PROZA FILOZOFICA - MORALA ITALIANA

PROZA FILOZOFICA - MORALA ITALIANA

Conceptia de viata si preocuparile umanismului apar in opera lui Leon Battista Alberti (1404 - 1472), amintit mai sus drept promotorul folosirii 'vulgarei'. Dintr-o bogata familie de negustori florentini, avand studii de drept canonic, dar dedicandu-se teoriei si practicii artelor, Alberti este si arhitect, autor al proiectelor pentru cateva monumente de seama ale timpului, intre care biserica San Francesco din Rimini, zisa si 'templul Malatestian', sau Palatul Rucellai din Florenta. Locuind succesiv la Bologna, Ferrara, Florenta si Roma, el scrie o bogata opera in limba latina: ea cuprinde expuneri despre arhitectura in De re aedificatoria, despre sculptura in De statuta, despre matematici in Ludi mathematici, despre arheologie in Descriptio urbis Romae, despre politica in Momus sau De principe (1443), despre intelepciune in De iciarchia (1470). In limba vulgara, Alberti a scris o opera aproape egala, tratand insa si alte probleme: a scris despre pictura, in Trattato della pittura, dar si despre intelepciune sau 'liniste sufleteasca' in Della tranquillità dell'anima (1442) si despre morala societatii noi, burgheze, in Della famiglia (1437 - 1441).

Teoretician al arhitecturii, Alberti a fost numit un Vitruviu al vremii moderne; teoretician al picturii, el impune artei principiile matematicii si da, in amintitul Tratat, o expunere foarte tehnica a regulilor desenului, tipul de pictura pe care-l socoteste drept cel mai propriu fiind pentru el, ca si pentru intreaga scoala florentina a timpului, acela al picturii bazate pe desen, nu pe culoare.

In opera filozofica, Leon Battista Alberti a promovat idealul etic al umanismului. In amintitele tratate morale, el lauda capacitatea de actiune si de munca a omului dand operei sale principale, Despre familie, un caracter pragmatic; cele trei carti ale acestei scrieri nu sunt o simpla expunere de pedagogie, ci, asa cum va arata Werner Sombart intr-o opera celebra, Der Bourgeois (1913), ele sunt tratatul de morala al burgheziei florentine la jumatatea secolului. Fixand tipologia burghezului florentin, Alberti fixa, de fapt, tipologia burghezului in general si enunta principiile morale burgheze ale carei virtuti de baza, sunt, in aceasta epoca de ascensiune a clasei respective, vointa, hotararea, perseverenta si intelepciunea, indreptate spre o finalitate care este in ultima instanta extraindividuala, fiind vorba de binele public sau al patriei. Omul primei Renasteri italiene, condus de ratiune si de vointa, iubind in frumusete armonia, si in actiune, utilitatea ei publica este, in opera lui Alberti, promotorul optimismul filozofic. In amintitul Momus, opera de teorie scrisa in forma unui roman psihologic si alegoric, ca si in cele saptesprezece mici opuscule care alcatuiesc dialogurile intitulate Intercoenales, dar mai ales in Despre    familie si Despre linistea sufletului, se exprima increderea in ratiune si in capacitatea omului de a-si dirija soarta. Cultura clasica, filozofica si artistica, sustine aceasta conceptie nascuta din conditiile unei societati in care omul se dovedea cu adevarat stapan al destinului sau. Sustinator al limbii 'vulgare', Alberti a aratat functia sociala a scriitorului caruia ii cere sa scrie pentru cei multi; si el insuti, promovand amintitul Concurs de poezii din 1441, a intreprins o prima actiune de apropiere a scriitorilor de lumea si timpul lor. Teoretician al artelor, a introdus numeroasele latinisme care alcatuiesc prima terminologie italiana in domeniul arhitecturii, sculpturii si picturii; el insusi a scris intr-o italiana foarte latinizata, de la grafie la structura frazei, dar acest caracter cult asigura prozei lui o accesibilitate larga in randurile intelectualilor si in toata Peninsula, prezenta latinismelor ca termeni de baza ai lexicului asigurand un fel de 'universalitate' limbii italiene a Renasterii. Desi fara urmare imediata, Concursul de poezii a marcat existenta unui program de cultura in randurile intelectualilor florentini inainte ca guvernarea Medici - lor sa fi realizat concentrarea lor in jurul principelui; iar prezenta unei preocupari de ordin etic - cetatenesc in cercurile largi ale acestor intelectuali se dovedea si prin opera lui Matteo Palmieri (1406 - 1475), Della Vita civile sau 'Despre viata cetateneasca', opera de pedagogie, in sensul larg al termenului, expunand normele de educare a omului in vederea vietii sociale si aratand astfel insemnatatea virtutilor cetatenesti.