PLUMB de George Bacovia

Simbolismul este o miscare artistica si literara de la finele secolului XIX, care se opunea naturalismului si Parnasianismului, potrivit caruia valoarea fiecarui obiect si fenomen din lumea inconjuratoare poate fi exprimata si descifrata cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. In literatura romana simbolismul patrunde prin poemele si textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alti reprezentanti sunt Stefan Petica, Ion Minulescu si mai ales George Bacovia, care foloseste poezia simbolista drept pretext, pentru a creea o poezie metafizica, cu nuante expresioniste sau existentialiste.

In cele doua catrene ale acestei poezii, sunt reunite motive si stari sufletesti specifice acestui poet: moartea, prabusirea, frigul, somnul, pustiul, singuratatea, apasarea.

Titlul poeziei are mai multe sensuri si anume : un sens concret (plumbul) sugereaza o serie de stari sufletesti abstracte.Plumbul are culoare cenusie si o greutate mare.
  Cenusiul ar putea sugera plictisul, monotonia si uratul care caracterizeaza lumea bacoviana.
Titlul reuneste astfel mai multe semnificatii: monotonia existentiala, apasarea sufleteasca, plictisul, caderea. Pasarea cu aripi de plumb din finalul poeziei, sugereaza prabusirea, imposibilitatea zborului, boala si moartea.

Din punct de vedere fonetic , se apeleaza la  p  si  b  , consoane explosive si exprima caderea cu zgomot ;  l este o consoana vibranta ,  m consoana nazala , iar  u  este vocala grava .

Poezia  Plumb  ,scrisa de George Bacovia contine doua planuri : unul interPoezia  Plumb  ,scrisa de George Bacovia contine doua planuri : unul interior si unul exterior. Planul exterior consta in prezentarea cimitirului si a cavoului , iar cel interior prin prezentarea mortului ,a iubirii.

In cele doua catrene ale poeziei sunt utilizate cuvinte din sfera semantica a mortii precum :  coroane  ;  cavou  ;   flori  ;  mort  ;  frig  ;  dormea  ;  sigur .

Tema poeziei este o tema ce se repeta in mod obsesiv in lirica bacoviana : moartea . Multitudinea elementelor mortii , conexiunea dintre planul interior si cel exterior , prin conjunctia  si  , accentueaza tema , generalizarea atmosferei de moarte .

Sintagma  stam singur in cavou  sugereaza singuratatea , iubirea ce i-a sfasiat sufletul , un spatiu inchis din care nu poate iesi. S-a inchis in mod voit in acel cavou , nu mai doreste sa iubeasca , se simte in imposibilitatea de a mai lua viata de la capat. Actiune continua , o realitate continua prin verbul  stam  , o realitate monotona . Realitatea inconjuratoare preia starea sufleteasca sinistra , deranjanta , dezolanta , persistenta , parca nu se mai sfarseste zgomotul coroanelor ,dezvoltand senzatia de frig , de teama.

S-a izolat in mod voit ,ca sa nu mai auda ceea ce se vorbeste in jurul sau , dar totusi aude si zgomotele din exterior , ceea ce ii demonstreaza ca nu este desprins total de realitate, oricat si-ar fi demonstrat , inca mai este influentat de exterior .

Exista inca o particularizare :  amorul meu  ,un amor ce doarme intors , fiind un element predicativ suplimentar. Cand doarme este sugerata starea de repaus,stare de moment, dar are senzatia ca va reveni , dar faptul ca este intors semnifica ca iubirea ce a

simtit-o va fi data uitarii ,dar peste mai mult timp. Dragostea lor s-a stins , dar el nu vrea sa renunte inca la ea. Iubita il refuza . S-a intors cu spatele la viata , cu fata spre sentimentul mortii sufletului , probabil si spre moartea fizica a iubitei.

Mortul poate fi o persoana , dar si sentimentul de iubire.Existenta lui se bazeaza pe amintire si atat .

In primul catren si in primul vers al celui de-al doilea catren sunt utilizate verbe la imperfect , urmand perfectul compus  a incerca .O tentativa a eului liric de a iesi din aceasta stare a mortii.

Amorului ii atarna aripile de plumb , il trange ceva in jos.Neputinta de a trece peste ce a fost. Cuvantul  aripi  semnifica speranta , visul, idealul iar cuvantul   atarna  semnifica realitatea.Nu are ambitia de a reinvia speranta decat pentru foarte putin timp.

Muzicalitatea versurilor :    inceputul primului si ultimului vers se sfarseste cu  plumb .Simbolul poeziei se repeta la finalul poeziei , rimand cu el insusi.Rima poeziei este imbratisata .Poezia se realizeaza prin paralelism sintactic , avand o masura de 10 silabe.

Fiecare strofa incepe cu verbul  a dormi  iar cuvantul   flori  se regaseste in ambele strofe .