Opinii privind formarea si evolutia limbii romane

Opinii privind formarea si evolutia limbii romane

Cunoscand limba latina din scoala, Grigore Ureche a putut sa-si dea seama de originea limbii si a poporului nostru. El afirma pentru prima data in istoriografia noastra originea romana si unitatea poporului roman : "Rumanii, cati sa afla lacuitori la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Ram (Roma) sa trag"¹.

Despre latinitatea limbii, Gr. Ureche spune: " de la ramleni, cele ce zicem latina, paine, ei zic panis , carne, ei zic caro, gaina, ei zic galena, muieria, muliersi altile multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amaruntul, toate cuvintile le-am intelege"². Cronicarul vede clar ca in limba noastra exista si altfel de elemente in afara de cele latine: "Asijderea si limba noastra din multe limbi ieste adunata si ne ieste amestecat graiul nostru cu al vecinilor din prinprejur, macara ca de la Ram ne tragem, si cu ale lor cuvinte ni-s amestecate" ³

Varianta oficiala a istoriei limbii romane este contestata de varianta continuitatii geto-dacice in regiune. Aceasta teorie a continuitatii se imparte la randul ei in mai multe sub-versiuni - unele mai indraznete, altele care incearca doar sa rezolve discrepantele si improbabilitatile din teoria romanizarii complete a Daciei.

Astfel, limba romana ar continua direct limba daca, in aceeasi arie lingvistica (o limba din grupul tracic, despre care exista date

putine si intens controversate). Dupa incheierea cuceririi romane a Daciei, in 106, si pana la retragerea trupelor imperiale la sud de Dunare din 275, populatia locala dacica este desigur romanizata. Cu toate acestea, s-a argumentat ca intervalul de 169 de ani nu a fost un timp suficient pentru schimbarea completa, intr-un teritoriu relativ intins, a caracterului lingvistic local. Mai mult, din consideratii socio-lingvistice, se considera ca proportia militarilor si administratorilor romani la nord de Dunare in comparatie cu un numar foarte redus de vorbitori ai limbii latine culte a impiedicat impunerea acestora din urma in fata vorbitorilor de latina vulgara. Acest lucru a determinat existenta in intreg bazinul Dunarii de Jos a unei limbi proto-romanesti, ca o 'lingua franca', o limba unica, comuna tuturor dialectelor romane.

Astfel apare o ipoteza care ar explica trasaturile latine atat de manifeste ale limbii romane, prin existenta unei indelungate latinitati pre-romane in Dacia. Un argument comparativ adus deseori in discutie aici este caracterul mult mai latin, evident, al romanei in raport cu acela al limbilor vechi celtice, pictice si scotice din insulele britanice - care au fost ocupate militar si continuu romanizate timp de aproape sase secole (55 i. Hr. - 430 d. Hr. apoi pana la invazia saxona).

"Torna, torna fratre!" s-a crezut ca acest strigat al unui soldat roman (mentionat in documente pentru ca se pare ca a dus la pierderea unui razboi, fiind confundat cu semnalul de retragere) ar fi o mentiune din protoromana. Calinescu contrazice afirmatia, pentru ca nici unul dintre caracterele esentiale ale cuvintelor romanesti nu se regaseste aici.

Dosoftei a insemnat pe marginea unei psaltiri un cintec de vitejie pe care-l punea pe seama lui Stefan cel Mare: "Hai, frati, hai frati, la navala dati/ La navala dati, tara s-aparati;/ Hai, frati, hai frati, la navala dati/ La navala dati, crucea s-aparati;/ Hai, frati, hai frati, la navala dati/ La navala dati, steagul s-aparati" afirmatia nu poate fi argumentata stiintific.

In documentele sibiene se gaseste insemnarea ca la 1495 s-a dat suma de un florin unui preot roman care a compus o scrisoare in limba romana. Din pacate, documentul s-a pierdut.

P. P. Panaitescu crede ca juramintul facut de Stefan cel Mare la Colomeea a fost tradus in latineste pe baza unei versiuni romanesti care s-a pierdut.

Codicele de la Ieud are pe prima pagina o data pe care unii cercetatori au descifrat-o ca fiind 1391 - 1392.