Nichita Stanescu EMOTIE DE TOAMNA

Nichita Stanescu     EMOTIE DE TOAMNA

Caracteristicile speciei

Textul este o poezie de dragoste ce apartine volumului de versuri O viziune a sentimentelor, a carui nota dominanta este reprezentata de exprimarea directa, necontrafacuta a emotiei de revelatia neasteptata a lumii interioare si de plasarea eului liric in pozitie centrala.

Titlul poemului este metaforic. Toamna devine simbolul unei stari sufletesti, sugerand teama eului liric pentru faptul ca iubirea nu este durabila. Pentru' poet, sentimentele modifica realitatea, dar sunt la randul lor modificate de aceasta, emotia fiind asadar proiectata in natura si in acelasi timp generata de succesiunea anotimpurilor.

Teme - motive. Tema poeziei este iubirea pe cale sa se stinga, transpusa in planul anotimpului de toamna. Metamorfoza launtrica a sentimentelor antreneaza o metamorfoza cosmica. Lumea intreaga se schimba sub influenta transformarilor interioare ale eului poetic.

Structura - compozitie. Primele doua versuri ale poeziei marcheaza inceputul unei stari de melancolie, determinata de senzatia pierderii dragostei ca urmare a absentei persoanei iubite, absenta pusa in evidenta in text prin intermediul simbolului umbrei: ,,A venii toamna, acopera-mi inima cu ceva. /cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta'. in a doua secventa, sentimentul premonitoriu al disparitiei iubirii se acutizeaza (,,Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori') si are consecinte imediate asupra eului liric care traieste impresia extatica de inaltare (,,ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori'). Amaraciunea cauzata de fragilitatea legaturii dintre indragostiti este subliniata si prin metafora ,,ochiului strain' si .,a frunzei de pelin'. Ultima parte a discursului poetic transmite insa ideea revigoranta a sublimarii iubirii, a transfigurarii ei in planul ideal al creatiei. Captata in vers, iubirea isi dovedeste imensa forta regeneratoare si purificatoare: "si atunci ma apropii de pietre si tac /iau cuvintele si le inec in mare. /Suier luna si o prefac /intr-o dragoste mare '.

Analiza stilistica

La nivel semantic, se inregistreaza prezenta in poem a trei arii lexicale: aria lexicala a termenilor ce se refera la planul uman, (,,inima', "ochi', ,,tac', ,,dragoste') sfera semantica a cuvintelor ce desemneaza spatiul terestru sau cosmic ("copac', "nori', ,,frunza', "pietre', "mare', ,,luna') si campul poeziei, reprezentat prin vocabula "cuvintele', dar si prin verbul "prefac', simbolizand fenomenul transfigurarii poetice.

Din punct de vedere morfologic, verbele se organizeaza de asemenea in trei serii: verbele la trecut indica un eveniment consumat (intrarea inevitabila intr-un alt anotimp al fiintei-toamna), verbele la prezent arata o suferinta actuala si de aceea intensa, dar si depasirea ei prin creatie, iar verbele la viitor sugereaza proiectia imaginara a despartirii indragostitilor. in plus, tot prin verbe autorul reda si miscarea de exteriorizare a eului liric (or sa-mi creasca, suier, rasar, prefac), opusa celei de repliere (ma tem, te ascunzi, sa se-nchida, le-nec).

Stilistic, metafora este elementul cel mai important al textului, care intretine ambiguitatea acestuia. Metaforele pot fi descifrate la Nichita Stanescu doar in context si au sensuri multiple. Astfel, "toamna' semnifica stingerea iubirii, dar induce si o stare de tristete, "acopera-mi inima cu ceva' inseamna calmarea tristetii, dar subliniaza si incercarea poetului de a-si cenzura sentimentele etc.

Receptare critica

"O viziune a sentimentelor accentueaza tocmai asupra ipostazierii eului in pozitie centrala, subiectul afirmandu-se ca focar de energie afectiva si ca atare, agent decisiv in procesul genetic al viziunii. E interesant de observat ca la fel ca in cele cateva poeme reprezentative din primul volum, momentul descoperirii de sine in univers este iarasi cel al trezirii, provocata, insa de data aceasta nu atat de un impuls din afara, ci de brusca revelatie a lumii launtrice intr-o clipa privilegiata, cu adevarat inaugurala, traita de aceea cu uimire, ca o surpriza'.

(I. Pop, Nichita Stanescu) (E.C.)