POVESTIREA FANTASTICA - MIHAIL SADOVEANU - BALAURUL (HANU ANCUTEI)

POVESTIREA FANTASTICA MIHAIL SADOVEANU BALAURUL (HANU ANCUTEI)

Contextul literar. Balaurul este a treia povestire din volumul Hanu Ancutei, creatie sadoveniana de maturitate care a fost comparata cu Decameronul lui Boccaccio sau cu Povestirile din Canterbury ale lui

Chaucer, dar si cu istorisirile din Halima sau cu opera lui Anton Pann -Povestea vorbei. Prin subiectul sau, acest text are o perfecta autonomie, dar prin respectarea modelului narativ al povestirii in rama, printr-o serie de personaje si prin atmosfera, este similar celorlalte.

Specificul speciei. Balaurul este o povestire fantastica cu un substrat mitic, in care se descrie o intamplare neobisnuita. Detaliile realiste nu lipsesc, dar timpul si spatiul au valoare simbolica, iar personajele sunt invaluite in mister. Evenimentele prezentate pot primi mai multe interpretari, iar deznodamantul este imprevizibil.

Titlul. Titlul marcheaza caracterul fabulos al povestirii si face referire la subiectul textului.

Tema povestirii este descrierea mortii unui boier, inghitit de catre un balaur.

Subiectul povestirii

Comisul Ionita anunta ca va spune o a doua poveste, dar o interventie a Ancutei le starneste ascultatorilor curiozitatea pentru o intamplare la care luase parte ca martor, Leonte Zodierul. in aceasta competitie a povestitorilor si a povestirilor conteaza puterea de fabulatie a naratorilor-personaje, dar si capacitatea de a stimula atentia si interesul auditoriului. Reusind sa-si atraga publicul, Leonte Zodierul a castigat dreptul de a continua ritualul istorisirii. El relateaza un episod din trecut la care a asistat si care l-a impresionat puternic.

Pe vremea cand era copil, personajul l-a cunoscut pe Nastasa Balomir, un boier ,,mare si fudul', care a apelat la ajutorul lui Ifrim Zodierul pentru a afla ce-i spun stelele despre casatoria sa. Boierul mai fusese insurat de doua ori, dar sotiile ii murisera, neputand sa suporte duritatea si asprimea cu care erau tratate. A treia nevasta, o copila ca de 17 ani i-a tinut piept cu tarie si chiar i-a ingenuncheat vointa.

Dupa vizita pe care Balomir i-a facut-o zodierului, acesta, stiindu-i temperamentul violent, a avertizat-o pe Irinuta care se intorcea de la Roman, impreuna cu Alixandrel, fiul vornicului Vuza. in acea clipa, a aparut si boierul care a ordonat ca zodierul sa fie jupuit de viu si s-a indreptat spre sotia sa cu gandul de a o pedepsi. Femeii i-au crescut insa gheare si in par i-au aparut cornite. Se pare ca tot ea a chemat si balaurul, fiinta fabuloasa, ,,cu coada subtire ca un sul negru'. Acesta, scotand ,,un muget ca o revarsare de grindina'l-a prins pe boier, ,,l-a izbit', pan ' ce I-a lepadat aproape mort intr-o rapa.

Finalul povestirii este echivoc, singurul care a intuit faptul ca Irinuta este cea care a provocat aparitia balaurului fiind Ifrim Zodierul.

Structura - compozitie. Povestirea este alcatuita din doua secvente. Prima nu mai are rolul unei fixari a cadrului si nu este marcata nici de interventia naratorului omniscient, ci este compusa dintr-un dialog intre comisul Ionita, care se pregateste sa rosteasca a doua poveste, si Leonte Zodierul. Acesta, incitandu-i pe ascultatori, va prelua rolul de povestitor, a doua parte a textului fiind reprezentata de istorisirea sa.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Unul dintre personajele volumului Hanu Ancutei, Leonte Zodierul devine in aceasta povestire el insusi, narator. El relateaza la persoana I o intamplare la care a participat in copilarie, alaturi de tatal sau, Ifrim Zodierul. Caracterul subiectiv al naratiunii se mentine pana la finalul textului.

Caracterizarea personajului

Om naprasnic, ,,inalt si incruntat, cu o burta mare cat o coada de paun', Nastase Balomir este un personaj demonic, mandru, crud si aspru. Doua dintre sotiile sale au murit pe neasteptate, iar pe cea de-a treia, despre care afla ca-i este infidela, boierul este gata sa o

pedepseasca. Impulsiv, nemilos el ordona ca Ifrim Zodierul sa fie jupuit de viu, dar nu apuca sa-si vada ordinele executate pentru ca are parte de o moarte violenta fiind inghitit de un balaur care apare ca din senin.

Particularitati stilistice. Principalele trasaturi ale stilului

. sadovenian in liana Ancutei sunt lirismul si oralitatea. Limbajul este

ceremonios, grav si sarbatoresc totodata, iar termenii arhaici sau

regionali (cneaghina, hift, nagaica, stupeau) confera, istorisirilor

valoare emblematica.

Receptare critica

"Cu Mihail Sadoveanu strabatem, ca intr-o extraordinara aventura a cunoasterii, care este si natura esentiala a povestirii, teritorii intrate definitiv in constiinta scriitorului, insetata de descoperiri si de senzationale corespondente ale vietii'.

(Ion Vlad, Cartile lui Mihail Sadoveanu)

Fragment semnificativ comentat

,, -Fratii mei! a incepui cu mare putere comisul lonita, si s-a desfasurat in picioare cat era de nalt si de uscat; adevar marturisesc in fata lui Dumnezeu ca istorisirea cuvioseniei sale parintelui Gherman mi-a zbarlit parul sub cusma; dar eu vreau sa va spun ceva cu mult mai minunat si mai infricosat!'

Comisul lonita indeplineste rolul unui maestru de ceremonii, el fiind cel care asigura continuitatea competitiei intre naratori, promitand ca va spune o noua istorisire mai interesanta si mai infricosatoare decat a tuturor celorlalti. Prin luarile sale de cuvant se delimiteaza de fapt planul prezentului de planul evocarilor trecutului si se stabilesc granitele dintre timpul povestirii si timpul evenimentelor povestite.(E.C.)