Literatura pasoptista

Literatura pasoptista

Mihail Kogalniceanu

Darul de capetenie al lui Kogalniceanu este de a fi spirit critic atunci cand lumea nu-l avea si de a-l fi avut in forma constructiva, fara sarcasm. Peste tot, in programul revistelor, redactorul stie ce vrea. Dacia literara se cheama asa fiindca facand abstractie de loc, vrea sa se indeletniceasca cu  productiile romanesti fie din ce parte fie din orice parte a Daciei  in care scop are sa reproduca scrieri originale din toate publicatiile. Telul ii este infaptuirea dorintelor   ca romanii sa aiba o literatura si o limba comuna pt toti .

Romanul  Tainele inimii 

-publicat in  Gazeta de Moldavia  din 1850 i se poate atribui atat teoria propasimii fara ruptura cu trecutul, cat mai ales prin detaliile asupra zaharicalelor de moda veche si asupra cofeturilor piemontezului Felix Barla din Iasi, materie in care Kogalniceanu era expert

Kogalniceanu : este stimat si ca orator. I se gasesc in discursuri fel de fel de daruri de compozitie si de claritate. Toate aceste lucruri sunt azi moarte si in afara de bun simt nu se poate percepe mai nimic ce ar avea vreun raport cu creatia. In Cuvantul de la Academia Mihaileanu apartin liricii doar expresia patetica a iubirii de istoria romana. Discursurile publicate mai tarziu, pentru un public parlamentar batran si prozaic sunt incarcate de amanunte tehnice. Kogalniceanu nu-si poate ingadui avanturi poetice insa efectul lor dramatic se poate intui. Oratoria lui Kogalniceanu se caracterizeaza printr-o mare francheta in expresie prin ton discret, autoritar si plin de umor, cu definirea plastica a situatiilor ajutata cateodata prin gest   .cine mai umbla dupa minister,aiba parte de el..n-am fost niciodata pe la gari in intampinarea regelui. .

Kogalniceanu creeaza metafore oratorice ca aceea despre transfugi numitii "fluturi politici" sau despre revolutiile timide   in editiuni multiple in forma de duodecimi .