"Junimea" si "Convorbiri Literare

In 1863, cinci tineri cu solide studii universitare in Franta si in Germania, intemeiaza la Iasi societatea culturala "Junimea". Ei sunt Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu, acesta din urma devenind si conducatorul societatii. In opinia lui Tudor Vianu, "Junimea n-a fost atat o societate, cat o comunitate. Aparitia ei se datoreste afinitatii viu resimtite dintre personalitatile intemeietorilor" ("Junimea", in Opere, vol. 2, Editura "Minerva", Bucuresti, 1972). Criticul nu ezita sa numeasca "Junimea" drept "curent cultural si literar" (op. cit. ).

Activitatea "Junimii" este preocupata de rezolvarea unor probleme de importanta majora pentru cultura noastra. In cadrul "prelectiunilor populare" (adunari la care iau parte membrii societatii, dar si alti interesati) se abordeaza problema ortografiei romanesti, se recitesc operele poetilor romani in vederea alcatuirii unei antologii si se compun sumarele revistei "Convorbiri literare". Aceasta apare la 1 martie 1867, dupa ce "Junimea" a devenit proprietara unei tipografii. In paginile revistei apar operele citite la sedintele "Junimii". In lunga existenta a acestei societati, criticul T. Vianu a identificat cinci etape:

Prima se intinde de la 1863 pana la 1874. Este perioada in care se elaboreaza principiile sociale si estetice ale "Junimii". Incepe lupta pentru impunerea principiului fonetic de scriere in limba romana, aspect care naste o vie polemica cu latinistii si ardelenii. Acum societatea castiga admiratia lui V. Alecsandri, dar si multe adversitati.

Intre 1874-1885 sedintele "Junimii" se desfasoara si la Iasi, si la Bucuresti, in casa din strada Mercur a lui Titu Maiorescu. Acum vor citi la "Junimea" Alecsandri, Despot-Voda, Fantana Blanduziei si Ovidiu, dar si Caragiale, comedia O noapte furtunoasa.

Cea de a treia etapa este cuprinsa intre 1885-1894. Conducatorul societatii este acum Iacob Negruzzi. Intre 1885-1900, "Junimea" dobandeste un pronuntat caracter universitar. Cele mai proeminente figuri ale stiintei si oratoriei universitare frecventeaza sedintele societatii.

Din 1900, in "Junimea" se impune o noua generatie de intelectuali, cei mai multi provenind din domeniul istoriei si al stiintelor naturii. Este vorba despre Grigore Antipa, D. Onciul, Simion Mehedinti.

Trasaturile "Junimii"

Unitatea "Junimii" provine din idealurile comune ale intemeietorilor ei. Structura morala a "Junimii", unitatea de spirit a membrilor ei pot fi observate in urmatoarele trasaturi:

Spiritul filosofic. Junimistii sunt oameni de idei generale. In dezbaterile purtate ei sunt atrasi de argumente rationale, de speculatii teoretice. "Cultul gandirii abstracte este atat de mare la "Junimea", incat in cercul ei se formeaza conceptul unei poezii filosofice" (T. Vianu, op. cit. ).

Spiritul oratoric. La "prelectiunile populare", oratorul aparea imbracat in frac sau in redingota, fara sa fie observat de public. Cu o dictie impecabila, el isi prezenta expunerea, fara sa citeasca de pe hartie. Oratorul trebuia sa inceapa, dar mai ales sa incheie printr-o comparatie care avea rostul sa ilustreze concluzia problemei prezentate. La sfarsit, iesea din scena tot fara sa fie observat.

Gustul clasic si academic. Junimistii prefera operele a caror valoare este confirmata de trecerea timpului. In schimb, ei raman opaci la manifestarile naturalismului si simbolismului, noile curente care se afirmau pe plan european. .

Ironia. Zeflemeaua junimista face ca toti adversarii societatii sa se coalizeze impotriva ei. Ironia este una din armele preferate ale junimistilor in numeroasele lor polemici. Acest mod de a aborda problemele nu se limiteaza doar la cei din afara grupului, ci ii vizeaza si pe cei care fac parte din el. De exemplu, Iacob Negruzzi este "carul cu minciuni", grupul celor care nu iau parte la discutii este numit "caracuda". Ironistul cel mai acerb al grupului este Vasile Pogor. El este autorul maximei dupa care anecdota primeaza . "Ironia este la Pogor o forma a libertatii spirituale si, poate, mai ales, a mobilitatii lui, a neputintei de a se stabili si de a adera, incat dusmanul unic al acestui om care imbratisa pe rand toate atitudinile era numai dogmatismul rigid si auster" (T. Vianu, op. cit. ). Maiorescu este lipsit de verva comunicativa a colegilor sai, dar este foarte sensibil la ridicol si il sanctioneaza cu spirit caustic.

Spiritul critic. Este cea mai de seama trasatura a junimismului. Trebuie inteles prin "spirit critic" actiunea sustinuta a junimistilor de a impune intregii societati romanesti "respectul adevarului". "In numele acestuia poarta Maiorescu luptele lui impotriva poeziei neinspirate, a limbii artificiale, a falsei eruditii, a megalomaniei de toate felurile. " (T. Vianu, op. cit. ). Aceasta trasatura a "Junimii" implica modestia, luciditatea in recunoasterea limitelor proprii. .

"Un suflu de temeinicie trece astfel prin cultura noastra intr-un moment care avea atata nevoie de o asemenea inraurire" (T. Vianu, op. cit. ). In spiritul "Junimii" se desfasoara activitatea literara a celor patru clasici ai literaturii romane, M. Eminescu, I. Creanga, I. L. Caragiale si I. Slavici. Operele acestora au marcat pentru totdeauna dezvoltarea literaturii romane. Reuniti sub denumirea de "Epoca marilor clasici", acesti scriitori impun un anumit mod de a scrie literatura, ofera modele exemplare de limba.

Junimistii au sustinut literatura nationala, au actionat pentru unificarea limbii romane, pentru educarea publicului. Scriitorii epocii s-au eliberat de retorica pasoptista si au o inalta constiinta estetica. Titu Maiorescu este intemeietorul criticii si esteticii in cultura romana. El este creatorul unui stil de idei, "descoperitorul conciziunii lapidare" (Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani)

Poezia epocii este dominata de Mihai Eminescu. El innoieste substanta poetica autohtona. Poetul cultiva aproape toate speciile genului liric: idila, egloga, satira, epistola, meditatia, elegia, sonetul,glosa, gazelul, oda, poemul, doina, epigrama. Prin teme si motive poezia eminesciana este romantica. Prospetimea si naturaletea limbii se datoreaza inserarii in text a formelor populare, familiare, arhaice si a expresiei intelectualizate. Nu lipsesc din limbajul poeziei eminesciene neologismele. Poetul aduce inovatii in structura metaforei, dar si in domeniul versificatiei. Eminescu este un vizionar care construieste vaste panorame ale universului .

Prin intreaga sa creatie, Ion Creanga este un scriitor realist. Noutatea artei sale consta in arta narativa, care are ca trasaturi tehnica orala a spunerii, dinamismul anecdotic, umorul si caracterul dramatic. Lumea satului este proiectata in fabulos .

I. L. Caragiale este cel mai important reprezentant al realismului. In comedii si in schite Caragiale abordeaza probleme specifice epocii in care traieste. In nuvele, viziunea este naturalista, iar in povestiri, fantastica. Caragiale cultiva comedia, drama, nuvela si schita. Ca si Creanga, I. L. Caragiale valorifica expresivitatea limbii vorbite. Trasaturile dominante ale stilului sau sunt oralitatea si umorul. Daca in opera lui Creanga oralitatea este de tip popular, la Caragiale este de tip suburban, semidoct. Caragiale nu apartine mediului lingvistic al eroilor sai, asa cum se intampla cu I. Creanga.

O contributie deosebita la dezvoltarea realismului in secolul trecut o are si I. Slavici. El se inscrie in linia realismului obiectiv. Este primul scriitor roman preocupat de viata sufleteasca a personajelor, de crizele lor morale. In nuvelele lui I. Slavici omul este o jucarie in mana sortii si se zbate intre a-si implini viata in limitele care i-au fost date si dorinta de a le sparge. Orice exces este urmat de o sanctiune morala.

TEST DE AUTOEVALUARE NR. 1:

STUDIU INDIVIDUAL:

Cititi studiul "Junimea" de Tudor Vianu ( in Opere, vol. 2, Editura "Minerva", Bucuresti, 1972, p. 130-194 ) si purtati o discutie cu tutorele pentru a va imbogati cunostintele despre Junimea.