PATUL LUI PROCUST

PATUL LUI PROCUST

Context literar. Patul lui Procust este un roman subiectiv: faptele sunt prezentate discontinuu si intrerupt. Romanul subiectiv anuleaza omniscienta naratorului prin introducerea personajului reflector, naratiunea este la persoana 1, iar, in ceea ce priveste personajele, in locul tipurilor apar individualitati.

Patul lui Procust (1933) este o dovada ca, in opinia autorului, formula narativa a romanului realist este artificiala. Asezand eul in centrul existentei, pretuind intuitia in detrimentul ratiunii, considerand realitatea ca flux al constiintei, Camil Petrescu creeaza un roman modern, care il aseaza alaturi de Andre Gide, James Joyce. Virginia Woolf sau William Faulkner.

Specificul speciei. in Patul Iui Procust perspectiva narativa este una complicata, intelectualizata, denotand o impresie de autenticitate care este redata in primul rand prin analiza psihologica profunda si prin respingerea calofdiei.

Titlul. in mitologia greaca, Procust era un talhar care isi chinuia victimele pe un pat, scurtandu-i pe indivizii prea inalti si lungindu-i pe cei scunzi.

Pentru Camil Petrescu, constiinta in care se reflecta imaginea celuilalt este un fel de pat al lui Procust, adica un sablon, un mecanism rational care nu poate cuprinde inefabilul sufletesc. De aceea.

personajele lui sunt construite ca intr-un joc de oglinzi, fiecare aparand mereu altfel, in functie de constiinta reflectoare.

Tema este iubirea.

Rezumat

Primele trei capitole sunt compuse din scrisorile doamnei T.

La optsprezece ani, ea se casatorise cu un inginer, plecase in Germania si revenise in tara dupa divort. Se reintalneste cu D., un prieten din copilarie, care o iubea de cincisprezece ani. Acesta "precoce imbatranit', studiase Dreptul, dar lucra noaptea la o gazeta.

Doamna T (Maria T. Manescu) vorbeste si despre iubirea ei pentru un enigmatic domn***, pe care - aflam dintr-o nota la subsol datorata scriitorului - il cheama Fred Vasilescu. Era fiul industriasului Tanase Vasilescu din romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi.

Urmatorul capitol, lntr-o dupa-amiaza de august, prezinta jurnalul lui Fred Vasilescu. El descrie mai intai relatia dintre el si Emilia Rachitaru, o prostituata pe care o cunoaste de la un teatru popular. in locuinta Emiliei, Vasilescu descopera fotografia lui Ladima, un ziarist pe care el il cunoscuse candva. Surprins sa afle ca Emilia fusese iubita de omul acela deosebit, Fred Vasilescu vrea sa cunoasca misterul care inconjurase aceasta relatie. Curios, el incepe sa citeasca scrisorile trimise de Ladima Emiliei.

Interesat sa o ajute pe Emilia sa-si gaseasca un rol la un teatru, Ladima se indragosteste de ea, crezand-o un model de puritate si bunatate. Poet, ducand o viata boema, Ladima se autoiluzioneaza ca e iubit.

Gasind o scrisoare expediata de la Techirghiol, Fred Vasilescu isi aminteste cum il cunoscuse el pe Ladima, la mare. in restaurantul de la Techirghiol, Vasilescu se purtase necuviincios cu doamna T, iar Ladima intervenise luandu-i apararea femeii. Este rememorata prietenia lui Vasilescu cu Ladima si inceputul relatiei dintre Fred Vasilescu si doamna T

in cele din urma, Ladima intelege ca el nu va fi niciodata alaturi de "logodnica' lui, Emilia. Umilit, sarac si bolnav, el se sinucide, nu inainte de a imprumuta bani pe care-i lasa in buzunar, ca sa nu se creada ca s-a sinucis din cauza saraciei. El ii adreseaza si doamnei T. o scrisoare de dragoste, pentru a inlatura banuiala ca ar fi fost in stare sa se omoare pentru o prostituata.

Epilogul I, din acelasi jurnal al lui Fred Vasilescu, este o reconstituire a ultimelor zile ale lui G. D. Ladima. Epilogul II, povestit de autor, prezinta sfarsitul lui Fred Vasilescu, intr-un accident de aviatie.

Autorul lasa caietele cu amintiri ale lui Fred Vasilescu doamnei T, femeia care il iubise.

Structura - compozitie. Romanul are o structura complicata, determinata de intentia autorului de a crea impresia de autenticitate. Pentru ca in roman se intersecteaza destinele mai multor cupluri, intamplarile decurg dupa fluxul amintirilor.

Totusi, primele trei capitole, cuprinzand scrisorile doamnei T. si ultimul capitol, narat de autor (Epilogul II), prezinta faptele cronologic.

Intre ele exista alte doua capitole: unul dilatat (Intr-o dupa-amiaza de august), descriind in esenta povestea cuplului Ladima-Emilia, din jurnalul lui Fred Vasilescu, ^Furrcrl mai mic (Epilogul I), din acelasi jurnal, care prezinta, din diferite unghiuri, moartea lui Ladima.

in capitolul intr-o dupa-amiaza de august sunt evidente doua planuri, unul al prezentului, celalalt al trecutului. Ele se amesteca datorita asociatiilor de idei si rememorarilor intamplatoare.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Autorul apare in cateva note de subsol, deci este un autor-personaj, care descrie cum l-a cunoscut pe Fred Vasilescu. in Epilogul II, el prezinta si intalnirea sa cu doamna T.

Autorul si-a ales ca naratori principali pe doamna T. si pe Fred Vasilescu. Fiecare narator are o perspectiva proprie asupra acelorasi intamplari. Pentru cititor, modalitatea nu poate fi decat interesanta.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Personajele romanului sunt organizate in urmatoarele cupluri: doamna T. - D., Fred - Emilia, Ladima - Emilia, Fred - doamna T. Ele reprezinta ipostaze ale erosului, de la simpla nevoie de adoratie pana la iubirea pasionala.

Cuplul Fred - doamna T. reprezinta ipostaza superioara a iubirii, pentru ca ei traiesc o drama a neimplinirii.

George Demetru Ladima este eroul principal al romanului. Evocat din unghiuri diferite, imaginea lui se recompune prin tehnica oglinzilor exterioare si subiective.

Cel mai mult se apropie de el Fred Vasilescu, care il descrie astfel: "inalt, slab, cu ochii rotunzi si orbitele mari, adancite cu o mustata de sergent-major si carare de frizer '-'. Ulterior, citindu-i scrisorile trimise Emiliei. Fred Vasilescu si-1 aminteste ca "uri om atat de serios, un profesor ca infatisare, care facea oricui, chiar asa demodat, o impresie de reala distinctie '..

intre ei se produce o fireasca apropiere. Din scrisori, fiul industriasului deduce o drama asemanatoare cu a lui. il va simti pe Ladima ca pe un frate: "frate adevarat, din acelasi altoi de suferinta, care era grav ca un profesor universitar '.

Numit director la ziarul " Veacul', Ladima se dovedeste om cu principii, greu de manevrat de catre Nae Gheorghidiu si Tanase Vasilescu. Unul dintre bunii prieteni ai poetului, Cibanoiu, il considera

un om inteligent, pe cand Penciulescu il numeste ,, dobitocul ala'.

Tipul intelectualului intransigent, eroul traieste, in primul rand. o drama de ordin social. El este un inadaptat, care nu poate scrie decat ceea ce gandeste. Cerandu-i-se altceva, el trebuie sa renunte. In al doilea rand, dragostea lui pentru Emilia pare neverosimila, dar explicabila prin structura personajului, prin sensibilitatea si nevoia lui de tandrete. Negasind nici aici sprijin, Ladima nu rezista.

Personaj tragic, obligat la o existenta mediocra, Ladima este, prin luciditate, comparabil cu Gelu Ruscanu, eroul din drama Jocul ielelor.

Particularitati stilistice. Naratiunea la persoana I, jurnalul si scrisorile, ca si fluxul constiintei individualizeaza stilul scriitorului printre contemporanii sai.

Desi se declara cu ostentatie anticalofil, asa cum arata Irina Petras, este vorba mai degraba de "calofilia anticalofilului'. Dupa cum observa T. Vianu (in Arta prozatorilor romani), fraza devine acum "lunga perioada proustiana, cu incidentele ei, cu acea acumulare de asociatii in jurul unei impresii unice, care face usor de recunoscut modelul prestigios '.

Receptare critica

"Cu Patul lui Procust patrunde in literatura noastra prima influenta identificabila a artei literare a lui Marcel Proust.'

(Tudor Vianu, Camil Petrescu)

"Teoria romanului noii structuri, scoasa de Camil Petrescu a posteriori din romanul proustian, este desigur interesanta si profitabila, macar pentru autorul insusi'

(Alexandru Piru, Camil Petrescu, teoretician literar)

Fragment semnificativ comentat

,, Luni de zile n-am mai stiut nimic despre el. Ma intrebam uneori ce s-a facut - mi se pare ca te-am intrebat si pe dumneata despre el ~ cred ca pe jumatate bucuroasa ca nu ma mai sacaie cu staruintele sale, pe jumatate oarecum nelinistita ca s-ar putea sa fiu uitata de cineva pentru care ani de zile am fost sensul vietii lui, devenita acum indiferenta ca un astru care s-a racit. Mi se parea ca asta ar fi pentru mine insami o dovada ca intr-adevar poate inceta cineva sa ma iubeasca si ca deci ar putea veni o zi, cand pentru X as fi o femeie ca oricare alta, pe care o lasi pe strada sa treaca fara s-o opresti, adica fara sa socoti intalnirea cu ea un mic eveniment. '■

Textul este un fragment din a treia scrisoare a doamnei T. La insistentele autorului, doamna T isi prezinta viata intr-o suita de trei scrisori in care relateaza despre doua iubiri.

Prima, cea a lui D. ii trezeste un sentiment neplacut; cea de-a doua, a lui X, plina de pasiune, devine iubirea vietii ei, careia doamna T. ii raspunde, fara insa ca relatia lor sa reziste.

Fragmentul arata incertitudinea eroinei, pe de o parte "bucuroasa' ca D. n-o mai deranjeaza cu insistentele lui, pe de alta parte ..nelinistita' ca intr-o zi ar putea fi uitata de X si ar deveni "o femeie ca oricare alta'.

Confesiunea doamnei T. arata caracterul imprevizibil al sufletului omenesc. Ea refuza iubirea lui D., dar doreste iubirea lui X (Fred Vasilescu), desi acesta isi reprima, in cele din urma, pasiunea.

Textul este reflexiv. Analizand-si sentimentele, doamna T. doreste parca altceva, o implinire proprie eroilor lui Camil Petrescu, altfel imposibil de atins.

Fraza ampla, lipsita de figuri de stil, admitand uneori doar comparatia ("ca un astru care s-a racit') sugereaza zbuciumul, sensibilitatea omeneasca in fata vietii. (G.A.)