Harap-Alb Basm Cult - publicat in 1877 in revista Convorbiri Literare

Harap-Alb Basm Cult

Basmul a fost publicat in 1877 in revista Convorbiri Literare. Punctul de plecare al acestui basm cult, ca al tuturor povestilor lui Creanga il reprezinta folclorul romanesc. Creanga reactualzeaza teme si motive de circulatie universala cu o vechime aproape mitica.

De multe ori povestile lui Creanga sunt naratiuni fabuloase in care se dezvolta observatii morale, milenare (verificate iin timp). Din aceasta logica idee care pare sa se desprinda din Harap-Alb este ca omul de soi bun se vaduieste sub orice strai (imbracaminte) si la orice varsta.

In acest basm apare eterna tema a luptei dintre bine si rau dar pe langa aceasta tratata de autor este si una morala referitoare la conditia eroului care inainte de a fi imparat trebuie sa cunoasca si statutul de sluga, tocmai pentru a invata sa-si inteleaga supusi si sa-si exercite responsabil puterea.

Textul este construit prin montajul mai multor motive populare intalnite in toate basmele populare dar unele dintre aceste motive cunosc interpretari si nuantari diferite de modelul folcloric: -imparatul fara urmas

-superioritatea mezinului

-cifra 3

-probele

-calatoria

-drumul cu obstacole

-incercarea puterii

-impostorul (Spanul)

-viclesugul

-uzurparea identitatii

-petirea fetei

-animalele reconuscatoare

-apa vie, apa moarta

-nunta

-pedeapsa

Basmul Harap-Alb respecta tiparul narativ al unui basm popular chiar daca actiunea este mai complexa si exista un numar mai mare de personaje.

Expozitiunea: o constituie hotararea tatalui de asi incerca fii la o proba a curajului pentru a vedea care este vrednic sa ajunga imparat. Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul Sfantei Duminici. El peaca de acasa promitand tatalui ca-i va urma sfatul (sa nu se increada in spani). Tot in expozitiune se prezinta locul si timpul care nu sunt precizate ca si in basmele populare, evenimentele fiin proiectate intr-o dimensiune fabuloasa.

Intriga: consta in incalcarea sfatului parintesc ceea ce are drept consecinta schimbarea identitatii si a statutului eroului.

Desfasurarea actiunii: cuprinde incercarile la care a fost supus fiul de crai ca pedeapsa morala pentru nerespectarea sfaturilor parintesti.

Deznodamintul: nunta.

Desi pleaca de la un model folcloric Creanga se indeparteaza fundamental de basmul popular:-o reorganizare a limbajului

-o expresivitate deosebita

Modificari facute la nivelul compozitiei

-detali realiste care "coboara" lumea fabuloasa in planul existentei reale.

Astfel ca fantasticul este umanizat si localizat.

Creanga nu infatiseaza lumi inexistente, nici personaje total inventate neversibile fara legatura cu realitatea imediata. Creanga insista multor stari sufletesti ale eroilor, urmareste efectele pe care faptele le au asupra acestor personaje. Consemneaza starile sufletesi ale personajelor ex: Craiul sufera si se lamenteaza din cauza lpsei de vitejie a feciorilor lui, fiul cel mic plange si el.

Fintele supranaturale se aseamana, laCreanga prin felul cum gandesc, cum simt ca taranii din Humulesti, au aceeasi psihologie. Basmul Harap-Alb se diferenteaza de basmul popular si prin tendinta de dramatizare a actiunii prin dialog. Personajele evoluand sub ochii cititorului infruntanduse direct de multe ori devenind cosmice. Naratiunea lui Creanga nu este o simpla expunere epica, ci povestea se dizolva in dialog Creanga patrunzind in psihologia personajelor ceea ce in basmul popular nu se intimpla.

Viziunea despre lume a lui ceranga este umanista in sensul ca totul este privit cu bunavointa, cu intalegere, cu gandul ca in orice rau exista si o parte buna in careorice moment poate rizbi la suprafata , este o viziune optimista asupra vietii. Comicul diferenteaza basmul Harap-Alb de basmul popular deoarece nu se realizeaza numai limbajului ci si la nivelul continutului.

Sursele umorului in acest basm sunt:

-exprimarea poznasca :starneste rasul restrans, cu un are de seriozitate.

-ironia

-luarea in ras

-poreclele

-expresii si vorbe de Duh.

Stilul basmului este a unui artist superior inzestrat, acest basm fiind o capodopera de limbaj, contine diverse mijloace ale oralitatii: interjctii, exclamatii, expresii onomatopeice, proverbe si zicatori care au rulul de a da rapiditate povestirii de a caracteriza o situatie, de a face inutile alte explicatii si de a produce haz si voie buna.

Creanga nu a vrut numai sa ne spuna o poveste, ci sa demonstreze ce inalte valorii de expresivitate ale limba romana, ce putere de a fermeca cititorii prin comentariu moral, prin reflecsii filozofice care in aparebta par simple dar in esenta profunde.

La Creanga ceea ce spune este important dar mai important este felul in care le spune.