Jacques Le Goff:Omul medieval

Jacques Le Goff:Omul medieval

Omul medieval(introducere)-Jacques Le Goff

Jacques Le Goff ne prezinta subiectul cartii,si anume conditia omului in societatea Occidentului crestin.Omul medieval este definit prin prisma religiei,motiv pentru care nereligiosul este exlus din panorama omului medieval.In functie de epoci crestinatatea medievala insista fie asupra imaginii negative a omului,cea a pacatosului,slab ,vicios(Evul Mediu timpuriu,intre secolele ІV-XІІ),fie asupra imaginii pozitive a omului ,fiinta divina creata de Dumnezeu(incepand cu secolele al XІІ-lea si al XІІІ-lea).

Omul medieval este o fiinta complexa,el este constituit din unirea conflictuala a sufletului si a trupului.Deasemenea in alcatuirea sa joaca un rol important si spiritul,care leaga mentalul uman de a treia persoana a Sfintei Treimi,inima raspunzatoare de sentimente si capul care se opune inimii.Indiferent de statutul lor social,profesiunea lor , oamenii medievali prezinta structuri mentale comune,obiecte asemanatoare de credinta,obsesia pentru pacat,vicii comune si o lume imaginara dominata de miracole ,fantasme,lumea cealalta,simbolistica viselor . Cartea de fata ni-l prezinta pe omul medieval si ne ofera zece profiluri ale acestuia, scrise de zece medievalisti. Ne intalnim, pe rand, cu Calugarii, Razboinicul si Cavalerul,Taranul si muncile campului, Oraseanul, Intelectualul, Artistul, Negustorul, Femeia si familia, Sfantul si Marginalul.

Capitolul І. Calugarii-Giovanni Miccoli

Intre secolele al X-lea si al XІІ-lea crestinismul autentic este redus la viata monastica.In constiinta de sine ,care s-a manifestat treptat in cultura monastica,singurii adevarati crestini erau calugarii Optiunea pentru cenobitism a fost una dintre aspectele decisive pentru exceptionala inflorire a monahismului occidental in Evul Mediu. Modul de viata al cenobitilor este o reconstituire vie a vietii apostolice care presupune retragerea in manastiri si celibatul.Manastirea era considerata lume aparte,perfect ordonata,un centru de rugaciune , de munca si de cultura.In comunitatile monastice s-au impus anumite coduri de conduita,reguli.Una dintre aceste reguli prevedea obligatia calugarilor de a invata sa citeasca.

De la jumatatea secolului al V -lea dateaza Regula Sfantului Benedict,text care a devenit carta normativa a vietii monahale,datorita sistemului de organizare si codului de conduita propus.Autorul acestei opere de success este Benedict din Aniane care a fost numit al doilea intemeietor al monahismului occidental.

In perioada medievala au fost sanctificati diferiti calugari ,anahoreti si episcopi.Manastirile pastreaza relicvele , memoria acestor sfinti,si promit prin intermediul acestor morminte sfinte o interventie ajutatoare.

In secolele al X-lea si al X -lea manastirile, promovate fie de rege,senior sau episcop ocupa un rol central in societatea medievala.Pe langa calitatea de centru religios ,manastirea dispunea de gospodarii agricole si era obiectul expansiunii si intaririi politicii teritoriale a regilor si seniorilor.Comunitatiile monastice sunt subordonate intereselor care le inconjoara.Manastirile se organizeaza in congreatii,care aspira sa obtina de la Roma independenta.Exemplar este cazul abatiei de la Cluny,intemeiata de abatele Bernon,care va deveni,in secolele al X -lea si al XІІ-lea,congreatia religioasa cea mai importanta a crestinatatii.

Spre sfirsitul secolului al X -lea familii si sate intregi ,din dorinta unei vieti religioase mai riguroase ,se organizeaza in fraternitates legate de lumea monastica.

Recrutarea calugarilor se realizeaza dintre copii aflati la o varsta foarte frageda,in scopul unei formari culturale, dar si dintre adulti nobili care se dedica vietii monastice,in scopul mantuirii.

Bogatia atinsa de unele manastiri si indepartarea de invataturile apostolice provoaca o reforma monastica. Sistemul monastic se faramiteaza treptat. Manastirile si calugarii isi pierd rolul dominant in societate.

Capitolul .Razboinicul si cavalerul-Franco Cardini

Incepand cu secolul al X-lea societatea crestina se impartea in milites(cei care aveau privilegiul de a lupta) si rustici(majoritatea laicilor,agricultorii).Lumea secolului al X-lea era o lume primejdioasa,dominata de invaziile barbare si luptele aristocratiei,motiv pentru care oamenii timpului se refugiaza in castele,fortarete.

Ceremonia de investitura cavalereasca isi are originea in secolului al V -lea,si reprezenta ritul de initiere al tanarului print in lumea puterii. In secolele al X-lea si al X -lea,conflictul dintre marii detinatori de seniori a avut efecte dezastruoase.Oamenii inarmati (tyranni) comiteau acte de violenta impotriva celor lipsiti de aparare(pauperes).Pentru a combate aceste acte de violenta clericii sustinuti de aristocrati si milites initiaza miscarea pax si tergua Dei,care presupuneau interzicerea comiterii actelor de violenta in anumite zile a saptamanii,sau in anumite locuri puse sub tutela speciala.Tot pentru protejarea pauperes pledeaza si etica cavalereasca .Tot in aceasta perioada Grigore al V -lea a elaborat conceptul de miles sancti Petri ,cavaleri pregatiti sa lupte in slujba preotimii.In secolul al X -lea cavalerii luptau impotriva islamului.In aceasta perioada se nasc poeme epice si legende ,adevarate propagande care indemnau crestinii la lupta impotriva paganilor.

In prima cruciada actionau grupuri de " cavaleri sarmani".Acesti cavaleri se numeau "sarmani"deoarece au renuntat la setea de glorie ,de imbogatire si de aventura..Dupa cucerirea din 1099 , nevoia de a intarii teritoriile castigate, explica nasterea ordinelor religioase militare - ordinul templierilor (consacrat apararii Sfantului Mormant si a pelerinilor sositi la Ierusalim) si ordinul ospitalierilor (dedicat primirii, ajutorarii si protectiei pelerinilor), cunoscut si sub alte nume: "de Rodos", "de Malta", "al Sfintei Maria", "al teutonilor".Una din caracteristicile oricarui ordin religios este refuzul oricaror forme de legatura cu razboiul.Ordinele religioase militare prescriu pentru laici legamantul de lupta,de castitate ,supunere si saracie personala ,si au aparut sa intuchipeze idealul "cavaleriei divine",in opozitie cu "cavaleria laica",cea din urma fiind animata aspiratia la aventurile din taramuri indepartate, de dorinta casatoriei si a afirmarii sociale. In secolele al XІ-lea si al XІІ-lea a aparut moda turnirului,care presupunea competitie in cadrul unor sarbatori in cursul carora cavalerii se intreceau in manuirea armelor.Turnirul a fost condamnat de Biserica,care isi multiplica indemnurile impotriva jocurilor militare si punea in circulatie zvonuri infricosatoare .Turnirul s-a transformat treptat in spectacol si a dezvoltat aparitia unei literaturi proprii.

Odata cu procesul de schimbare a monarhiei feudale cu cea absolutista, cavaleria si-a pierdut progresiv importanta.Suveranii statelor europene centralizate in curs de aparitie au subordonat cavaleria printr-o serie de ordine de curte(cel mai relevant exemplu fiind cavalerii Mesei Rounde),si au privat-o de puterile juridice si social-politice.Alt motiv al decadentei cavaleriei il constituie si schimbarea substantiala a tehnicilor militare si al armamentului.

Cavaleria si cultura care i-a conferit prestigiu,s-a dovedit a fi printre cei mai puternici catalizatori ai procesului de civilizare.

Capitolul Taranul si muncile campulul-Givanni Cherubini

Profilul omului de la tara,apartinand clasei de mici producatori, isi schimba trasaturile de la o regiune la alta.Aproximativ noua zecimi din populatia Europei traia pe si din pamantul muncit.Populatia agrara traia in special adunata in sate lipsite de fortificatie sau , protejate de ziduri sau constructii de aparare,de unde pleca in zori sa munceasca pe campurile din jur,sa culeaga fructe din paduri,sa duca turmele la pasune,sa vaneze sau sa pescuiasca.

Preocuparea taranului era sa asigure propriei sale familii productia de cereale ,care constituia ingredientul fundamental al alimentatiei umane. Deasemenea un rol important ii revenea cultivarii vitei-de-vie si pastoritului.Pe timpul iernii barbatii confectionau cosuri,reparau unelte,iar femeile teseau pentru nevoile familiei.Rutina de zi cu zi era intrerupta de participarea la liturghie,frecventarea carciumii din sat duminica,participarea la targuri ,mersul la moara sau la pravalia fierarului,de marile sarbatori religioase si nunti.

Comunitatea rurala era subordonata puterii unui senior ,laic sau cleric,proprietar de terenuri.Astfel pamanturile erau divizate in trei portiuni:o portiune exploatata de senior,o a doua portiune impartita taranilor in concesiuni familiale,si o a treia portiune de paduri si terenuri necultivate ,de folosinta colectiva.Seniorul era detinator de puteri cu caracter militar,teritorial si jurisdictional,ii judeca pe sateni si avea pana si dreptul de a-i condamna la moarte.Aspiratia taranilor la libertate trezea rascoale impotriva seniorului.

Biserica satului nu era doar loc de rugaciune ,ci chiar inima comunitatii,participarea la viata parohiei constituia o educatie politica pentru taran.Taranii se rugau pentru calitatea recoltelor,clementa cerului,sanatatea oamenilor si al animalelor.

Taranii simteau aversiune fata de oraseni,carora le reprosau fiscalitatea,politica de aprovizionare care dauna tinutului.

Capitolul V.Oraseanul-Jacques Rossiaud

Orasul era asezarea unei umanitati foarte speciale,condamnata de unii ,laudata de altii.Viata la oras presupunea un mod de a trai specific,concentrarea unei mese de oameni pe un teritoriu restrans,folosirea cotidiana a banilor si acumularea unor drepturi,insa cetatenia era greu de dobandit.Ingramadeala orasului a determinat structura constructiei:concentrarea de turle,case alipite.A fi orasean in Evul Mediu inseamna a depinde de piata,a duce lipsa de apa potabila,a trai in dejectii.La inceput s-au indreptat spre oras oamenii instariti,dar din secolul al X -lea portile oraselor erau trecute de saraci ,fugari,fiii taranilor care erau atrasi de atelierele urbane.

Familia urbana era mai restransa si mai fragila,dirtrusa de economia mediul si etica orasului,despartirile fiind tot mai dese.Banul era sangele orasului,mentalitatea negustoreasca domina.Roata Fortunei ducea societati si indivizi spre reusita sau ruina.

Istoria oraselor din Occident este intretesuta de episoade violente ,revolutii avand ca miza onoarea familiala.Nu exista reputatie fara onoare,si nici onoare fara autoritate,cea din urma fiind transpusa in acte de violenta.

Oraseanul traia in cartiere,inconjurat de vecini,care contribuiau la formarea identitatii legitimau conjugalitatea unui cuplu,participau la botezuri ,casatorii,funeralii.Orasul dispunea de spatii ale sociabilitatii:taverna(loc de intalnire al barbatilor),cimitirul(loc de joaca al copiilor),fantana si cuptorul(unde se adunau femeile)si piateta(unde se discuta despre problemele orasului).Cartierul avea sefii lui si confrerii de ajutor reciproc,dar si de supraveghere iar uneori de excludere.Aceste confrerii aveau atat rol pacificator cat si protector,si erau amenajate in biserici.

Termenii urbanitate si civilitate desemnau arta specifica de a trai in lumea urbana.Orasul era locul privilegiat al consumului alimentar,a hranei diversificate.Spatiul urban a institutionalizat prostitutia.Parintii dadeau bani fiilor pentru vin si fete. Purgatoriul oferea speranta mantuirii,iar munca era privita pozitiv.Apar sfinti mestesugari,negustori si scolile urbane,care pregateau viitori mestesugari si negustori.

Oraseanul Evului Mediu era cumpatat ,ordonat si politicos.

Capitolul V.Intelectualul-Mariateresa Fumagalli Beonio Brocchieri

In Evul Mediu,intelectualul nu exista. Cuvantul "intelectual" era cunoscut si folosit in pozitie adjectivala, insotind diferite substantive ("cunoastere intelectuala", "virtute intelectuala"),desemnand deci o calitate.

Termenul "intelectual",desemnand nu o calitate ,ci o categorie de persoane,intra in circulatie foarte tarziu,in secolul al XΙX-lea.Pentru a-i desemna pe cei pe care noi ii numim intelectuali,omul medieval folosea urmatorii termeni: : "maestru"si "profesor "(desemnau persoane care predau dupa ce studiasera), "erudit " si "doct "(desemnau persoane care au acumulat cunostinte din carti), "filosof "(se refera mai ales la antici), "litterati "(toti cei care stiau sa citeasca si sa scrie).

In Europa secolului al XΙ-lea initiativa culturala se afla in mainile clericilor.Apar scoli specializate pe o anumita disciplina la Laon (teologie),la Orleans(poezie),la Paris (retorica,dialectica,teologie).Invatamantul devenea una dintre munci,la fel ca activitatile mestesugaresti sau comerciale.Edictul conciliului de la Lateran(1179) marca dezvoltarea institutionala a universitati.disciplinele erau organizate dupa vechea schema a celor sapte arte liberale:trivium(gramatica ,logica,retorica)si quadrivium(aritmetica,geometria,muzica,astronomia).

Sunt evocate figuri spectaculoase: Ablard, Ioan din Salisbury, Anselm, Bonaventura, Toma de Aquino, Roger Bacon. Extrem de interesanta analiza intrepatrunderii dintre teologie si politica a lui William Ockham, John Wycliff, Jan Hus si Jean Gerson,care s-au angajat in conducerea proiectelor de reforma si in organizarea societatii.

Capitolul VΙ.Artistul-Enrico Castelnuovo

Artizanul medieval era modest,devotat in munca sa,umil si multumit in anonimat,isi dorea doar rasplata divina nu faima si popularitatea.Artistul Evului Mediu timpuriu nu isi semna operele.Conditia artistului,lucrator manual, este marcata de mentalitatea medievala ,care desconsidera muncile manuale.In textele medievale nu gasim nici un termen care sa-l desemneze pe cel pe care astazi il numim artist,termenul "artist" desemna o persoana care studia sau practica artele liberale.

In interiorul domeniului artistic cel mai apreciat era arhitectul,caruia ii era recunoscuta o componenta conceptuala si organizatorica.Deasemenea orfevrierii,care prelucrau materiile cele mai pretioase,specialistii in topire si mesterii sticlari se bucurau de recunostinta.In regiunea Meuse odata cu inmultirea marilor centre comerciale s-a constatat si o inflorire a activitatii artistice,manifestata in domeniul artelor topitoriei si orfevrariei.Orfevrierii din Meuse se bucurau de o popularitate iesita din comun,insa de aceasta faima se bucura in adevaratul sens al cuvantului comitentul .Tot in aceasta perioada s-au afirmat miniaturistii,copistii.

Pana spre sfarsitul secolului al XΙ-lea majoritatea artistilor au fost clerci.La inceputul secolului al X -lea se schimba atitudinea fata de artist,inscrisuri elogioase asternute pe zidurile noilor catedrale celebreaza artistul,perioada e marcata si de inflorirea semnaturilor.Tot mai multor pictori si sculptori le este recunoscuta munca.

Artisti importanti ai epocii:sculptorul Giovanni Pisano,pictorul Giotto di Bondone,orfevrierul Vuolvinus.

Capitolul VΙΙ.Negustorul-Aron J. Gurevici

La inceputul secolului al XΙ-lea negustorii alcatuiau unul dintre elementele constitutive ale societatii.Acestia importau stofe si vesminte costisitoare, pietre pretioase, aur, vin, untdelemn, fildes, fier si alte metale, sticle si o multime de alte produse menite sa satisfaca nevoile de grandoare ale elitei. Atitudinea societatii fata de negustor era cu totul contradictorie. Pe de o parte, era greu sa se lipseasca de el.pe de alta parte, prestigiul social al negustorilor este modest, trezeste invidia si dusmania, exista indoieli cu privire la responsabilitatea si cinstea sa.La inceput Biserica s-a declarat impotriva acestei activitati,insa din secolul al XΙΙΙ-lea Biserica recunoaste importanta economica a comertului.

Secolul al XlII-lea si prima treime a secolului al XlV-lea reprezinta o perioada de inflorire a corporatiei negustorilor. Negustorii,denumiti in aceasta perioada si "poporul gras' , joaca un rol important in conducerea cetatii , o masa de lucratori salariati, argati, mici mestesugari si mici comercianti depind de ei.

Negustorul se distingea prin energie, spirit intreprinzator,curaj,politete dar si prin tupeu, egoism si dezinvoltura. Ei rivalizeaza cu aristocratia in vesminte si podoabe, ca si in ceremoniile funerare, organizate cu maximum de pompa.

In secolul al XlII-lea, numerosi negustori au intreprins expeditii maritime, lungi si primejdioase,un exemplu bun fiind Marco Polo. Incetul cu incetul, tipul dominant al marelui negustor se modifica: se trece de la intreprinzatorul care calatoreste pe mare si pe uscat, la negustorul instalat in birou, care isi conduce afacerile, in principal, prin corespondenta si prin intermediul agentilor.

Capitolul VΙΙΙ.Femeile si familia

In secolul al Xl-lea, schema tripartita ce domina conceptiile asupra societatii crestine nu acorda femeilor nici un loc specific Oamenii Bisericii o priveau cu neincredere: femeia este urmasa Evei, fiinta slaba, gata sa pacatuiasca.Femeia era subordonata barbatului,barbatul trebuia sa domine femeia.

In aceasta epoca mariajul avea rol de conciliere intre familiile rivale,iar femeia este cea care pecetuieste pacea.Primii amatori de asemenea casatorii au fost chiar conducatorii crestinatatii,astfel despartirile in cadrul familiilor regale declansau razboiul.Fetele erau date in casatorie abia adolescente unor barbati cu mult mai in varsta.Dota adusa de sotie depasea deseori contributia sotului,cu toate ca femeia dispunea de drepturi infime asupra averii.

Rolul femeii era acela de a procreea,sarcinile ocupau aproape jumatate din viata femeilor casatorite.In familiile instarite mamele isi dadeau bebelusi la doica imediat dupa botez.Femeia

trebuia sa vegheze aspura familiei,ea era stapana ordinii casnice,a pacii familiale.

Capitolul ΙX.Sfantul-Andr Vauchez

Vietile de sfinti si culegerile de miracole ii impart pe slujitorii lui Dumnezeu in diferite categorii :martiri, fecioare, marturisitori.Acestia tindeau sa se identifice cu Hristos,sau sa se apropie cat mai mult de norma absoluta.

Tabloul sfinteniei crestine medievale este foarte variat.Totul decurge din cultul martirilor,care au murit dupa exemplul lul Hristos .De la sfirsitul secolului al V-lea, in Orient prestigiul sacru al imparatului, conducator al poporului crestin, sporea in paralel cu prestigiul eremitilor si al calugarilor,care renuntau la orice proprietate privata,la violenta si la viata sexuala. In Occidentul bantuit de invadatorii germanici si impartit in mai multe regate barbare, episcopii, pastratorii relicvelor si aparatorii cetatilor, devin figurile centrale ale vietii bisericesti. Sfantul din Antichitatea tarzie era un adept al vietii pasive, cautind desavarsirea prin renuntarea la lume,in schimb Occidentul din Evul Mediu timpuriu a fost marcat cu precadere de figurile unor conducatori religiosi si ale unor intemeietori profund angajati in viata activa.

Aspiratia catre sfintenie se baza pe conceptii diferite: la nord de Alpi, legatura foarte puternica intre nasterea aristocratica,putere si sfintenie a dat sfinti aristocrati precum Ludovic cel Sfant (rege), Cunegunda(imparateasa), Edwiga (ducesa); in tarile mediteraneene eremiti,pelerini sau laici binefacatori care se identificau cu Hristos ,renuntau la placerile vietii au fost ulterior canonizati.

In multimea sfintilor medievali se remarca: Sfantul Francisc din Assisi (intemeietorul ordinului

fratilor minoriti) si Sfantul Dominic (intemeietorul ordinului fratilor predicatori).

Capitolul X.Marginalul-Bronislaw Geremek

Marginalitatea rezulta din respingerea sistemului instituit de catre indivizi sau grupuri ce refuza sa se conformeze normelor de convietuire, legilor si principiilor carora viata colectiva le ramine supusa.Marginalul era perceput de societate drept "diferit",si a fost omniprezent in arhivele de politie si ale tribunalelor.

In mentalitatea oamenilor medievali stabilitatea era o valoare pretioasa,motiv pentru care ideea de calator ,strain implica un risc de marginalizare.In societatea medievala au existat doua pedepse de excludere,de marginalizare:surghiunirea,care presupunea excluderea de la viata comunitara si excomunicarea,practicata de Biserica,care presupunea excluderea din comunitatea crestina.

Principalii factori ce duceau la marginalizare sunt :o viata solitara ,departe de comunitatile umane,si practicarea anumitor meserii. Sensibilitatea medievala privea cu neincredere si teama vagabonzii, infirmii, cersetorii, bolnavii,leprosii, dar si vaduvele. Nu lipseau, fireste, violenta, hotia si crima.

Numeroase meserii erau considerate pacatoase, ilicite,nedemne sau impure, iar cei care le practicau se gaseau la marginea societatii: camatarii, proxenetii ,prostituatele,hingherii, calaii, gunoierii, groparii, macelarii, ciobanii si profesionistii spectacolului:comedieni,menestreli, bufoni,dansatori pe sarma.