ITIC STRUL, DEZERTOR - LIVIU REBREANU

ITIC STRUL, DEZERTOR - LIVIU REBREANU

Itic merge in urma caprarului, calcand pe urmele inghetate ale patrulei de ieri. Caprarul se opreste la marginea padurii nestiind unde s-o ia si Itic se loveste de el ca o umbra credincioasa. Caprarul ii propune sa se odihneasca si soldatul se supune fara o vorba observand chipul posomorat al caprarului. Sudoarea curge pe trupul soldatului care simte in atmosfera o primejdie. Caprarul se ridica si pornesc, soldatul incercand sa inteleaga de ce caprarul Ion Ghioaga pe care-l cunoaste atat de bine si in care are incredere este atat de tacut si incrancenat. Ghioaga este un om glumet si merge intotdeauna la atac chiuind si apoi Itic il cunoaste bine de acasa, de la Falticeni, unde avea un mic han. Itic l-a ajutat cu toata saracia lui cand si-a cumparat boii si nu i-a inapoiat datoria nici pana acum. Caprarul se opreste si-i aminteste soldatului ca nu i-a dat datoria. Ingrijorarea lui Ghioaga pentru datoria neplatita ii strecoara in inima o durere neasteptata. De cand este pe front, s-a obisnuit cu ideea mortii desi de fiecare data cand pleaca la atac simte cum il cuprinde frica. Primind scrisoarea de la sotie in care ii spune sa se potoleasca cu vitejia caci il asteapta copiii acasa, el este mai mandru de sine. Schimbarea comandantului care il loveste fara motiv si-l injura, il frange increderea. Acum banuieste ca noul locotenent vrea sa-l piarda si ca Ghioaga, caprarul stie si nu-i spune. Nelinistit, soldatul il intreaba unde merg. Caprarul ii raspunde ceva neclar si Itic stie acum ca nu-l asteapta nimic bun. Incepe sa racneasca cu disperare pana se impiedeca de o radacina moarta si se rostogoleste intr-o groapa de zapada. Caprarul il asteapta si Itic il ajunge din urma. Caprarul incepe sa povesteasca ca in zilele bune si Itic, la fel. Padurea se rareste si amurgul se lasa peste cei doi. Itic il intreba pe caprar daca are ordin sa-l omoare. Ghioaga nu-i raspunde ci-i cere numai sa taca. Isi continua mersul pana ajung aproape de companie. Caprarul ii cere soldatului sa plece aratandu-i linia inamica, altfel trebuind sa-l omoare. Itic se impotriveste. Ghioaga il lasa in padure si in ziua urmatoare, Itic atarna de creanga unui copac.