IOANA - ANTON HOLBAN

IOANA - ANTON HOLBAN

Sandu clatoreste intr-un automobil care pleaca din Bazargic. La Cavarna coboara primii pasager, langa o moara arsa. La Cavarna este asteptat de Ioana, imbujorata de bucuria revederii. Alaturi de ea se afla si doamna Zoe si domnul Costica, gazda lor. Apoi apar si nepoatele lor: Viky, sora Ioanei si Roza, vara lor adoptata de sotii Axente. Merg intr-o trasura, patru kilomentri pana in Cavarna-port, o localitate mica formata din cateva magazii, bordeie si locuinte ale pescarilor cu pereti din scandura putrezita. Sotii Axente ii aseaza intr-o astfel de cabana, impodobita cu arta de Ioana. Urmeaza zile de liniste si relaxare. Prin fata cabanei curge un raulet care se varsa in mare si in care se scalda gaste galagioase. Il cunoaste pe Hocik, un omulet ridicol, cu sandale si pantaloni de baie, cu care Ioana se simte in largul ei desi, fata de Sandu este o fiinta total opusa. Roza il considera pe Sandu singurul om intreg din grup, Ioana fiind foarte plina de neprevazut iar Viky cochetand cu toti barbatii de pe plaja. Intr-o noapte, neavand somn, se plimba pe plaja si-i cunoaste pe barcagiii Cadar si Ali care o insoteau pe Ioana in lipsa lui. Sandu este intrigat atractia Ioanei pentru barbatii de conditie modesta. El ii pune intrebari si Ioana se supara, il incita vorbindu-i despre varul sau, Charles apoi tot ea il acuza de gelozie si-i reproseaza ca n-o iubeste. Ii marturiseste nelinistile ei, si este compatimita, Sandu asigurand-i ca o intelege fiindu-i prieten. Astfel el afla tot ce s-a intamplat cu ea in cei trei ani cat ani fost despartiti si cand Ioana a vrut sa fie moarta pentru el. Revenind, Sandu crede ca femeia iubita a devenit la inteleapta si ca se vor putea intelege dar ea ii reproseaza ca nu o iubeste si-l invinuieste ca este vulgar si lipsit de sensibilitate. Sandu incearca sa se retraga din aceasta relatie care-l face nefericit dar nutreste speranta unei reveniri la primele zile de fericire. Desi amandoi constata ca nu pot realiza armonia visata, nu se pot desparti: ea este convinsa ca nu poate trai fara el iar barbatul se umileste in fata ei pentru a nu determina un gest necugetat al acesteia. Intr-o zi are o tentativa de a o parasi, pleaca pe plaja cu gandul de a nu se mai intoarce dar ea vine dupa el si-l roaga s-o ierte ramanand imbratisasi pe plaja pana noaptea, tarziu. Ea ii jura ca nu-l va mai minti si, in ciuda sfatului dat de prietena ei, Arabella, de a nu-i spune toate secretele ei daca vrea sa-l pastreze, ea protesteaza spunandu-i ca el este omul pe care-l iubeste si caruia nu poate sa-i ascunda nici un secret. El, insa, stie tot ce s-a intamplat cu barbatul care l-a inlocuit in toata absenta lui de trei ani dar Ioana, regretand tradarea ei, incearca sa-si argumenteze siesi ca totul s-a intamplat din vina lui Sandu. Cu toate acestea, Sandu vrea sa o inteleaga si accepta orice explicatie care ar putea aduce linistea intre ei. Isi aminteste cum a cunoscut-o ca adolescenta, cum a facut-o femeie si cum au trait clipele cele mai minunate din viata lor, cum s-au intalnit la Brasov asteptand-o pe peronul garii afectat ca fusese asasinat presedintele Republicii Franceze si netraind cu adevarat clipa revederii. Suparata, Ioana i-a imputat ca i-a rezervat la hotel camera separata si ca el o inseala cu o fata din hotel, a plecat si, dupa o cautare in noapte de cateva ore timp in care Sandu isi reproseaza lipsa lui de afectiune datorata evenimentului despre care tocmai a aflat din ziar, a gasit-o pe o banca din fata hotelului asteptand rabdatoare ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic grav. Prima lor calatorie de dragoste a fost un esec. Pe Sandu in obsedeaza tot mai mult ideea mortii ca singura solutie de capatare a unei adevarate linisti. Desi ii reproseaza aceste ganduri sumbre, ideea mortii o domina si pe Ioana. Doar Ahmed, pisicul lor, este iubit neconditionat de cei doi si, insotirea lor le aduce liniste si caldura. Pe plaja, Ioana ii marturiseste iubitului ei ca aventura cu barbatul care l-a inlocuit dupa plecarea sa nu este singura ei greseala si in sufletul barbatului se starneste o adevarata furtuna dar el spera ca afirmatia este doar o pedeapsa pentru nesfarsitele intrebari asupra fidelitatii ei. Cu toate acestea isi face planuri de evadare din aceasta relatie dar caldura trupului ei doritor de iubire il linisteste. Intr-o alta zi, Ioana ii spune ca toate povestile despre aventurile ei sunt doar mici minciuni pentru a-l face sa o iubeasca ceea ce il deruteaza si mai mult pentru ca a doua zi ii povesteste din nou despre celalalt. Sandu o loveste si o paraseste pentru a reveni la ea peste putin timp. Merg impreuna la Balcic unde petrec o noapte fermecatoare fiind insotiti de Arabella pe care Sandu o cunoaste din timpul studentiei de la Dijon. Viky se imbolnaveste si este dusa la Cavarna pentru a fi ingrijita de sotii Axente caci doctorul Petroff diagnosticheaza o boala contagioasa, probabil febra tifoida prognosticand ca va dura mult timp pana se va putea vorbi despre insanatosire. Ioana are remuscari ca nu o poate ajuta cu nimic, ii reproseaza lui Sandu tot ce ea insasi are a-si reprosa desi face zilnic impreuna cu el, cu masina sau pe jos, patru kilometri pana la Cavarna dorind sa-i fie de folos cu ceva. De la Constanta unde i se trimit analizele, afla in cele din urma ca nu este vorba de febra tifoida dar nu afla ce boala are caci, in mod evident, fata se zbate intre viata si moarte ceea ce face ca Ioana sa creeze o atmosfera incordata intre ea si Sandu. Cu toate acestea, Sandu o iubeste si-i marturiseste intr-o noapte de dragoste ca este un om norocos fiindca ea este iubita lui tinand-o in brate cu disperare si cu neliniste fiind convins ca scenele carora le este victima de datoreaza bolii surorii ei. Desele vizite la Cavarna sunt provocatoare de neliniste si apar multe momente de incordare intre cei doi tineri. Pe prispa, dupa unul din obisnuitele- de acum-drumuri, Ioana ii explica faptul ca celalalt a insemnat prea putin pentru ea si ca acum ii este scarba de aceasta intamplare nefericita. Ii marturiseste ca o doare durerea lui si in bratele sale uita totul. Singura lor tristete este acum legata de posibila moarte a surorii ei. Altfel, seara se plimba pana tarziu pe malul marii si pare ca pertu ei a incepu o noua viata. Intr-o zi il gasesc pe Ahmed bolnav dar nu-i dau o prea mare atentie si pleaca la Cavarna. La intoarcere, motanul se simte si mai rau, refuza mancarea si e trist in ziua, dupa revenirea dupa vizita obisnuita la Cavarna, il gasesc mort. Impreuna cu Hacic si Cadar, merg cu barca pe mare unde il arunca. In dimineata urmatoare, hotarasc sa plece la Bucuresti. Pleaca cu automobilul si, obosita, Ioana adoarme pe umarul lui Sandu care spera ca viata lor de acum inainte va fi una fericita. Ioana suspina visandu-l pe Ahmed.