O,ramai

De Mihai Eminescu

I.Date despre autor si opera.

1.Mihai Eminescu a lasat posteritatii o creatie artistica fara egal atat ca diversitate tematica si profunzie a gandirii, cat si ca putere de expresie.

2.Poezia O,ramai. ne da si ea masura geniului eminescian.

3.Titlul sugereaza chemarea arzatoare a padurii adresata poetului.

II.Continutul.

1.Poezia este conceputa ca un dialog intre scriitor si codru.

2.Elegia este structura in doua parti.

3.Partea intai este constituita din cinci strofe:

a) padurea copilariei I se adreseaza direct si patetic poetului, remarcandu-se intensitatea iubirii si frenezia chemarii;

b) codrul ii ofera intelegerea, fiindu-I confident, dar si ocrotire, identificandu-se cu universul pur, mirific al copilariei;

c) totul este straniu stand sub zodia clar-obscurului, a tainei;

d) universul cunoasterii copilului se imbogateste deoarece incepe sa inteleaga glasul naturii naturii I sa vibreze in ritmul ei;

e) are loc o iluminare prin cunoaterea si copilul poate trai clipe de imensa fericire in decorul padurii si sub vraja lunii.

4. Partea a doua este constituita din ultimile doua strofe:

a) pune in evidenta atitudinea poetului fata de chemarea padurii ,o data cu trecerea copilariei;

b) atitudinea poetului este in concordanta cu varsta ,cu etapa propiei deveniri:

-de nepasare ,de indiferenta ,in tinerete;

-de regret ,la maturitate.

III. Particularitatile operei

1. Poetul foloseste simboluri pentru fiecare din segmentele temporale ale devenirii: padurea = copilaria, campul = tineretea, astazi = maturitatea.
2. sentimentele poetului sunt exprimate gradat in functie de etapele varstei.

IV. Concluzii

1.Aceasta poezie se alatura altor elegii eminesciane de aceiasi valoare.

2.Elegia si-a gasit stralucirea in creatia lui Mihai Eminescu.

Mihai Eminescu ,poetul nostru national, a lasat posteritatii o creatie artistica fara egal, atat ca diversitatea tematica si profunzime a gandirii, cat si ca putere de expresie. Alaturi de Luceafarul, Calin (file din poveste), Lacul, Ce te legeni., Revedere, cele cinci Scrisori etc., o creatie deosebit de originala, care ne da masura geniului eminescian, este si poezia O,ramai.

Elegia O,ramai. a fost publicata in revista Convorbiri literale la 1 februarie 1879 si pune in lumina motivul comuniunii dintre om si natura, al interesului naturii pentru iubirea poetului.

Titlu, constituit dintr-o interjectie si un imperativ, reluat si in primul vers cu vb. Repetat, sugereaza tocmai chemarea arzatoare a padurii adresata celui care ii cutreierase de atatea ori adancurille si-I descoperise farmecul.

De aceea poezia este conceputa ca un dialog intre scriitor si codru, chemarea padurii ramanand insa fara raspuns caci poetul se manifesta prin gest si mimica si prin interiorizarea propriilor sentimente.

Elegia este structura in doua parti: prima parte, constituitadin cinci strofe, incare padurea il cheama pe poet in lumea de basm a copilariei ,

si cea de cea de a doua parte -ultimele doua strofe-, unde, cu sfasietate durere, este reliefata imposibilitatea intoarcerii poetului in aceasta lume mirifica.

Mai intai padurea copilariei, personifica, asemenea unei fiinte omenesti apropiate, il intelege si-l indrageste pe poet si de aceeai se adreseaza direct, patetic: ,,O, ramai, ramaila mine,/te iubesc atat de mult!/Ale tale doruri toate/nu mai eu stiu sa le ascult".

Intensitatea iubirii,frenezia chemarii sunt puse in evidenta prin prezenta interjectiei ,,o" prin repetarea imperativului ,,ramai" ,prin constructia de superlativ afectiv ,,atat de mult", la care se adauga inversiunea ,,ale tare doruri toate" si adverbul ,,numai", cu valoarea restrictiva si de intarire.

Padurea ii ofera intelegerea, fiindu-I confidenta dar si ocrotire, caci ea se indentifica, in strofa a doua, cu universul pur, mirific al copilariei (,,in al umbrei intuneric/te asaman unui print") si ii ofera posibilitatea cunoateri, (,,ce se uit-adanc in ape /cu ochii negri si cuminti") a patrunderii in ritmurile intime ale naturii, in rosturile lumii .

Totul este acum straniu, ca in povestile copilariei, sta sub zodia clar -obscurului, a tainei, a nedeslusitului, ideea fiind sugerate prin intunericul umbrei, prin vuetul valurilor si prin miscarea ,,naltei ierbi", dar si prin comparatia ,,te aseaman unui print" si epitetul dublu ,,ochii negri si cuminti".

Universul cunoasterii copilului se imbogateste, deoarece incepe sa inteleaga glasul naturii chiar sa vibreze in ritmul ei : ,,eu te vad rapit de farmec/cum ingani cu glas domol, /in a apei stralucire / intinzand piciorul gol".

Are loc, de data aceasta,o iluminare prin cunoastere, si in decorul de basm al padurii si sub vraja lunii,copilul poate trai clipe de imensa fericire, pierzand pentru moment notiunea timpului si ancorand in atemporalitate: ,,si privind la luna plina/ la vapaia de pe lacuri,/ anii tai se par ca clipe,/ clipe dulce se par ca veacuri". Ideea de iluminare, de fascinatie, prin cunoastere este reliefata prin imagini vizuale, ,,a apei stralucire", ,,luna plina", ,,vapaia de pe lacuri", si auditive-,,glas domol", realizate prin epitetele ,,plina", ,,domol" si metafora ,,vapaie de pe lacuri".

Epitetul ,,clipe dulci", comparatiile ,,anii se par ca clipe", ,,clipe se par ca veacuri", repetitia substantivului ,,clipe" si a vb. ,,se par" vor sa sugereze fericirea deplina datorita deliciilor oferite de natura, abandonarea parca, dincolo de timp.

Cea de-a doua secventa constituita din ultimile doua strofe pune in evidenta atitudineea poetului fata de chemarea padurii o data cu trecerea copilariei. Pentru inceput este o atitudine de nepasare, de indiferenta, propiei tineretii si manifesta prin gest si mimica: ,,suieram l-a ei chemare si-am iesit in camp razand."

Maturitatea, sugerata prin adverbul ,,astazi" din ultima strofa, impune o alta atitudine, de intelegere a imposibilului intoarcerii poetului in lumea copilariei si deci in timp.El este coplesit de regretful copilariei si fericirii pierdute si ,,arunca, in cele din urma, timpului neiertator un strigat dramatic.

Aceasta poezie care da glas regretului pentru trecerea anilor copilariei se alatura altora care exprima durerea pentru zadarnicia vietii, pentru iubirea neimplinita.