in primul rand o buna comunicare intre partenerii de tranzitie. Arta de a vorbi se dobandeste prin acumularea de cunostinte si o continuitate care elimina nesiguranta, vorbirea dezordonata, lipsa de expresivitate, echilibrul in vorbire.

Cunoasterea si folosirea justa a mijloacelor de exprimare, a ideilor pe care dorim sa le comunicam constituie o conditie primordiala in comunicare. Aceste mijloace sunt: limbajul si stilul.

Limbajul poate fi determinat ca fiind un sistem de comunicare prin semnale, in cadrul unei limbi sau in afara ei. Ca activitate sociala, comunicarea verbala in relatiile comerciale are un limbaj de specialitate corespunzator proceselor, operatiilor si relatiilor pe care le exprima. Terminologia acesteia, in general, este comuna tuturor domeniilor de activitate. Acest limbaj general se completeaza in fiecare domeniu de activitate prin includerea termenilor tehnici care exprima procesele de munca specifice acesteia, luand astfel fiinta limbajul specific activitatii comerciale.

Stilul poate fi determinat ca:

- la nivel individual: mod de exprimare intr-o comunicare, specific definitor pentru emitator (stilul unui jurnalist, stilul unui scriitor, stilul unui orator, stilul unui muzician sau interpret)

- la nivel colectiv: modul de exprimare intr-un domeniu (stil publicitar, stil literar, stil stiintific, stil artistic).

Principiile stilului comunicarii verbale sunt:

Claritatea - cuvintele trebuie sa fie bine alese, exacte si potrivite cu ideile pe care le exprima, sa fie logic inlantuite pentru a putea fi intelese inca odata, de asemenea se va avea grija sa fie evitate cuvintele sau expresii cu mai multe intelesuri, neologismele, regionalismele, claritatea stilului este asigurata cand se folosesc propozitii si fraze scurte.

Simplitatea si naturaletea - acest principiu consta intr-o exprimare directa, fireasca si lipsita de exagerari.

Corectitudinea - o exprimare corecta consta in respectarea regulilor gramaticale.

Politetea si demnitatea - stilul comunicarii trebuie sa aiba in vedere un ton si mod deosebit de exprimare, cuviincios, respectuos si demn, iar in cazul unor nemultumiri aparute in discutie trebuie sa predomine politetea, buna cuviinta si demnitatea.

PRINCIPII PENTRU CRESTEREA EFICIENTEI COMUNICARII VERBALE

1. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de receptor.

Emitatorul are in vedere:

* pregatirea atenta a mesajului

* folosirea unei tonalitati adecvate a vocii

* practicarea unui debit adecvat de 5 - 6 silabe / secunda , cu interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie

* verificarea intelegerii mesajului li341m7237piil

Pregatirea receptorului consta in faptul:

* sa cunoasca ce doreste emitatorul de la el

* sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina

* sa cunoasca credibilitetea emitatorului

2. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea "asculta activ", ceea ce inseamna :

* crearea unei stari de spirit favorabila ascultarii

* participarea la discutie

* concentrarea atentiei asupra esentialului

* ascultare inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra pronuntiei timbrului vocii, gesturilor

3. Purtarea prietenoasa

De obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, oficiala care provoaca o impresie rece. Sunt rezervati in discutie de aceea este greu sa comunici cu ei.

Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos incat discutia se desfasoara de la sine.

Reteta unei cumunicari eficiente poate fi zambetul, tonul prietenesc, ascultarea atenta, privit in ochii interlocutorului

"Un suras nu costa nimic dar infaptuieste mult" - spune un proverb chinezesc.

Managerii din varful piramidei au de obicei o figura serioasa.

Regulile unei comunicari eficiente sunt:

* orientare pozitiva a comunicarii (pe fapte placute, stimulative)

* comunicarea trebuie sa fie bilaterala (permite schimbul de mesaje, punere de intrebari)

* comunicarea sa fie securizata (nu un prilej de abuz afectiv, emotional al unuia asupra celorlalti)

* concordanta comunicarii verbale cu cea mimico-gesturala

* evitarea ambiguitatilor (subintelegerilor, incertitudinilor)

* evitarea suprapunerilor mesajelor (interventia peste cuvantul celuilalt)

* constituirea de mesaje clare, concise (exprimate cu cuvinte si expresii uzuale)

FORME ALE COMUNICARII VERBALE

Comunicarea verbala se poate realiza sub mai multe forme:

* Alocutiunea: scurta cuvantare ocazionala cu o incarcarura afectiva mare avand o structura simpla - importanta evenimentului, impresii, sentimente, urari, felicitari.

* Toastul: foarte scurta cuvantare ocazionala in forma spontana si cu incarcare afectiva foarte mare. EX: Pentru o seara deosebita si pentru tine in mod deosebit.

* Conferinta

* Dezbaterea

* Dizertatia

* Discursul