CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
ROMANUL MODERN OBIECTIV
'ION'
-roman realist-social obiectiv -
de Liviu Rebreanu
Liviu
Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie
primul roman realist obiectiv din literatura romana,
'Ion' si primul roman obiectiv de analiza psihologica din
proza romaneasca, 'Padurea spanzuratilor'.
'Ion' de Liviu Rebreanu, primul roman obiectiv din literatura
romana, a aparut in anul 1920, dupa o lunga perioada
de elaborare, asa cum insusi autorul mentioneaza in finalul
operei, intre martie 1913-iulie 1920. Aparitia romanului a starnit un
adevarat entuziasm in epoca, mai ales ca nimic din creatia
nuvelistica de pana atunci nu anunta aceasta evolutie
spectaculoasa: 'Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face
sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a inceput si
a continuat vreo zece ani, nu numai fara stralucire dar si
fara indicatii de viitor', nota Eugen Lovinescu.
Criticul primeste romanul 'Ion' ca pe o izbanda a
literaturii romane, iar satisfactia sa este consemnata
in studiul 'Creatia obiectiva. Liviu Rebreanu: Ion'. Pentru
initiatorul modernismului romanesc, a/ carui principiu de baza
era 'sincronismul' literaturii romane cu cea europeana, romanul
'Ion' este cel care 'rezolva o
problema si curma o controversa'. Aceasta
afirmatie a Iui Lovinescu se refera Ia
faptul ca aparitia primului roman obiectiv directioneaza
literatura romana ccatre valoare europeana si stinge
polemica pe care criticul o avea cu samanatoristii epocii.
Geneza
romanului:
Liviu Rebreanu marturiseste ca in lunga sa truda de
creatie, in cei 7 ani in care a lucrat la roman, un rol important l-a
avut, pe de o parte 'impresia afectiva" , emotia,
iar pe de alta parte, acumularea de material documentar. O
scena vazutade scriitor pe colinele dimprejurul
satului I-a impresionat in mod deosebit si a
constituit punctul de plecare al romanului 'Ion'.
O alta intamplare relatata de sora sa,
Livia, i-a retinut atentia: o fata instarita,
ramasa insarcinata cu un tanar sarac, a fost
batuta cumplit de tatal ei pentru ca trebuia sa se
inrudeasca acum cu un sarantoc, 'care nu iubea
pamantul si nici nu stia sa-1 munceasca.
Un eveniment care l-a marcat in mod deosebit a fost convorbirea pe care Liviu
Rebreanu a avut-o cu un tanar taran vrednic, muncitor, pe nume
Ion Boldijar ai Glanetasului, care nu avea pamant si
pronunta acest cuvant cu 'atata sete, cu atata lacomie si
pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinta vie si
adorata'
O alta sursa o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a
observat in jurul Iui mentalitatile si obiceiurile
taranilor, viata lor dificila si complexa din
cauza ocupatiei Imperiului Austro-Ungar.
Prima varianta a romanului 'Ion' a fost o schita
scrisa de Rebreanu in 1908, care purta titlul 'Rusinea',
subiect reluat intr-o nuvela, 'Zestrea', in care contureaza
portretul lui Ion si schiteaza intalnirea dintre
flacau si Ileana (Ana din roman).
Structura si compozitia romanului:
I.
Roman social si realist:
. obiceiuri si traditii populare, evenimente importante din
viata omului(hora, sfintirea hramului bisericii,
nasterea, nunta, moartea): 'Ion este opera unui poet epic, care
canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii:
nasterea, nunta, moartea' (G.Calinescu);
. institutiile de stat: scoala, biserica,
judecatoria, notariatul;
. familia, ca institutie sociala: familia
invatatorului Herdelea, familia Glanetasului, familia
Bulbuc, familia Vasile Baciu etc;
. destine umane individuale: Ion, Ana, George Bulbuc, Titu
Herdelea etc;
II.
Roman modern si obiectiv - interferenta formelor literare traditionale cu
cele moderne:
. formula realista prin ilustrarea vietii
taranesti din Ardeal, in primele decenii ale secolului al
XX-lea, o adevarata 'creatie de oameni si de
viata' (articolul 'Cred', 1924);
. obiectivarea romanului romanesc: 'pornind de la acelasi material
taranesc, Ion reprezinta o revolutie si
fata de lirismul samanatorist sau de atitudinea
poporanista si fata de eticismul ardelean, constituind o
data istorica in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice'.
(E.Lovinescu).
'M-am sfiit totdeauna sa scriu pentru
tipar la persoana /', marturisea Liviu Rebreanu, intrucat
amestecul eului in opera ar diminua veridicitatea subiectului.
. tehnicile compozitionale sunt moderne:
- Rebreanu construieste doua planuri de actiune care se
intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de
alta parte viata satului ardelenesc;
- opera este monumentala, 'poate mai mare ca
natura' (E.Lovinescu); 'Ion este epopeea, mai degraba decat
romanul, care consacra pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric'
(G.Calinescu); Rebreanu este 'un mare creator tocmai prin
intuitia ritmului etern al existentei satului' (N.Manolescu);
- tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea
drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului venit la hora
si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea
hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas;
- romanul este structurat riguros, in doua parti cu
titluri sugestive ('Glasul pamantului' si 'Glasul
iubirii'), capitolele au titluri-sinteza ('inceputul',
'Hora', 'Nunta', 'Nasterea' etc).
Romanul 'Ion' raspunde cerintei modernismului lovinescian,
de sincronizare a literaturii romane cu literatura europ sincronismului) prin
faptul ca are caracter obiectiv, utilizand
sondajul psihologic in construirea personajelor, fiind un roman realist,
social, obiectiv si modern.
Liviu Rebreanu este prin excelenta un
narator omniscient, care povesteste intamplarile, evenimentele la
persoana a
III. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese obiectivitatea acestuia fata de evenimente si personaje. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al satului Pripas si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor.
Tema:
Romanul 'Ion' este o monografie a realitatilor satului
ardelean de la inceputul secolului al XX-lea, ilustrand conflictul generat de
lupta apriga pentru avere, intr-o lume in care statutul social al omului
este stabilit in functie de pamantul pe care-I poseda, fapt ce
justifica actiunile personajelor. Solutia lui Rebreanu este
aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana,
desi nu o iubeste, Florica se va marita cu George pentru ca
are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herdelea il va
lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre. Personajul
central al cartii, Ion al Glanetasului, este
reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin
mentalitatea clasei taranesti si a vremurilor
careia ii apartine.
Constructia subiectului
Incipitul:
Il constituie descriereadrumului spre satul Pripas, la care se
ajunge prin 'soseaua ce vine de la Carlibaba,
intovarasind Somesul' pana la Cluj, din care se
desprinde 'un drum alb mai sus de Armadia [], apoi coteste
brusc pe sub Rapile Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o
scrantitura de coline'. La intrarea in sat, 'te
intampina [] o cruce stramba pe care e rastignit un
Hristos cu fata spalata de ploi si cu o cununita
de flori vestede agatata de picioare'. Imaginea este reluata simbolic nu numai in finalul romanului, ci
si in desfasurarea actiunii, in scena licitatiei la
care se vindeau mobilele invatatorului, sugerand destinul tragic
al lui Ion si al Anei, precum si viata tensionata si
necazurile celorlalte personaje: Titu, Zaharia Herdelea, loan Belciug, Vasile
Baciu, George Bulbuc.
Ca in orice roman, in 'Ion' exista mai multe planuri de
actiunecare se intrepatrund si se determina
reciprocsi la care participa numeroase personaje,
puternic individualizatesi solid construite
Actiunea
romanului:
Incepe cu fixarea timpului si a spatiuluiin care vor
avea loc evenimentele, intr-o zi de duminica, in satul Pripas, cand
toti locuitorii se afla adunati ia hora traditionala,
in curtea Todosiei,vaduva lui Maxim Oprea. Nu lipsesc nici fruntasii
satului, invatatorul Herdelea cu familia lui, preotul Ioan
Belciug si 'bocotanii' care cinstesc cu prezenta lor
sarbatoarea. Hora este o pagina
etnografica memorabilaprin jocul traditional, vigoarea
flacailor si candoarea fetelor, prin lauta tiganilor
care compun imaginea unui ritm impetuos: 'De tropotele jucatorilor se
hurduca pamantul. Zecile de perechi bat somesana cu atata
pasiune, ca potcoavele flacailor scapara scantei,
poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se invaltoreste, se
asaza in straturi groase pe fetele brazdate de sudoare,
luminate de oboseala si de multumire'.
Lui Ion ii place Florica, dar Ana are pamant, asa ca el ii face
curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatal Anei, care se
cearta cu Ion si-1 face de rasul satului, spunandu-i
'sarantoc'. Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion,
risipise zestrea Zenobiei, care avusese avere cand se
maritase cu el si acum nu mai aveau decat un petec de
tarina. Vasile Baciu, om vrednic al satului,
se insurase tot pentru avere cu mama Anei, dar fiind harnic sporise averea
si se gandea sa-i asigure fetei o zestre atunci cand se va
marita.
Ion, flacau harnic si mandru, dar sarac, o necinsteste
pe Ana si il obliga astfel pe Vasile Baciu sa i-o dea de
nevasta impreuna cu o parte din pamanturi, disputa
patronata de preotul Belciug. Obtinand avere, Ion
dobandeste situatie sociala, demnitate umana si
satisfacerea propriului orgoliu. Odata insurat, Ion se poarta
violent cu Ana, este indiferent cu fiul sau, care
inseamna pentru el numai garantia posesiei de pamant.
In celalalt plan narativ, familia invatatorului Herdelea
are necazurile sale. Herdelea isi zidise casa pe lotul ce
apartinea bisericii, cu invoirea preotului Belciug. Relatiile
invatatorului cu preotul se degradeaza cu timpul, de aceea
Herdelea se teme ca ar putea pierde toata agoniseala si i-ar
ramane familia pe drumuri. Preotul Belciug, ramas vaduv
inca din primul an, are o personalitate puternica, este
cel mai respectat si temut om din sat, avand o autoritate totala
asupra intregii colectivitati.
In sat, domina mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca
au oarecare agoniseala, fapt ce face ca
relatiile sociale sa fie tensionate intre
'sarantoci' si 'bocotani', intre
chibzuinta rosturilor si nechibzuinta patimilor, ceea ce
face sa se dea in permanenta o lupta apriga pentru
existenta.
Destinele personajelor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul
ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese
economice: 'in societatea taraneasca, femeia
reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o
producatoare de copii. Odata criza erotica
trecuta, ea inceteaza de a mai insemna ceva pentru feminitate.
Soarta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a
oricarei femei, nu' (G.Calinescu). Batuta
de tata si de sot, Ana, ramasa fara sprijin
moral, dezorientata si respinsa de toti, se spanzura.
Florica, parasita de Ion, se casatoreste cu
George si se bucura de norocul pe care il are, desi il iubea tot
pe Ion.
Casatorit cu Ana si asezat la casa Iui, Ion, din cauza
firii Iui patimase, nu se poate multumi cu averea pe care o
dobandise si ravneste la Florica. Sfarsitul lui Ion este naprasnic, fiind omorat de George Bulbuc, care-I
prinde iubindu-se cu nevasta lui, asadar Rebreanu propune pentru
sfarsitul patimasului Ion o crima pasionala.
Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea
sfintirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas,
viata urmandu-si cursul firesc: 'Pripasul de-abia isi mai
arata cateva case. Doar turnul bisericii noi, stralucitor, se
inalta ca un cap biruitor. [] Apoi soseaua coteste, apoi se indoaie, apoi se intinde
iar dreapta ca o panglica cenusie in amurgul racoros.
[] Satul a ramas inapoi acelasi,
parca nimic nu s-ar fi schimbat. Cativa oameni s-au
stins, altii le-au luat locul. [] Drumul trece prin Jidovifa, pe
podul de lemn, acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde in
soseaua cea mare si fara inceput
Intr-o alta perspectiva, satul este ilustrat
in relatiile cu regimul administrativ si politic austro-ungar. Realitatile social-concrete ale raporturilor dintre
institutii si oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu, prin
fapte, prin situatiile in care eroii romanului se gasesc in conflict
cu autoritatile. Cei mai afectati sunt
intelectualii, deoarece slujbasii si autoritatile
inabusa cu orice prilej constiinta asupririi
nationale care se manifesta cu predilectie la aceasta
clasa sociala. Avocatul Victor Grofsoru militeaza
pentru emanciparea sociala si nationala pe cai legale; profesorul Spataru este un extremist,
pe cand Titu Herdelea, cu aere de poet, este un entuziast.
Liviu Rebreanu isi Iasa personajele sa
actioneze liber, sa-si dezvaluie firea, sa
izbucneasca in tensiuni dramatice, sa-si manifeste modul de a
gandi si de a se exprima.
Limbajul
artistic:
Al Iui Liviu Rebreanu se individualizeaza prin respectul pentru
adevar, de unde reiese obiectivarea si realismul romanului, precum
si prin precizia termenilor, acuratetea si concizia
exprimarii, de unde rezulta sobrietatea stilului.
Stilul este anticalofil(impotriva scrisului
frumos), lipsit de imagini artistice, intrucat crezul prozatorului era ca
'stralucirile artistice, cel putin in opere de creatie, se
fac mai totdeauna in detrimentul preciziei si al miscarii de
viata [], e mult mai usor a scrie frumos, decat a exprima
exact.'
George Calinescu, afirma ca 'Ion' este
'un poem epic, [] o capodopera de maretie
linistita'.
Caracterizarea
personajului:
Personajul realist Ion este unul de referinta in literatura
romana, concentrand tragica istorie a taranului ardelean din
primele decenii ale secolului al XX-lea.
Dupa aprecierea lui Eugen Lovinescu, 'Ion este expresia instinctului
de stapanire a pamantului, in slujba caruia pune o
inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o
viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa
imensa', spre deosebire de George Calinescu ce considera
ca 'lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu
inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma Nu din inteligenta
a iesit ideea seducerii, ci din viclenia
instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse.'
Trasaturile morale ale personajului reies indirect,
din faptele, gandurile si atitudinile Iui, precum si din relatiile
cu celelalte personaje. inca de la inceputul romanului, la hora
satului se evidentiaza intre jucatori feciorul Iui Alexandru Pop
Glanetasu, Ion, urmarind-o pe Ana cu o privire stranie,
'parca nedumerire si un viclesug neprefacut',
apoi o vede pe Florica 'mai frumoasa ca oricand [], fata
vaduvei lui Maxim Oprea.' Desi ii era
draga Florica, Ion e constient ca 'Ana avea locuri si
case si vite multe.'
Conflictul
interior:
Ccare va marca destinul flacaului este vizibil inca de la
inceputul romanului. 'Iute si harnic ca
ma-sa', chipes, voinic, dar sarac, Ion simte dureros
prapastia dintre el si 'bocotanii' satului ca Vasile Baciu.
Cand acesta ii zice 'fleandura, sarantoc,
hot si talhar', Ion, se simte biciuit, nu suporta ocara
si reactioneaza violent. De la inceput, Ion este sfasiat de doua forte, glasul
pamantului si glasul iubirii, cazand victima
acestor doua patimi.
Patima pentru pamant il macina pentru ca
'pamantul ii era drag ca ochii din cap'. Fiind dominat de
dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o vointa
impetuoasa, un temperament controlat de instincte
primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si
viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul
seducerii Anei. Asadar, setea pentru pamant este
trasatura dominanta a personalitatii sale, facand
din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata
spre atingerea scopului de a avea pamant: 'glasul pamantului
patrundea navalnic in sufletul flacaului ca o chemare,
coplesindu-1.' Alta data, Ion exclama impatimit:
'cat pamant, Doamne '
Dupa ce planul ii reuseste
datorita 'inteligentei ascutite, vicleniei procedurale
si mai ales vointei imense'(Lovinescu), Ion, intr-un gest de
adorare, saruta pamantul, iar fata 'ii zambea cu o
placere nesfarsita'. Estt a doua
ipostazaa lui Ion, cand se vede 'mare si puternic ca un
urias din basme care a biruit in lupte grele o ceata de balauri
ingrozitori'.
Pamantul inseamna pentru Ion demnitate, obiect
al muncii asupra caruia isi exercita energia, vigoarea,
harnicia si priceperea. Dupa ce o
lasa insarcinata pe Ana, atitudinea lui Ion e rece,
distanta, cinica, refuza sa discute cu ea si-i spune
ca va vorbi numai cu taica-sau. Cand trateaza problema
zestrei cu Vasile Baciu, Ion este 'semet si cu nasul in
vant', sfidator, constient ca detine controlul absolut
asupra situatiei si ca-l poate sili sa-i dea pamantul
la care atata ravnise. Cand a luat-o pe Ana, Ion s-a
insurat, de fapt, cu pamanturile ei, nevasta devenind o povara
jalnica si incomoda. Capitolul 'Nunta' il surprinde pe
Ion intre cele doua glasuri, devenite voci interioare, mai
intai 'ce-ar fi oare daca as lua pe Florica si am fugi
amandoi in lume sa scap de uratenia asta', ca apoi, in clipa
imediat urmatoare, sa gandeasca in sine cu dispret
'si sa raman tot calic, pentru o muiere'.
Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a
intra in stapanirea pamanturilor lui Vasile Baciu sunt cele mai
diverse: de la brutalitate, violenta, la prefacatorie
si incantare. Calinescu afirma ca 'in
planul creatiei Ion este o bruta. A batjocorit o fata,
i-a luat averea, a impins-o Ia spanzuratoare
si a ramas in cele din urma cu pamant', ceea ce
sugereaza faptul ca Ion este vinovat de propriul lui destin.
Vinovata este insa si societatea care
determina o opozitie intre saraci si bogati prin
natura relatiilor dintre oameni. insusindu-si
pamantul pe cai necinstite, Ion nu putea sa
supravietuiasca, sfarsitul Iui fiind perfect motivat moral
si estetic.
Odata satisfacuta patima pentru pamant, celalalt glas ce mistuit sufletul lui Ion, iubirea patimasa
pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Ion este omorat de George, care ii prinde pe cei doi in
flagrant, fiind apoi arestat, iar Florica ramane singura si de
rusineu satului. Astfel, personajul este drastic pedepsit de autor,
intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala,
raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand
linistea unui camin, linistea unei intregi
colectivitati. Dupa dramele consumate, viata satului
isi reia cursul normal, finalul romanului ilustrand sarbatoarea
sfintirii noii biserici, la care este adunat tot
satul, iai drumul dinspre Pripas sugereaza faptul ca totul
reintra in obisnuit.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2405
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved