Scrie un eseu in care sa prezinti, pe baza unui text studiat, trasaturile narative ale unui roman de tip obiectiv (realist)

Scrie un eseu in care sa prezinti,    pe baza unui text studiat, trasaturile narative ale unui roman de tip obiectiv (realist). in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere: . prezentarea caracteristicilor speciei selectate, prin referire la: tematica, perspectiva narativa, naratiune;

particularitatile discursului narativ din. textul studiat
(planuri narative, alternanta/ inlantuire, incipit, final);

constructia subiectului in textul selectat (actiune, conflict, relatii spatiale si temporale);

prezentarea relatiilor dintre personajele textului;

particularitati de compozitie si de limbaj.

Romanul este o specie a genului epic in proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, si cu personaje numeroase.

Romanul de tip obiectiv (realist) se caracterizeaza prin: narator obiectiv, omniscient, care nu se implica in actiune, naratiunea la persoana a IlI-a, subiectul care respecta cronologia intamplarilor, secventele narative fiind legate prin inlantuire sau prin alternanta, crearea unui univers fictiv care sa dea impresie de verosimilitate, prin simetrii intre incipit si final, conflict generat de mobiluri diverse (dorinta de parvenire sociala, iubirea, lupta pentru avere etc.), personaje reprezentative pentru anumite categorii sociale (tipuri).

Romanul Ion a aparut in 1920 si il situeaza pe Liviu Rebreanu in traditia altor scriitori realisti ca: Nicolae Filimon, loan Slavici si Mihail Sadoveanu.

Eugen Lovinescu aprecia romanul drept "cea mai puternica creatiune epica a literaturii romane', in care se evidentiaza "formula marilor constructii epice', "formula romanului naturalist, a Comediei umane, de pilda, dar mai ales formula epicei tolstoiene. '

Ion este un roman social si realist de inspiratie rurala, cu caracter monografic, care prezinta, in acelasi timp, destine individualizate bine conturate.

Tema romanului o reprezinta viata satului transilvanean la inceputul secolului XX.

Romanul este alcatuit din doua parti: Glasul pamantului si Glasul iubirii, ele sugerand, prin inlantuirea faptelor, evolutia lui Ion de la dragostea pentru pamant, la iubirea pentru Florica.

Relatata la persoana a 11l-a, actiunea romanului evolueaza pe doua planuri lumea taraneasca si intelectualitatea satului, trecerea de la un plan la celalalt facandu-se prin alternanta.

Romanul are o constructie circulara si incepe printr-o descriere cu valoare anticipativa. Fiecare capitol e impartit in scene si fiecare scena se divide in momente semnificative.

Incipitul este simetric cu finalul si prezinta drumul care intra si iese din satul Pripas. Prin detalii toponimice, naratorul estompeaza distinctia dintre realitate si fictiune, subiectul cartii continuand, parca, viata reala.

Descrierea caselor de la intrarea in sat ilustreaza prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza destinul unor personaje (Herdelea, Glanetasu etc.).

Finalul inchide rotund romanul, "felia de viata', metafora drumului fiind o sugestie a vietii insasi.

Subiectul romanului descrie intamplari verosimile. in expozitie sunt prezentate locul si timpul actiunii si personajele principale. Era o zi de duminica, iar satul se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Hora este o descatusare a energiilor latente.

Asezarea privitorilor la hora reflecta stratificarea sociala a satului. Sosise sa priveasca "petrecerea poporului' intelectualii satului

familia Herdelea si preotul Belciug.

Ion al Glanetasului, un flacau sarac, o ia la joc pe Ana, fiica bogatasului Vasile Baciu, desi o placea pe Florica, o fata frumoasa, dar

ca si el - saraca. Intriga romanului se prefigureaza odata cu sosirea lui
Vasile Baciu, la hora. El il acuza pe Ion ca umbla sa-i ia fata, pe care
el i-o promisese lui George Bulbuc, un flacau bogat.

Desi Baciu il face de rusine in fata satului, numindu-l "hot' si "talhar', Ion continua sa o curteze pe Ana, o seduce si il forteaza pe Vasile Baciu sa le accepte casatoria. Desfasurarea actiunii prezinta lupta eroului pentru pamant.

Dupa nunta, Vasile Baciu refuza sa-i dea Anei zestrea promisa. Batuta si terorizata, cand de Ion, cand de tatal ei, Ana se sinucide. Desi, intre timp, Ion dobandise averea promisa, dupa moartea Anei, el incepe

sa asculte de "glasul iubirii' pentru Florica. Punctul culminant este previzibil. Surprins de George Bulbuc, barbatul Floricai, sub ferestrele ei, noaptea, Ion este omorat. George este arestat, iar averea lui Ion, conform unei intelegeri mai vechi, revine bisericii.

Conflictul principal este de natura sociala, fiind reprezentat de lupta pentru posesia pamantului dintre Ion si Vasile Baciu. Se contureaza insa si conflicte secundare in roman: unul interior, psihologic, intre glasul pamantului si glasul iubirii, altul exterior, intre Ion si George Bulbuc si un al treilea, cu tenta nationala, intre intelectualii romani si cei unguri, pentru alegerile de deputati.

Timpul si spatiul actiunii, clar precizate (duminica, in curtea Todosiei) fixeaza metoda realista a autorului si dau veridicitate subiectului.

Ion, protagonistul romanului, domina celelalte personaje. El este descris, de la inceput, din scena horei, cu o remarcabila intuitie psihologica, ezitand intre Ana si Florica.

Drama lui Ion este determinata de patima pentru pamant. Eugen Lovinescu il considera un "erou stendhalian', Ion dovedind o mentalitate specifica epocii: pamantul insemna pentru el demnitate, o cale de intrare in randul oamenilor.

Obtinand pamantul ravnit, Ion isi desemneaza propriul destin, dar si pe cel al Anei. Realizat ca personaj printr-o trasatura dominanta, Ion are si alte caracteristici secundare: sfidator (fata de Vasile Baciu), violent (cu George), cinic (fata de Ana), grijuliu (cu copilul) etc.

Cele doua femei, Ana si Florica, simbolizeaza cele doua obsesii ale protagonistului: pamantul si iubirea.

S-a remarcat geometria clasica a romanului, impartirea lui in capitole (prima parte are 7 capitole, iar a doua 6) intre care se pot stabili paralelisme: inceputul - Sfarsitul, Iubirea - Blestemul, Nunta - Copilul etc.

Daca avem in vedere si simetria inceput-sfarsit, precum si corespondentele neasteptate, care leaga prin fire nevazute destinul personajelor, prin contrapunctare, romanul da impresia de viata adevarata, asa cum dorea autorul.

Scriitor realist, anticalofil, Liviu Rebreanu a respins podoabele stilistice de prisos: " Expresia exacta cere multa zbuciumare ' - afirma el.

"Stilul cenusiu', stilul impersonal, fara stralucire, caracterizeaza limbajul romanului.