"PASA HASSAN" de George Cosbuc

"PASA HASSAN"

de George Cosbuc

COMENTARIUL     TEXTULUI

George Cosbuc (1866-1918), poet ardelean, a adus in peisajul literar posteminescian o poezie plina de vitalitate, caracterizata printr-o mare claritate a stilului. Volumele sale de versuri "Balade si idile" anul 1893, "Fire de tort" anul 1896, "Ziarul unui pierde vara" 1902 si "Cantece de vitejie" 1904 - contin creatii lirice si epice.

Poezie "Pasa Hassan" se inscrie in categoria creatiilor cosbuciene care evoca personalitati si evenimente istorice deosebite si a fost publicata pentru prima data in revista Vatra, in anul 1904, intr-o perioada in care poetul era cu deosebire preocupat de marile idealuri sociale si nationale.

Inspirata din opera lui Nicolae Balcescu, "Romanii supt Mihai - Voievod Viteazul", capitolul "Clugarenii". Poezia "Pasa Hassan" este o opera literara culta, deoarece are autor cunoscut, George Cosbuc si este o balada istorica, pentru ca infatiseaza o intamplare din trecutul nostru istoric.

In ciuda aparentelor, intre titlul baladei si continutul ei este o deplina concordanta. Portretul lui Mihai Viteazul nu este infatisat direct, ci se contureaza din impresiile pe care le produc faptele sale asupra conducatorului turc Pasa Hassan.

Expozitiunea. Poezia incepe cu imaginea domnitorului roman, care imparte groaza si moartea printre pagani. El trece printre dusmani cu fulgeru-n mana, facand carare. Descrierea prabusirii armatei otomane are rolul de a evidentia vitejia si spiritul de sacrificiu al romanilor. Ritmul alert, dinamismul actiunii sunt redate prin verbe semnificative: "rup", "salta", "cade", "se-n china". Imaginea dezastrului ostirii otomane, redata prin metafora hiperbolizata "cade-n mocirla un val dupa val"     este iregistrata de spaima cailor ce "Rup fraiele-n zbucium si salta" .

Primele doua strofe ale baladei ilustreaza imaginea grandioasa a luptei romanilor condusi de Mihai Viteazul, a carei maretie domina campul. Atmosfera de balada este realizata cu ajutorul figurilor de stil. Hiperbola: "o-mparte carare facand", sugereaza neobisnuitul intamplarii, iar metafora "cu fulgeru-n mana" asociata cu epitetul "turcimea-n vrasbita" releva comportamentul impresionant al romanilor. In strofa a treia perspectiva prezentarii luptei se ingusteaza. Atentia cititorului este dirijata spre Hassan, care stand "departe de lunca" , incearca o diversiune prin Mihnea. Trasaturile dominante ale domnitorului sunt curajul si dorinta de a invinge pe cotropitorii turci. Se misca prin ostirea otomana "ca volbura toamnei!" , "ca lupul intre oi" - cele doua comparatii au rolul de a reliefa maretia domnitorului roman.

Desfasurarea actiunii, cuprinsa in urmatoarele trei strofe, incepe cu adresarea directa a voievodului catre pasa si infatiseaza, in esenta, atitudinea turcului si reactiile sale in fata unei posibile confruntari. Frica il determina pe Hassan sa-l vada pe Mihai Viteazul in proportii hiperbolice. "Salbaticul voda e-n zale si-n fier", "pe frunte poarta o cupola gigantica", "vorba-i e tunet, rasufletul ger", - culmineaza cu o imagine terifianta a conducatorului roman "Si voda-i un munte", sugerand apogeul spaimei.

Ultimele doua strofe a zecea si a unsprezecea constituie punctul culminant. Hassan atinge culmea disperarii. "Turbanul ii cade si-l lasa cazut" , chiar daca aceasta inseamna dezonoare. "Isi rupe cu mana vesmantul" deoarece are impresia ca vantul se-mpiedica "in largile-i haine"    si-"n loc e tinut".

In deznodamantul baladei - concentrat in ultima strofa - ironia autorului sugereaza dispret: "Si-n ceasul acela Hassan a jurat / Sa zaca de spaima o luna". Cele doua personaje ale baladei, Mihai Viteazul si Pasa Hassan, sunt construite in antiteza. Ea scoate in evidenta trasaturi antagonice: curajul domnitorului roman si frica pasei, spiritul de sacrificiu al voievodului si lasitatea conducatorului turc.

Fiind o balada culta, se remarca varietatea procedeelor artistice folosite, ce confera stilului armonie si finete. Pentru a reda culoarea epocii, poetul foloseste arhaisme - "flinte", "pasa", "ghiaur", "spahii", "bei" - iar prin inversiuni se evidentiaza caracteristicei ale unor fapte sau personaje.

( balada culta-olimpiada)