CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
PRODUCTII DE NATURA DIDACTICA - PROVERBELE
Proverbele sunt productiile poporane cele mai
intrebuintate si care intra foarte des in vorbirea si
scrierea orasanului stiutor de carte.
Definitia proverbului nu e
usor de dat. Se zice de obicei ca e o sentinta scurta,
care a devenit populara, trecand in uzul comun si in care se vede
intelepciunea unui popor. Asa fiind el e sinonim cu
adagiul, apoftegma, aforismul, preceptul, maxima.
Cea mai veche colectie de
proverbe este cea cuprinsa in Vechiul Testament
si atribuita lui Solomon. Aceasta si alte colectii de
acelasi fel au fost cunoscute in vechea noastra literatura:
parte din ele au intrat si in popor, dar el le-a numit cu numele grecesc de
parimii sau cu cel slavon de pilde. Cuvantul din urma
insemna si alegorie, ca si expresia 'Hristos vorbea in
pilde'. Pentru ceea ce se intelege in
literatura prin 'proverbe', poporul intrebuinteaza mai
ales vorba 'zicatoare'. Zic 'mai ales' fiindca se
aude cateodata si vorba 'pilda' si alte expresii
mai complicate.
In ce
priveste pe scriitori, d-l I. Zanne (in prefata primului volum al
colectiei sale de proverbe) insira peste zece numiri deosebite.
Din acea insirare se vede ca primul autor care a
intrebuintat cuvantul proverb este Dimitrie Tichindeal, fabulist
banatean, ca unul care a fost in contact cu cultura
Proverbele sunt o parte foarte
pretioasa a literaturii poporane, pe de o parte, pentru ca vedem
in ele ideile stratului poporan, pe de alta pentru
ca se pastreaza nemodificate ca forma si ne dau
exemple vechi de limba.
Dupa
constructia sintactica, se deosebesc proverbe propriu-zise si
locutiuni proverbiale. Proverbele propriu-zise sunt
fraze sau propozitii intregi:
Nu aduce anul, ce
aduce ceasul.
Obrazul subtire cu mare
cheltuiala se tine.
Locutiunile sunt franturi de
propozitii compuse dintr-un verb care se schimba dupa
numarul si persoana ceruta de convorbire. In
colectii ele se scriu cu verbul la infinitiv.
A fi lup
batran.
A avea
urechi de lup.
A sta drept, ca
funia in traista.
Dupa stil, iarasi avem
de o parte pildele si de alta maximele.
Maximele sunt proverbele care
formuleaza un adevar sau o constatare de
fapt, ca si maximele din literatura culta si uneori sunt chiar
introduse din aceasta in popor.
Cu cine te
aduni, te asemeni.
Fa bine
sa-ti auzi rau.
Pildele sunt
adevarate numai in sens figurat si acestea sunt cele mai numeroase
din proverbele poporului nostru.
Lemnul stramb focul
il indreapta.
Mai bine azi un
ou decat la Pasti un bou.
In privinta
ideilor cuprinse intr-insele, avem o mare varietate. Ca sa se conduca cineva in acest haos al miilor de
proverbe, se cere o clasificare sigura. Lucrul e greu, totusi el a
fost incercat de primul culegator de proverbe, care si-a tiparit
culegerea. E vorba de Anton Pann de la care avem Povestea vorbei,
1847. El le asaza dupa ideea generala la care se
raporta: despre mancare, despre bautura, despre minciuna,
despre lauda etc. D-l Zanne gaseste ca
clasificarea aceasta are neajunsul de a sili pe culegator sa repete de mai multe ori acelasi proverb si
incearca o alta mult mai complicata si cu oarecare insusiri
stiintifice, desi nu pe deplin reusita.
D-sa le imparte in cinci mari categorii: natura fizica
(meteorologie, animale, plante), omul, viata fizica a omului,
viata sociala, viata intelectuala si morala. La
acestea se adauga proverbele istorice si cele relative la credinte
si obiceiuri.
In aceeasi publicatie se
da la lumina si prima culegere de proverbe, facuta de Iordache
Golescu in 1845 si pastrata in manuscris.
Unele proverbe arata amintiri
istorice:
Cat lumea si Ardealul (=
niciodata)
Coltuc de la Babic (= nimic. Babic
era un vestit brutar in Bucuresti)
Traieste ca Bimbasa
Sava (= in belsug. Capitan de arnauti pe
vremea
zaverei).
Altele ne arata parerea
poporului despre stari sociale:
Daca face puiul aripi, la cuib
nu-l mai gasesti.
Obrazul subtire cu mare
cheltuiala se tine.
Despre viata de familie:
Barbat bun si usturoi dulce
nu se poate.
Poale lungi si
minte scurta.
Numai tu stii unde te strange ciubota.
Despre aparenta
inselatoare:
Haina nu face
pe om mai de treaba.
Cine se
reazima pe umbra, greseste.
Despre ambitiosi:
Soarecele nu incape pe
gaura si si-a legat o tigva de coada,
precum si despre diferite
viciuri, defecte, porniri sufletesti ale omului.
Nu orice proverb este
o regula de purtare. Unele sunt simple constatari de fapt; altele
sunt satire concentrate; altele sunt prescurtari ale unor anecdote.
Cand se zice:
Capul plecat, de sabie nu e
taiat.
Linge mana pe care nu poti s-o
musti.
Caprelor,
vedeti voi mugurul de colo? tot voi o
sa-l mancati,
nu trebuie sa se
inteleaga ca poporul recomanda sa fii umilit, sa
fii lingusitor si vanzator, sa fii inselator: el
a vazut fapte, le-a judecat si a formulat asupra-le aprecieri
exprimate in stilul plastic al proverbelor.
In ce
priveste proverbele care se trag din anecdote, d-l I. Zanne are grija
sa publice si anecdota respectiva. Asa proverbul: 'Ba
e tunsa, ba e rasa', se explica prin cearta dintre un batran si o nevasta cicalitoare.
Trecand pe langa o livada cosita de curand, el zice:
'parca ar fi rasa', ea 'parca ar fi
tunsa'. Femeia sustine comparatia sa
cu atata tarie, incat chiar cand sotul o afunda in rau, ea
nemaiputand vorbi ridica mana deasupra capului si face cu degetul
semnul miscarii foarfecelor.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1515
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved