Realizeaza un eseu structurat, de 3-4 pagini, in care sa prezinti lirica eminesciana de inspiratie folclorica

Realizeaza un eseu structurat, de 3-4 pagini, in care sa prezinti lirica eminesciana de inspiratie folclorica.

In redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

precizarea catorva creatii populare valorificate de Mihai Eminescu;

teme si motive preluate;

idei, conceptii, particularitati stilistice;

prezentarea comuniunii om - natura, obiceiuri, traditii;

inserarea unor citate.

. Mihai Eminescu a fost si un mare iubitor de folclor, fapt relevat de datele biografice, copilaria sa la Ipotesti fiind marcata de povesti, doine, proverbe etc.

Calatorind prin tara Eminescu a cules o serie de creatii populare care au fost publicate intr-un volum distinct "Literatura populara'. Aceasta antologie cuprinde texte autentice pentru ca poetul nu a intervenit, asa cum a procedat Vasile Alecsandri, in structura operei, nu a modificat rime, ritmuri, versuri. Pe de alta parte, Mihai Eminescu s-a inspirat din folclor, elaborand creatii originale adevarate capodopere ale literaturii noastre.

Din sfera folclorului Eminescu a retinut: teme, motive, credinte, traditii, obiceiuri, metrica si versificatie, limbaj popular.

intre creatiile de inspiratie folclorica trebuie amintite: Luceafarul, Calin (file din poveste), Mai am un singur dor, Revedere, Povestea teiului, Povestea codrului, Craiasa din povesti, Ce te legeni, La mijloc de codru.

Capodopera eminesciana, Luceafarul are ca punct de plecare doua basme romanesti culese de germanul Richard Kunisch care a intreprins o calatorie in Tarile Romane: Fata in gradina de aur si Miron si frumoasa fara corp.

in basmul Fata in gradina de aur se relateaza despre o fata de imparat deosebit de frumoasa care^ este inchisa intr-un castel, inconjurata numai de obiecte de aur. imparatul considera ca nici un muritor nu este demn de frumusetea ei si a preferat s-o izoleze. De ea s-a indragostit un zmeu care vrea sa o duca in lumea sa. Despre fata afla si tanarul Florin care pleaca spre castelul de aur. El este sfatuit de Sfanta Miercuri, Sfanta Vineri si Sfanta Duminica sa nu treaca prin Valea Aducerii Aminte, Valea Disperarii si Valea Plangerii. Florin uita sfaturile si trece prin aceste vai, din care cauza au loc reveniri acasa, in cele din urma ajunge la castelul de aur insa nu poate patrunde pentru ca fata era extrem de bine pazita. intr-una din zile, tanara deschide o fereastra dorind sa simta aerul proaspat, pentru ca in jurul sau exista numai artificialitatea data de obiectele de aur. Florin arunca o floare frageda pe fereastra, fata vrea sa vada de unde vine aceasta si il zareste pe Florin, de care se indragosteste. Cu ajutorul unei pasari fermecate, Florin o rapeste pe fata si fug amandoi in lume. Intervine, insa, zmeul care se revolta si arunca asupra fetei o stanca. Fata piere, iar Florin se stinge de durere in Valea Plangerii.

in basmul Miron si frumoasa fara corp actiunea se concentreaza in jurul voinicului Miron care savarseste mai multe fapte vitejesti pentru care este rasplatit de imparat cu jumatate de imparatie si cu fiica sa de sotie.

Miron afla de o frumoasa care traia in palatele de clestar, este cuprins de dorinta de a o vedea si pleaca, parasindu-si imparatia si sotia.

Dupa mai multe peripetii ajunge la palatele de clestar, o gaseste pe frumoasa pe care o visa, insa este cuprins de deznadejde pentru ca

aceasta fiinta nu avea consistenta materiala, era ca un abur, ca un fum. Neimplinindu-si visul de iubire, Miron se intoarce acasa si moare de durere.

Prin aceste creatii Mihai Eminescu a retinut: atmosfera de basm, formula introductiva: "A fost odata ca-n povesti si ideea de iubire "peste fire'.

Cele doua basme au fost versificate de Eminescu, rezultand doua poeme remarcabile. In varianta lui Eminescu a basmului "Fata in gradina de aur' apare insa o schimbare: se renunta la gestul brutal al zmeului, acesta va adresa celor doi tineri un blestem, acela de a trai atat de fericiti toata viata incat sa aiba o singura durere: aceea de a nu muri deodata.

Tot in poemul Luceafarul se valorifica si mitul Zburatorului. Fata de imparat este cuprinsa de primii fiori ai iubirii si atunci il invoca pe Luceafar. Acest mit este dezvoltat, mai pe larg, in poemul Calin (file din poveste). De data aceasta Zburatorul este insusi eroul poemului, Calin. Pe langa acest mit, in poem apar si traditii si obiceiuri legate de nunta. Mihai Eminescu prezinta doua nunti: una imparateasca si alta a gazelor. in prezentarea ceremonialului nuntii, poetul a retinut numai cateva obiceiuri care i s-au parut mai importante. Nunta gazelor reda, intr-o forma alegorica, nunta tipic taraneasca. Cuceritoare este atmosfera de veselie specifica spatiului rural si sunt reflectate obiceiurile legate de petitul fetei, intalnirea dintre mireasa si mire, prezenta lautarilor, a nuntasilor.

Aceasta nunta apare, exact ca in folclor, ca un spectacol la care trebuie sa participe intreaga colectivitate, in cadrul careia fiecare are un rol bine precizat. Si in poemul eminescian apare mentalitatea populara conform careia nunta reprezinta trecerea omului pe o noua treapta existentiala si sociala si, in acelasi timp, ea devine simbolul maturitatii.

Mihai Eminescu a preluat din folclor si atitudinea filosofica a omului in fata mortii in poezia Mai am un singur dor, denumita Miorita lui Eminescu. Aici apare motivul sau mitul mioritic reprezentat de: seninatatea omului in fata mortii, credinta ca dupa moarte omul intra in circuitul naturii si singuratatea individului in fata mortii.

Ca si in folclor, Eminescu percepe moartea ca o integrare in natura, din care cauza el isi doreste sfarsitul intr-un cadru in care exista elementele pe care le-a indragit mult in timpul vietii: teiul, marea, stelele, luceferi: " Deasupra-ti teiul sfant/ Sa-si scuture creanga', "Luceferi, ce rasar/ Din umbra de cetini,/ Fiindu-mi prieteni,/ O sa-mi zambeasca iar.'

O alta poezie, elaborata in metru popular, este Revedere, publicata in "Convorbiri literare', in 1879.

Textul este structurat sub forma unui dialog intre om si codru, care releva eternitatea, statornicia naturii, atribute care sunt in opozitie cu efemeritatea umana.

Critica literara considera poezia drept o meditatie filosofica asupra tragismului existentei umane. Acest dialog presupune personificarea codrului care apare ca un batran intelept, ca un martor a tot ce se intampla pe pamant.

Dialogul om - natura se deruleaza ca si in creatiile folclorice, cu formulari tipice limbajului oral, popular. Omul se adreseaza codrului cu vocativele "Codrutule', "dragutule', diminutive des intalnite in limbajul familiar. Codrul, in postura inteleptului, raspunde calm, demonstrand ca vesnicia naturii inseamna succesiunea anotimpurilor, repetarea fenomenelor. Natura este, concomitent, eterna, dar si schimbatoare. Schimbarile din natura sunt numai formale sau tin de subiectivismul omului. Anotimpurile care se succed isi au specificitatea lor, se schimba numai latura exterioara, pentru ca elementele fundamentale raman mereu aceleasi.

De fapt, schimbari au loc numai in existenta umana care se supune timpului, perimarii, acestea reprezentand apropierea de moarte.

Concluzia textului ar fi ca dramatismul omului provine din perisabilitatea sa: "Numai omu-i schimbator/ Pe pamant ratacitor/Iar noi locului ne tinem/ Cum am fost asa ramanem'.

Distinctia intre etem si efemer este evidenta, codrul enumerand o serie de elemente ale naturii care atesta vesnicia: marea, raurile, luna, soarele, codrul.

Atmosfera rustica, senzatia de arhaic sunt conturate cu ajutorul fonetismelor populare: "am imbiat', "implorandu-si' sau prin intermediul regionalismelor: "troienind', "gonind', "cofeile', "doina' sau a interjectiei: "ia'. Cateva epitete au valoare metaforica: "multa vreme', "multa lume' care definesc cele doua notiuni filosofice fundamentale: timpul si spatiul. Epitetul "multa' creeaza senzatia de extindere in spatiu, de durabilitate. Epitetul este, totusi, in relatie de antinomie cu adverbul "de mult' folosit de codrul personificat si care implica ideea de eternitate.

Expunerea lirica a codrului, organizata intr-un limbaj simplu, transmite si idei legate de raportul om - univers. Natura terestra si spatiul cosmic sunt simboluri ale eternului, in timp ce omul se resemneaza, recunoaste conditia tragica a celui care nu reprezinta decat o parte infima din acest univers.

Mihai Eminescu a demonstrat ca limbajul viu al neamului, folclorul sunt valori extrem de importante care trebuie valorificate, facute cunoscute universalitatii, pentru ca, numai prin ele, se poate realiza specificitatea, individualitatea unei culturi nationale.